Cărți «Tot ce i-am promis tatălui meu descarcă doar topuri de cărți PDF 📖». Rezumatul cărții:
Când m-am întors în țară, o săptămână mai târziu, am tot sperat să dea un semn de viață. Măi, băiatule, să știi că eu nu mai stau după tine! Mă suni, te sun. Îmi scrii, îți răspund. Dar nu te voi mai iubi de una singură!
Așa mă gândeam că ar fi trebuit să-i spun. Dar n-am făcut-o. De multe ori îmi imaginez că zic lucruri pe care, de fapt, nu le zic, doar ca să mă golesc pe dinăuntru de ele. Însă, în realitate, am tendința să-mi măsor cuvintele, nu care cumva să supăr. Tu nu m-ai dezamăgit niciodată, avea să-mi scrie F. pe e-mail. Tu, da, aveam să-i răspund în gând. De fapt, i-am zis altceva, nu mai știu ce. Adevărul e că m-a sunat o singură dată. Apoi a tăcut. Am tăcut și eu. Între timp, învățasem cum se face și știam că doare. La început mai tare, apoi din ce în ce mai puțin. Ca moartea. A altora.
Mă scutur de gânduri și întind mâna după pachetul de țigări uitat pe masă, în bucătărie. Îmi aduc aminte că tocmai ce m-am lăsat de fumat. De vreo două săptămâni. Prima țigară – tot cu el. Am vrut să văd și eu cum e. Nu neapărat să fumezi, ci să fii ca ăia din străinătate. A fost ca dracu': am amețit, am tușit, mi-a fost greață, dar tot m-am apucat de fumat. Trebuia. Așa am simțit. De parcă fumul putea să ajungă până la el și să-l tina cumva legat. Mă uit la pachetul din fața mea și aproape că mă surprinde să-l văd acolo, de parcă ar fi o amintire din altă viață. E al lui bărbată-meu, care fumează în continuare. Ba parcă și mai mult. Îmi torn niște apă și o beau cu înghițituri mici, ca și cum aș trage de timp. De fapt, e prea rece. Dar și trag de timp. Te caut de 20 de ani, mi-a scris. Mi se pare de-a dreptul ciudat cum viața se încăpățânează să existe chiar și atunci când pare să se împotmolească. Până la urmă, moartea asta durează doar o secundă. Tot ce e înainte de ea e viață. Singura problemă este să nu te gândești la secunda aia.
Primesc încă un mesaj de la el. Nu pare prea afectat de vestea bolii. Sau poate nu are chef să vorbească despre asta și de-aia preferă să-mi povestească de jobul lui și să mă întrebe de al meu. Lucrez la o firmă, îi zic și-mi dau seama că pe mine mă interesează cu totul altceva. Aș vrea să știu de ce n-a mai sunat, de fapt aș vrea să știu dacă el chiar m-a iubit, dar o să-l întreb doar partea cu sunatul. Apoi, o să-i spun lui bărbată-meu să meargă să mai cumpere niște apă. De când m-am îmbolnăvit, îl trimit pe el. Poate între timp răspunde și celălalt.
*
Nu vreau să stau să-mi cadă părul. Așa că mai bine mă tund înainte. La început cât pot de scurt, apoi o să mă rad de-a dreptul în cap. Nu sunt foarte tristă, am noroc cu o față simetrică, cu trăsături destul de regulate și un fel de-a mă îmbrăca suficient de personal încât să fac parte din categoria femeilor considerate „apariții”. Mă așez pe scaun la un coafor de cartier. Cât de scurt se poate, zic. Simt o privire mirată în ceafă. O să cadă oricum de la citostatice, explic și foarfeca începe să facă loc în creștetul meu. Pe scaunul de alături – un domn, la vreo 80 de ani. Are chelie, niște lațe mai lungi la spate, un costum elegant, deși cam ros la coate, și un buchet de flori lăsat la cuier, lângă pălărie. Se vede pe el că se duce într-o vizită.
– Să nu mă tundeți foarte scurt, că nu-mi șade bine, spune şi-şi zâmbește singur, în oglindă.
Uneori cred că Dumnezeu face pe el de râs și constat că nu-mi stă rău cu părul scurt. L-am mai avut așa, imediat după nuntă. Nu știu de unde nevoia asta a femeilor să se tundă imediat după căsătorie, de parcă, inconștient, simt că din secunda aia vor renunța la o parte din ele. Așa că după ce ne-am întors de la Horezu, din luna de miere care n-a durat decât patru zile, m-am dus și m-am tuns băiețește, cică să-i fac lui M. o surpriză. Când eram mică, toată lumea mă credea băiat. Cum îl cheamă pe băiețel? îl întrebau oamenii pe tata. Băiețelul ăsta e fetița mea, zicea el. A murit fără să apuc să-i spun ceva. Tata. Nici nu aș fi știut ce. Știam doar că, pe zi ce trece, nu mai era el, ci un corp împuținat, mirosind a dezinfectant și a pişat. N-aveam chef să-l văd. Dacă s-ar fi putut, i-aș fi vorbit doar la telefon. Și aș