— Vai, Kreacher! se vaită Hermione, izbucnind în lacrimi. Căzu în genunchi lângă spiriduş şi încercă să îl îmbrăţişeze. Acesta se ridică numaidecât în picioare, îndepărtându-se de ea,  în mod evident scârbit.

— Sânge-Mâlul l-a atins pe Kreacher, Kreacher nu permite aşa ceva, ce ar spune stăpâna sa?

— Ţi-am zis să nu îi spui „Sânge-Mâl"! se răsti Harry, dar  spiriduşul se pedepsea deja. Se aruncase la pământ şi se lovea  cu fruntea de podea.

— Fă-l să se oprească, fă-l să se oprească! strigă Hermione. Ah, vezi, vezi cât e de oribil felul în care trebuie să se supună?

— Kreacher, opreşte-te, opreşte-te! strigă Harry. Spiriduşul zăcea pe podea, gâfâind şi tremurând, cu râtul plin de o mâzgă verzuie, cu o vânătaie care i se vedea deja bine pe fruntea palidă, acolo unde se lovise, cu ochii umflaţi şi injectaţi  şi plini de lacrimi. Harry nu mai văzuse în viaţa lui ceva atât de jalnic.

— Deci ai adus medalionul acasă, insistă el, pentru că era  hotărât să afle toată povestea. Şi ai încercat să îl distrugi?

— Nimic din ce a făcut Kreacher nu l-a atins, gemu spiriduşul. Kreacher a încercat totul, tot ce ştia, dar nimic,  nimic nu funcţiona... erau atât de multe vrăji puternice asupra  lui, încât Kreacher era sigur că singurul mod în care putea fi  distrus era să îl deschidă, dar nu putea... Kreacher s-a  pedepsit, a încercat din nou, s-a pedepsit, a încercat din nou. Kreacher nu a reuşit să îndeplinească ordinul, Kreacher nu a  putut să distrugă medalionul! Şi stăpâna înnebunise de durere,  pentru că stăpânul Regulus dispăruse, şi Kreacher nu putea să  îi spună ce se întâmplase, nu, pentru că stăpânul Regulus îi-îi  interzisese să spună cuiva din f-f-familie ce se întâmplase în ppeşteră...

Kreacher începu să plângă atât de tare, încât nu mai  spunea niciun cuvânt coerent. Privindu-l, Hermionei îi şiroiau lacrimile pe obraji, dar nu mai îndrăzni să îl atingă din nou. Până şi Ron, care nu îl avea deloc la suflet pe Kreacher, părea  tulburat. Harry se aşeză pe călcâie şi clătină din cap, încercând să îşi limpezească gândurile.

— Kreacher, nu te înţeleg, spuse el până la urmă. Cap-deMort a încercat să te omoare, Regulus a murit pentru a-l  distruge pe Cap- de-Mort şi, cu toate astea, tu ai acceptat  bucuros să îl trădezi pe Sirius lui Cap-de-Mort? Te-ai dus  frumos la Narcissa şi Bellatrix şi i-ai transmis informaţii lui  Cap-de-Mort prin intermediul lor...

— Harry, Kreacher nu gândeşte aşa, spuse Hermione,  ştergându-se cu mâna la ochi. Este un sclav, spiriduşii de casă sunt obişnuiţi să fie trataţi urât, chiar brutal, iar ce i-a făcut Cap-de-Mort lui Kreacher nu a fost atât de ieşit din comun. Ce înseamnă războaiele vrăjitorilor pentru un spiriduş precum  Kreacher? Le este credincios celor care se poartă frumos cu el,  şi doamna Black trebuie să se fi purtat frumos cu el; de asemenea, este evident că Regulus a făcut-o, aşa că i-a servit de bunăvoie şi le-a imitat convingerile. Ştiu ce o să spui, continuă  ea, când Harry începu să protesteze, că Regulus s-a răzgândit... dar nu pare să îi fi explicat asta lui Kreacher, nu-i aşa? Şi cred  că ştiu şi de ce. Kreacher şi familia lui Regulus aveau să fie cu toţii mai în siguranţă continuând tradiţia spiţei cu sânge pur. Regulus a încercat să îi protejeze pe toţi.

— Sirius...

— Sirius s-a purtat oribil cu Kreacher, Harry, şi nu te mai  uita aşa la mine, ştii că este adevărat. Kreacher fusese singur mult timp când a venit Sirius să locuiască aici şi probabil că îşi  dorea cu disperare puţină afecţiune. Sunt convinsă că  „domnişoara Cissy" şi „domnişoara Bella" au fost extrem de drăguţe cu Kreacher când s-a dus la ele, aşa că le-a făcut o favoare şi le-a spus tot ce voiau să ştie. Am spus de la bun  început că vrăjitorii aveau să plătească într-un fel sau altul  pentru modul în care se poartă cu spiriduşii de casă. Ei bine,  Cap-de-Mort a plătit... la fel ca şi Sirius. Harry nu putu să  răspundă nimic. Privindu - pe Kreacher cum plângea în hohote pe podea, îşi aduse aminte cum Dumbledore îi spusese la doar  câteva ore după ce murise Sirius: „Nu cred că Sirius la privit vreodată pe Kreacher ca pe o fiinţă cu sentimente măcar  apropiate de cele omeneşti..."

— Kreacher, spuse Harry, după un timp, când o să te simţi  în stare... ăă... te rog să te ridici.

Trecură câteva minute înainte ca acesta să se liniştească,  înecându-se în sughiţuri. Apoi se ridică iar în capul oaselor,  frecându-se la ochi cu pumnii, ca un copilaş.

— Kreacher, o să te rog să faci ceva, spuse Harry.

Se uită la Hermione, cerându-i ajutorul. Voia să îi dea ordinul cu bunătate, dar, în acelaşi timp, nu putea să pretindă că nu era un ordin. Cu toate acestea, schimbarea din tonul vocii sale părea să fi câştigat aprobarea Hermionei, care îi zâmbi  încurajator.

— Kreacher, te rog, vreau să te duci şi să îl găseşti pe Mundungus Fletcher. Trebuie să aflăm unde este medalionul,  unde este medalionul stăpânului Regulus. Este foarte important. Vrem să terminăm ce a început stăpânul Regulus,  vrem să... ăă... să ne asigurăm că nu a murit degeaba. Kreacher îşi coborî pumnii şi se uită în sus la Harry.

— Să îl găsesc pe Mundungus Fletcher? murmură el.

— Şi să îl aduci aici, la Casa Cumplită, zise Harry. Crezi că  poţi să faci asta pentru noi?

În timp ce Kreacher încuviinţă şi se ridică în picioare, lui Harry  îi veni brusc o idee. Scoase punguţa de la Hagrid şi apoi  Horcruxul copiat, medalionul fals în care Regulus pusese biletul  adresat lui Cap-de-Mort.

— Kreacher... ăă... aş vrea să îţi dau asta, spuse el, punând medalionul în mâna spiriduşului. A aparţinut stăpânului  Regulus şi sunt sigur că ar fi vrut să îl ai tu drept răsplată  pentru ce ai...

— Ai cam întrecut măsura, prietene, spuse Ron, în timp ce spiriduşul aruncă o privire spre medalion, scoase un urlet de şoc şi amărăciune şi se aruncă