Şi Domnul Iisus a spus: „Legea a fost făcută pentru a răsplăti pe Copiii Luminii cu vindecare şi pace din belşug, cu viaţă lungă, cu seminţe fertile ale binecuvântării veşnice, cu bucurie eternă în nemurirea Luminii Eterne.”

„În zori, îmbrăţişez pe Maica Mea, cu venirea nopţii Mă alătur Tatălui Meu şi, cu alternanţa serii şi a dimineţii, Eu voi respira Legea Lor şi nu voi întrerupe aceste Comuniuni până la sfârşitul timpului.”

Darul Vieţii în firul ierbii

Era în luna lui Tevet, când pământul era acoperit cu iarba ieşită după ploaie şi învelişul verde smarald era tot atât de gingaş ca puful de pui. Şi era într-o dimineaţă deplin însorită când Domnul Iisus adună în jurul Său pe noii Fraţi ai Alesului ca ei să poată auzi cu urechile lor şi să înţeleagă cu inimile lor învăţăturile Părinţilor lor aşa cum i-au fost date lui Enoh în vechime.

Şi Domnul Iisus se aşeză sub un arbore bătrân şi noduros, ţinând în mâinile Sale o mică ulcică de pământ ars în care se aflau mlădiţe de grâu, cea mai perfectă dintre plantele purtătoare de sămânţă. Şi gingaşele fire din ulcică împrăştiau viaţă asemenea ierbii şi plantelor care acopereau dealurile până dincolo de orizont. Şi Domnul Iisus atinse plantele din ulcică cu mâinile Sale tot atât de delicat ca şi cum ar fi atins capul unui copilaş.

Şi Domnul Iisus a spus: „Fericiţi sunteţi voi, Fiii Luminii, pentru că aţi intrat pe calea nemuririi şi mergeţi pe calea adevărului, aşa cum Părinţii voştri au fost învăţaţi de Cei Mari. Cu ochii şi urechile sufletului veţi vedea şi auzi imaginile şi sunetele împărăţiei Maicii Pământeşti, cerul albastru unde sălăşluieşte Îngerul Aerului, râul înspumat unde pluteşte Îngerul Apei, lumina aurie ivită din Îngerul Soarelui. Şi, adevăr zic vouă, toate acestea sunt în voi ca şi în jurul vostru; pentru că respiraţia voastră, sângele vostru, focul vieţii din voi, toate sunt una cu Maica Pământească.”

„Dar mai presus de orice, cel mai preţios dar al Maicii voastre Pământeşti este iarba de sub picioarele voastre pe care voi o călcaţi fără să vă gândiţi, Îngerul Pământului este umil şi blând pentru că el nu are aripi să zboare şi nici raze aurite să străbată pâcla. Dar mare este puterea sa şi vast domeniul său pentru că el acoperă întreg Pământul cu puterea sa şi fără el Fiii Oamenilor n-ar exista, pentru că nimeni nu poate trăi fără iarba, pomii şi plantele Maicii Pământeşti. Şi acestea sunt darurile Îngerului Pământului către Fiii Oamenilor.”

„Dar acum vă voi vorbi despre lucruri misterioase pentru că, adevăr zic vouă, umila iarbă este mai mult decât hrană pentru om şi pentru vite. Sub aspectul său umil, iarba îşi ascunde gloria asemenea acelui rege despre care se spune că îşi vizita supuşii deghizat în cerşetor; el ştia că aceştia ar povesti mai multe unui cerşetor, dar ar cădea în genunchi cu spaimă în faţa regelui lor. Tot aşa plină de umilinţă, iarba ascunde puterea sa sub un simplu înveliş verde. Fiii Oamenilor merg peste ea, o ară, îşi hrănesc vitele cu ea, fără a se gândi că ea deţine, printre secretele ei, pe cel al vieţii eterne în împărăţiile cereşti.”

„Dar Fiii Luminii vor cunoaşte ce este ascuns în iarbă pentru că ea a fost dată să le aducă alinare Fiilor Oamenilor. Întocmai cum ne învaţă Maica Pământească, cu această mică mână de grâu într-o simplă cană, aceeaşi este ulcica pe care voi o folosiţi ca să beţi lapte şi să adunaţi miere de albine. Acum ulcica este umplută cu sol negru, îngrăşat cu frunze moarte şi umezit cu roua dimineţii, cel mai preţios dar al Îngerului Pământului.”

„Şi Eu am umezit o mână plină de grâu, ca Îngerul Apei să intre în el. Îngerul Aerului l-a îmbrăţişat de asemenea; tot aşa şi Îngerul Soarelui şi puterea celor trei Îngeri, a trezit Îngerul Vieţii din grâu şi tulpiniţa şi rădăcinuţa s-au format la fiecare bob.”

„Apoi am pus grâul, astfel trezit, în solul Îngerului Pământului şi puterea Maicii Pământeşti şi toţi îngerii Săi au intrat în grâu şi, după ce Soarele a răsărit de patru ori, grăunţele au devenit fire de grâu. Adevăr zic vouă, nu există minune mai mare ca aceasta.”

Şi Fraţii priviră cu respect la gingaşele fire din mâinile Domnului Iisus, iar unul îl întrebă: „Doamne, care este secretul plantei pe care o ţii în mână? Care este diferenţa dintre aceasta şi iarba care acoperă dealurile şi munţii?”

Şi Domnul Iisus le-a răspuns: „Nu este nici o diferenţă, Fiu al Luminii. Toate ierburile, toţi pomii, toate plantele din oricare parte a lumii fac parte din împărăţia Maicii Pământeşti. Dar Eu am separat în această ulcică o mică parte din împărăţia Maicii Pământeşti ca voi s-o puteţi atinge cu mâinile spiritului şi ca puterea Ei să poată intra în corpul vostru.”

„Pentru că, adevăr zic vouă, există un Flux Sfânt al Vieţii care dă naştere Maicii Pământeşti şi tuturor Îngerilor Ei. Invizibil este acest Flux al Vieţii ochilor Fiilor Oamenilor pentru că ei merg în întuneric şi nu văd Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii care îi înconjoară şi care planează deasupra lor. Dar Fiii Luminii au mers timp de şapte ani cu Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii şi acum li s-au dat secretele comunicării cu Îngerii. Şi ochii sufletului vostru se vor deschide şi voi veţi vedea şi auzi şi pipăi Fluxul Vieţii care a dat naştere Maicii Pământeşti. Şi voi veţi intra în Fluxul Sfânt al Vieţii şi el vă va conduce cu infinită tandreţe la viaţa nemuritoare din împărăţia Tatălui Ceresc.”

„Cum vom face aceasta, Doamne?”, întrebă cineva nedumerit. „Ce secrete trebuie să mai cunoaştem pentru a vedea şi auzi şi pipăi acest Sfânt Flux al Vieţii?”

Şi Domnul Iisus nu a răspuns. Dar El îşi puse mâinile în jurul firelor de iarbă în creştere din ulcica de pământ ars, cu delicateţe, ca şi cum ar fi fost fruntea unui copilaş. Şi El închise ochii şi în jurul Său