Spune că-i în regulă, pornește motoru’, încalecă ș-o-ntinde.

Îmi continui drumu’. Gonesc ca o nălucă pe șoseaua spre Palm Springs, de parcă cineva mi-ar fi turnat smoală topită în pantaloni și mă grăbesc pen’ că socot că trebuie să-mpiedic bazaconia aia de căsătorie dintre Henrietta și Maloney.

Da’ dacă stau să reflectez, îmi dau seama că nu-mi pasă nici cît negru sub unghie dacă Henrietta se mărită cu Maloney. Oricum, asta n-ar schimba cu nimic lucrurile, ci ar putea cel mult să creeze unele inconveniente, dacă mă gîndesc la cîteva amănunte pe care le știu în legătură cu dama.

Maică-mea-mi spunea-ntotdeauna că singuru’ lucru mai rău decît o damă erau două dame. Dacă-i așa, regele Solomon trebuie să fi avut o doagă lipsă. Închipuiți-vă cum ar fi să trăiești cu patru sute de dame în preajmă și să-ncerci să bagi mingea la coș cu toată trupa. Trebuie să recunoașteți, totuși, că oamenii ăștia de-altădată aveau o reputație demnă de invidiat, și dacă citiți cărțile dumneavoastră de istorie, păi socot că sînteți obligați să admiteți că pe măsură ce trec secolele, bărbații devin din ce în ce mai mici în fapte. Poate credeți că englezul ăla, de-i ziceau Henric al VIII-lea, era un bărbat și jumătate pentru motivu’ c-a avut șase neveste? Păi, dacă-l comparați cu regele Solomon, nu-i decît un slăbănog. Ce contează șase pe rînd față de patru sute grămadă?

Cînd ajung la casa lui Metts, dau buzna-n camera și-l găsesc așteptîndu-mă, așezat în spatele biroului, c-o lulea-n gură, din care trage și pufnește un fum ce miroase de parc-ar fi umplutură cu ceapă.

— Ce-i toată aiureala asta a măritișului Henriettei cu Maloney? îl întreb.

Zîmbește.

— Maloney a adus-o aici, spune, și era supărată foc c-a fost arestată pentru uciderea lui Granworth și că n-are un franc și crede că n-are să fie-n stare să-și angajeze un avocat. Atunci Maloney îi spune că, dacă l-ar lua de bărbat, ar putea s-o ajute. După aia mi-a vorbit mie despre chestia asta și i-am spus că din partea mea, e-n regulă. L-am chemat pe judecătoru’ de pace d-aici, care-i înăuntru acum și se pregătește să-i căsătorească.

— Ei aș, să nu-și închipuie c-o să-l las, zic. Ascultă, Metts. Arestarea asta a Henriettei a fost o simulare. Ea n-a ucis niciodată pe cineva, dar am fost silit să conduc acțiunea-n felul ăsta. Ia du-mă la nunta asta, dom’le!

Se ridică și depune luleaua, o faptă pentru care-i sînt recunoscător, și trecem în camera vecină.

Cineva a aranjat o masă-ncărcată de flori, iar în fața ei stau Henrietta și Maloney împreună c-un judecător de pace pe punctu’ să-nceapă slujba și doi polițiști locali ca martori.

— O clipă, vă rog, zic. Căsătoria asta nu va avea loc ș-o opresc, pen-tru că nu-i în ordine.

Mă-ntorc către judecător și-i spun că-mi pare rău c-a fost deranjat și luat din pat, da’ că nu va avea loc nici un fel de căsătorie. Își ia tălpășița, și cei doi polițiști pleacă eu el.

Apoi Henrietta explodează. Mă ia la rost – ce-i asta și cine-mi închi-pui că sînt ca să-mpiedic oamenii să se căsătorească. Spune că are aprobarea lui Metts și că-nțelege să facă ce și-a propus. Zice c-am urmărit-o ca un copoi, că i-am adus învinuiri mincinoase și că-n general mi-am bătut joc de ea, iar dacă Maloney are bărbăția să-ncerce s-o apere de alte măgării din partea mea, are tot dreptul să-și îndeplinească hotărîrea.

Vă spun că Henrietta era foc și pară. Din ochi îi scăpărau scîntei ș-arăta grozav.

— Nu cred să fi urît vreodată pe cineva cum te urăsc pe tine, spune. Mi-e silă de tine și ți-am spus că ești un ticălos și un nemernic și să știi că nu mi-am schimbat părerea.

Tace numai fiindcă și-a epuizat suflu’.

Maloney intervine.

— Ascultă, Caution, spune, fii om, nu fi lipsit de inimă. N-ai dreptul să-mpiedici o căsătorie. Cineva trebuie să aibă grijă de Henrietta. E-ntr-o mare-ncurcătură și tu-ți bați joc de ea ș-o chinuiești cu-atît mai mult. Și-n definitiv, pot să-ți spun că…

Îi pun mîna peste gură.

— Acum isprăviți amîndoi ș-ascultați-mî pe mine, le zic, și tu, Metts, poți de asemenea să fii atent. Henrietta, doresc să-ți bagi bine-n cap ce-am să spun și să nu uiți, pentru că-i important.

Cît îți sînt de nesuferit mi-e perfect perpendicular. Am o sarcină de-ndeplinit ș-o fac în felu’ meu personal. S-ar putea, Henrietta, ca după ce se va fi terminat ancheta să-ți pară rău c-ai fost atît de obraznică, dar între timp ia seama la ce-ți spun.

Faptu’ că te-am arestat și te-am scos de la conac în seara asta n-a fost decît o-nscenare. Am făcut-o cu un scop; și cu puțină baftă, ce vreau să se-ntîmple se va-ntîmpla ș-atunci toate vor fi ca-n paradis. Am fost nevoit să-i fac pe Periera și pe Fernandez să creadă că te-am arestat pentru falsificările alea și i-am prevenit pe-amîndoi că-i voi lua cu mine mîine la New York.

E-n regulă. Ei bine, chiar acum mă reped înapoi la conac, da-nainte de-a pleca vreau să-ți aduc la cunoștință ceva, Henrietta, și sub nici un motiv nu trebuie să uiți. Cîndva în cursu’ nopții ai s-o-ntîlnești pe doamna Paulette Benito, dama cu care se distra soțu’ tău; dama care-a pus laba pe cele două sute de bătrîne în obligațiuni de stat veritabile.

Ei bine, acum ia aminte la următoarele. Voi pune uciderea lui Granworth Aymes în sarcina acestei Paulette. Am să dovedesc că ea-i autoarea. Acu’, pe Granworth Aymes l-a putut expedia pe lumea ailaltă numai una din două femei, pentru că-n seara zilei de doișpe ianuarie s-a văzut numai cu două femei. Una a fost Henrietta, aici de față, și cealaltă a fost Paulette.

Perfect. Acum am s-o elimin pe Henrietta din afacerea asta cu ajutorul unor dovezi imaginare. Am să zic c-am controlat la New York și că știam că Henrietta, aici de față, nu l-a putut ucide pe Aymes, pentru că trenu’ cu care-a plecat din New York a ieșit din