care au făcut o astfel de alegere. Îi puteţi deosebi imediat. Lucrarea lor s-a terminat. Ei s-au întors, pur şi simplu, pe Pământ, numai ca să-i ajute pe alţii. Aceasta este bucuria lor. Acesta este exaltarea sufletului lor. Ei nu caută altceva decât să-i servească pe alţii.

  Nu poţi să nu-i vezi pe aceşti oameni. Ei sunt pretutindeni. Sunt mult mai mulţi decât crezi. Întâmplarea face că tu îl cunoşti pe unul dintre ei, cel puţin ştii de el.

  Sunt eu unul dintre ei?

  Nu, dacă simţi nevoia să întrebi, atunci ştii că nu eşti. Unul ca ei nu pune întrebări. Nu e nimic de întrebat.

  Tu, fiul Meu, eşti un mesager în această viaţă. Un sol. Un aducător de veşti, un căutător şi, adesea, un rostitor al Adevărului.

  E suficient pentru o singură viaţă. Fii fericit.

  Sunt. Dar pot întotdeauna să sper la mai mult.

  Da. Şi vei spera! Vei spera întotdeauna la mai mult. Face parte din natura ta. Străduinţa de a fi întotdeauna mai mult decât eşti face parte din natura divină.

  Străduieşte-te deci, da! străduieşte-te cu orice preţ.

  Acum vreau să răspund definitiv la întrebarea cu care ai început acest segment din conversaţia noastră.

  Dă-i înainte şi fă ceea ce-ţi place cu adevărat să faci! Nu face nimic altceva. Ai atât de puţin timp. Cum te poţi gândi să iroseşti o clipă făcând ceva ce nu-ţi place, numai ca să-ţi câştigi existenţa? Ce fel de existenţă este aceea? Nu este o existenţă, este o moarte.

  Dacă spui „da, dar. Îi am pe cei care depind de mine. guri mititele de hrănit. o nevastă care aşteaptă de la mine. „, îţi voi răspunde: dacă insişti că viaţa ta se referă la ceea ce face trupul tău, nu înţelegi de ce ai venit aici.

  Fă ceva care să-ţi facă plăcere – care să vorbească despre Cine Eşti.

  Atunci, cel puţin, poţi să nu mai ai resentimente şi furie faţă de cei care îţi închipui tu că te reţin de la a fi fericit.

  Nu trebuie să faci abstracţie de ceea ce face trupul tău. E un lucru important, dar nu la modul la care crezi tu. Acţiunile trupului au ca scop reflectarea unei stări de a fi şi nu încercarea de a atinge o stare de a fi.

  Dacă urmăm ordinea firească a lucrurilor, nimeni nu face nimic pentru ca să fie fericit – suntem fericiţi şi de aceea facem ceva.

  Nimeni nu face ceva pentru ca să fie plin de compasiune; suntem plini de compasiune şi de aceea acţionăm într-un anumit fel.

  Decizia sufletului precede acţiunea corpului – în cazul unei persoane foarte conştiente.

  Numai o persoană inconştientă încearcă să producă o stare a sufletului prin ceva ce face trupul.

  Acesta este înţelesul afirmaţiei, viaţa ta nu înseamnă ceea ce face trupul tău”. Este totuşi adevărat că ceea ce face trupul tău este o reflectare a ceea ce este viaţa ta.

  Aceasta este o altă dicotomie divină.

  Dar dacă nu înţelegi nimic altceva, reţine:

  Ai dreptul la fericire indiferent dacă ai sau nu copii, indiferent dacă ai sau nu nevastă. Caut-o! Găseşte-o! Şi vei avea o familie fericită, indiferent de câţi bani câştigi sau nu câştigi. Şi dacă ei nu sunt fericiţi şi se ridică şi te părăsesc, atunci, cu dragoste, dă-le voie să plece ca să-şi găsească fericirea lor.

  Dacă, pe de altă parte, ai evoluat până la punctul unde problemele trupului nu te mai interesează, atunci eşti şi mai liber să-ţi cauţi fericirea pe Pământ, ca şi în Ceruri. Dumnezeu spune că e în regulă să fii fericit – da, fericit chiar în ceea ce faci.

  Lucrarea vieţii tale este o afirmaţie a lui Cine Eşti. Dacă nu este, atunci de ce o faci?

  Îţi închipui că trebuie?

  Nu trebuie să faci nimic.

  Dacă „omul care-şi susţine familia cu orice preţ, chiar cu preţul propriei sale fericiri” este Cine Eşti, atunci iubeşte-ţi munca, deoarece ea îţi facilitează crearea unei afirmaţii vii a Sinelui.

  Dacă „femeia care lucrează la un serviciu pe care-l urăşte, pentru a-şi îndeplini responsabilităţile aşa cum înţelege ea” este Cine Eşti, atunci iubeşte-ţi, iubeşte-ţi, iubeşte-ţi serviciul, pentru că el sprijină întru totul imaginea Sinelui tău şi conceptul despre Sinele tău.

  Oricine poate să iubească orice, în momentul în care înţelege ce face şi pentru ce.

  Nimeni nu face nimic din ceea ce nu doreşte să facă.

  Cum pot să-mi rezolv câteva dintre problemele de sănătate pe care le am acum? Am suferit destule boli cronice să-mi ajungă trei vieţi. De ce le am pe toate acum, în această viaţă?

  În primul rând să lămurim un lucru. Le iubeşti. Cel puţin pe majoritatea dintre ele. Le-ai folosit admirabil pentru ca să-ţi fie milă de tine însuţi şi pentru a atrage atenţia asupra ta.

  În puţinele ocazii când nu le-ai iubit, aceasta s-a întâmplat numai pentru că merseseră prea departe. Mult mai departe decât te-ai gândit că vor ajunge când le-ai creat.

  Trebuie să înţelegem ceea ce tu probabil ştii deja: toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii de medicină convenţională îşi dau seama acum de modul în care oamenii se autoîmbolnăvesc.

  Majoritatea oamenilor o fac inconştient. (Nici măcar nu ştiu ce fac).

  Aşa că, atunci când se îmbolnăvesc nu-şi dau seama de ce a căzut pe capul lor. Au sentimentul că i-a trăsnit din senin, mai degrabă decât că şi-au făcut-o cu mâna lor.

  Acest lucru se întâmplă pentru că majoritatea oamenilor trec prin întreaga viaţă în mod inconştient – nu numai prin problemele de sănătate şi consecinţele lor.

  Oamenii fumează şi se miră că au cancer.

  Oamenii îngurgitează animale şi grăsime şi se miră că au arterele blocate.

  Oamenii sunt furioşi toată viaţa şi se miră că fac atac de cord.

  Oamenii sunt în competiţie cu ceilalţi – fără milă şi