ca să-l convingă pe bestia aia de Granworth să scuipe cele două sute de bătrîne pe care le escrocase de la Rudy și de la ea. Rudy ascultă povestea asta zîmbind în barbă. A mirosit-o pe Paulette și și-a făcut planu’ ca atunci cînd ea se duce să-l vadă pe Granworth să bată și el drumu’ pîn-acolo, da’ nu-i suflă nici un cuvînt despre asta.

E-n regulă. Pe de altă parte nici Granworth nu-i încîntat de ziua asta de doișpe ianuarie. Știe că trebuie să predea Paulettei cele două sute de mii de dolari în obligațiuni, iar de la Henrietta, care se-ntorsese la New York, primise un al treilea bilet și-n biletu’ respectiv ea-i spunea c-o să-l vadă, ca să aibă o explicație cu privire la femeia aia cu care se afișa.

Dau roată cu privirea și mă uit la fiecare. Metts șade cu luleaua-n mînă și se uită la mine ca și cum ar fi hipnotizat. Henrietta privește fix înainte. Biata fată! Bănuiesc că nu-i face nici o plăcere s-audă toate amănuntele astea despre Granworth. În colțul opus, de cealaltă parte a-ncăperii, Paulette stă rezemată-n scaunul ei, cu ochii ațintiți asupra mea. Un surîs vag îi flutură pe buze. Stă acolo, foarte liniștită, fără să miște un mușchi, ca și cum ar fi o stană de piatră.

E-n regulă, continui. Și iată-ne-n dup-amiaza zilei de doișpe ianuarie. Paulette vine la New York cu scopu’ mărturisit ca să-l vadă pe Granworth Aymes și să scoată de la el cele două sute de bătrîne în obligațiuni de stat. În urma ei, ferindu-se bine ca să nu fie văzut, vine nenorocitul ăla bolnav, Rudy Benito, deschizîndu-și drumu’ cu tusea aia mică a lui și clocotind de ură împotriva neveste-sii, care-l vînduse pentr-un bărbat cu-al cărui ajutor și-a pus planu-n practică.

Rudy are însă și el un plan al său. Cred că-n după masa aia și-a luat o cameră la vreun mic hotel liniștit și s-a odihnit. Se pregătește pentru marea scenă pe care voia să i-o servească lui Granworth. Deocamdată-l voi lăsa acolo.

În cursu’ dup-amiezii Paulette se duce să-l întîlnească pe Granworth în birou’ său. S-ar putea ca Langdon Burdell să fi fost acolo, da’ s-ar putea să nu fi fost, însă-n orice caz Paulette îl pune pe Granworth în temă. Îi spune că singuru’ mijloc ca să-l facă pe Rudy să-și țină pliscu’ e să-i dea pitacii-napoi. Ea nu-și dă seama că Rudy o bănuiește, și-i spune lui Granworth că-n orice caz tipu’ o va mierli-n curînd și că după aia vor putea să continue viața lor împreună.

Granworth spune că-i în regulă. Îi dă cele două sute de bătrîne în obligațiuni de stat și-i povestește festa pe care i-a jucat-o neveste-sii, Henrietta. Îi spune cum l-a pus pe Periera să-i pregătească aici, la conac, niște obligațiuni contrafăcute eu care să le-nlocuiască pe cele veritabile ce tocmai i le-nmînase Paulettei. Cred că lor li s-a părut păcăleala extraordinar de amuzantă. Poate că se topeau de rîs împreună.

Ei bine, după ce-au savurat renghiul ăsta, Granworth îi comunică lui Paulette știrea senzațională. Îi spune că nevastă-sa, Henrietta, e la New York și că tocmai primise un bilet din partea ei, în sensu’ că voia să-l vadă-n seara aia, pentru ca să aibă o explicație despre femeia cu care se vorbește c-ar umbla el. Ea găsește că știrea nu-i rea, ca glumă. Îl întreabă pe Granworth ce crede că va face Henrietta. El îi spune că după părerea sa. Henrietta îl va amenința cu divorțu’ dacă nu rupe legăturile cu respectiva. Zice că va fi cu atît mai înclinată să ia o atitudine dîrză cu cît crede că e-n posesia celor două sute de bătrîne sub formă de obligațiuni de stat depuse-n seif. Ea nu știe c-au fost substituite și că-s false.

Pe chestia asta Granworth și Paulette se mai strică înc-o dată de rîs.

Paulette zice că-i în regulă, da’ că moare de curiozitate să știe cum o să se desfășoare întrevederea ce urma să aibă loc cu Henrietta și c-ar vrea să rămînă p-acolo, s-audă ce se-ntîmplă, iar Granworth spune că-i în regulă și că după ce va termina cu Henrietta se va-ntoarce la birou, unde dacă ea o să-l aștepte pe la opt treizeci îi va povesti toată discuția și vor putea să se mai distreze copios pe chestia asta.

Paulette se declară de acord și se-napoiază la hotel, unde probabil c-a trecut pe la salonu’ de cosmetică și s-a tratat c-o băutură rece. E convinsă că treburile merg strună.

Între timp, bietu’ Rudy, fraieru’, se odihnește la hotelul unde a tras, ca s-adune suficiente puteri pentru marea explicație cu Granworth. Da’ poate că nu-i în stare. Poate că nu se simte prea bine, așa că stă acolo ș-așteaptă, ș-așteaptă, doar-doar o strînge destule puteri ca să facă față efortului, și dac-ați cunoscut vreodat-un tip bolnav de tuberculoză-n ultimu’ grad, veți înțelege ce-am vrut să vă spun și-l veți compătimi pe Rudy.

Iar Granworth așteaptă la birou’ său ca Henrietta să-l cheme la telefon.

Pe seară, în fine, îl sună. Îi spune lui Granworth că trebuie să-l vadă și-l întreabă unde-i convine. El îi indică poate-o cafenea mică din centru, și la ora convenită Henrietta apare, iar el sosește-n mașina lui și au o discuție aprinsă.

Granworth băuse cîteva păhărele și e în faza de euforie și plin de curaj. Îi spune Henriettei că nu face nici două parale pentru el, că n-are decît să facă ce poftește. Cînd ea îl amenință c-o să dea divorț dacă nu renunță la cealaltă damă, el îi răspunde că-i în regulă și n-are nimic împotrivă, da’ dacă va proceda în felul ăsta, el va prefera să părăsească țara decît să-i plătească pensie alimentară. Atunci ea zice că n-are decît să-și păstreze pensia alimentară și să-i rămînă-n gît cînd o s-o-nghită pentru că ei îi ajung obligațiunile de stat pe care le are. Asta-l face să se cutremure de rîs, pentru că se gîndește cît de nostimă e istoria asta pe care i-o