în sus. În straturile superioare ale atmosferei el lua forma unui nor cenușiu, care abia se deslușea pe cerul plumburiu. La cîteva mile spre sud se înălța din apă, ca un stîlp gigantic, stînca Avossi, asemenea unui deget uriaș și negru, care amenința vasul. Fîșia albă a talazurilor înspumate ce se izbeau de stîncă despărțea lămurit stînca de fața mării, care din pricina luminii cenușii părea de un verde-măsliniu.

— Ce mohorîte sînt insulele astea! exclamă Papocikin, care ieși pe punte cînd află că se zărește pămînt. Pretutindeni — stînci negre și roșiatice, sau tufe tîrîtoare.

— Și mereu ceață; vara plouă, iarna viscolește, adăugă Truhanov. Și totuși aici trăiesc oameni.

— Toate insulele Curile sînt de origină vulcanică, îi lămuri Kaștanov. Aici sînt douăzeci și trei de vulcani, dintre care șaisprezece sînt mai mult sau mai puțin în permanentă acțiune. Acest lanț, care unește Kamciatka cu Japonia, se întinde pe marginea vestică a unei uriașe surpături a fundului mării, în depresiunea Tuskarora, cu o adîncime care atinge nouă mii cinci sute de metri. De obicei (liniile fracturilor mari ale scoarței Pămîntului) sînt marcate de vulcani, iar cutremurele dese dovedesc că în scoarța Pămîntului mișcările continuă și echilibrul este tulburat.

ȚARA COLINELOR FUMEGÎNDE

După-amiază, datorită vîntului prielnic, „Steaua Polară” putu întinde toate pînzele și porni cu viteză îndoită în direcția Kamciatkăi, care se și profila în zare. Curînd după ce ajunseră în dreptul capului Lopatka, prin fața călătorilor începu să se perinde un șir de coline-vulcani. Unele erau conice, altele turtite, unite între ele prin coame netede, nu prea înalte. Zăpada ce acoperea conurile zvelte ale colinelor și crestele dintre ele strălucea de albeață pe fondul plumburiu al cerului. Era o noapte cu lună și vasul se strecură cu ușurință prin porțile înguste ale golfului Avaci. După ce coborî pînzele, „Steaua Polară” trecu încet printre stîncile înalte de la intrare și ajunse într-un golf larg, pe țărmurile căruia nici o luminiță nu trăda prezența omului. Era trecut de miezul nopții și micul oraș Petropavlovsk dormea dus. Apele liniștite ale golfului străluceau ca argintul în lumina puternică a lunei, iar la nord se înălța în depărtare conul zvelt al vulcanului Avaci, ca o nălucă albă pe fundalul sumbru al firmamentului. În aer se simțea un îngheț ușor. Kamciatka părea cufundată încă în somnul iernii.

O oră mai tîrziu, vasul aruncă ancora la o sută de pași de țărm, lîngă orășelul adormit. Huruitul lanțurilor stîrni cîinii și liniștea nopții fu tulburată de lătrături și urlete. Dar niciunul dintre localnici nu se sinchisi de acest tărăboi. Concertul se repetă de cîteva ori. Se vedea însă că era ceva obișnuit.

Dimineața, navigatorii fură treziți de zarva de pe punte. Vasul încărca cărbuni, apă potabilă și provizii. Se urcară în grabă pe punte. Deasupra munților strălucea soarele și orașul prinsese viață.

După o călătorie pe mare atît de lungă, toți doreau să simtă pămîntul sub picioare; de aceea mîncară în grabă și coborîră pe țărm, folosind o barcă ce se ducea după provizii. Fură întîmpinați de toată populația orășelului Petropavlovsk, care se adunase cu mic, cu mare, pe mal. Localnicii erau dornici să privească vasul și pasagerii, să afle ultimele noutăți din îndepărtata lor patrie, să vadă dacă le-au sosit mărfurile de care aveau nevoie.

În spatele mulțimii, pe o costișă lină, erau risipite într-o neorînduială pitorească căsuțele orășenilor, printre care răsăreau cîteva clădiri mai arătoase și mai solide: școala, spitalul, edificiul cel nou al consiliului gubernial și cîteva depozite de mărfuri.

Ceea ce uimi pe călători fu lipsa străzilor. Căsuțele erau așezate după cum li se năzărise constructorilor sau proprietarilor: unele cu fața spre golf, altele cu flancul, iar altele oblic. Flecare casă era înconjurată de hambare, magazii, grajduri pentru vite sau șoproane pentru uscat pește. Ici, colo vedeai nămeți și pete de zăpadă murdară, ce se topea și de sub care curgeau spre mare pîrîiașe de apă tulbure. Trecătorii erau nevoiți să sară peste ele, căci de trotuare sau podețe nici vorbă nu putea fi.

Pe toți îi miră faptul că aproape în nici o curte nu se vedeau păsări sau animale mici. Explicația era una singură: aici, cîinii de ham, de care nu te puteai lipsi în Kamciatka, mîncau toate animalele mici, în special la sfîrșitul iernii, cînd se isprăveau rezervele de iukola și cîinii erau ținuți mai mult flămînzi. În preajma fiecărei case vedeai cîini frumoși cu blană bogată de diferite nuanțe. Unii se lăfăiau la soare în atitudini foarte pitorești, alții scormoneau prin gunoaie, alții, în sfîrșit, se încăierau sau se hîrjoneau. Călătorii priveau cu interes aceste animale, dintre care unele aveau să ia parte la expediția „Stelei Polare”, trăgînd săniile prin zăpezile și ghețurile pămîntului aceluia necunoscut. Întrucît se terminase cu drumurile de iarnă și în întreaga Kamciatka dezghețul era în toi, cîinii se bucurau de o odihnă bine meritată, dar țineau post, după cum dovedeau pîntecele lor supte și căutătura lor de animale flămînde.

Deși nevoiți să meargă în zig-zag printre case și acareturi, călătorii străbătură tot orașul în mai puțin de o jumătate de ceas și ieșiră în afara lui, unde botanistul nădăjduia să culeagă ceva plante de primăvară. Dar fu înșelat în așteptările sale, căci totul era acoperit cu un strat gros de omăt și numai pe un povîrniș mai abrupt, unde zăpada se topise, găsi frunze tinere de anemone [4]. În Kamciatka, datorită ninsorilor abundente din timpul iernii și influenței Mării Ohotsk, cu apele ei reci, primăvara începe tîrziu, iar pămîntul rămîneacoperit cu zăpadă pînă la sfîrșitul lui mai. În schimb, toamna se prelungește pînă către mijlocul său sfîrșitul lui noiembrie.

Din partea de sus a orașului se deschidea o priveliște minunată. De aici se vedea întregul golf Avaci, înconjurat de un brîu de munți, care pe alocuri coborau în pantă abruptă spre fața netedă a apei sub formă de stînci mohorîte, iar ici-colo, se prelungeau în povîrnișuri line, brăzdate de albiile pîrîiașelor descătușate din încleștarea iernii.

Brîul de munți nu se retrăgea de pe țărmul golfului decît