— Vezi-ți de treabă, puișor, îi zic. N-are să-mi facă nimeni nimic și dac-ai să caști bine urechiușele alea sidefii ale tale și n-ai să te mai gîndești la noi epitete cu care să mă-mbrobodești, o să afli de ce acel „cineva” n-o să facă nimic. Și încă ceva, pisicuțo, nu mă tem de prietenii tăi; oricît ar însemna ei pentru tine, să știi că pentru mine nu-s decît niște tîlhari. Și încă un lucru: dacă fiecare bandit care a-ncercat să mă scoată din circulație ar fi reușit să facă ce vrea. aș fi fost atît de ciuruit încît eram bun numai de sită.

Fii liniștită și întîmpină-ți soarta cu demnitate.

Mă-ntorc către Henrietta. S-a ridicat și privește fix înainte. Încearcă să-nțeleagă unde-ncepe rolu’ ei. Nu cred c-ați văzut vreodată o damă atît de surprinsă ca Henrietta.

— Dar Lemmy. spune. Ai zis că Granworth l-a ucis pe Rudy Benito. Ce s-a întîmplat apoi? Nu înțeleg. Oare Granworth s-a sinucis după aia?

— Nu te grăbi, bombonico, îi zic. Încă n-ai auzit nici jumătate din poveste. După ce voi termina, ai să-ncepi să-nțelegi ce ticălos ordinar a fost bărbatu’ ăst-al tău și cîte fărădelegi poate să declanșeze o damă de teapa acestei Paulette d-aici, cînd i se năzare.

E-n regulă. Așadar să continuăm de unde-am rămas. Bietu’ Rudy Benito zace acolo pe podea, mort definitiv. Langdon Burdell, Granworth și Paulette stau și se uită unu’ la altu’ și se-ntreabă ce naiba o să facă acum, și deodată lui Paulette îi vine o altă idee grozavă – și încă ce idee, să nu mă-ntrebați! Vă spun că era o idee atît de bună încît aproape că s-a prins și n-a lipsit mult să scape basma curată.

Își aduce aminte că Granworth a-ncercat să se sinucidă cu doi ani în urmă – cînd s-a aruncat cu mașina-n fluviu. E-n regulă. Ei bine, nimeni nu știe prea multe despre Rudy. Nu e cunoscut la New York și-n orice caz e pe cale s-o șteargă-n Mexic. Așa că nimeni n-o să-i simtă lipsa. Ea propune deci lui Granworth și Burdell să-l dezbrace pe Rudy, să-l pună-n hainele lui Granworth, să-l vîre-n mașină și să-l trimită cu mașina peste parapetu’ docului. Toată lumea va crede că Granworth s-a sinucis, iar Granworth poate s-o șteargă cu Paulette și să se stabilească-n Mexic, dîndu-se drept soțul ei, Rudy.

Singuru’ lucru de care trebuiau să se ferească era identificarea cadavrului de către organele poliției. Da’ știau că Henrietta se-ntorsese la Hartford. Dacă vor putea să-mpiedice venirea ei la New York pînă cînd cadavrul lui Rudy va fi-ngropat și dacă Langdon Burdell se aranjează ca el să fie cel care să identifice cadavru’ lui Rudy ca fiind al lui Granworth, toate vor fi în cea mai bună ordine. Ați înțeles?

Granworth găsește că ideea-i grozavă. Îl scoate cel puțin pe el afară din cauză. Tot ceea ce trebuie să facă e s-o șteargă cu Paulette, să plece din New York într-un loc unde nimeni să nu-l cunoască și să fie-n cea mai perfectă siguranță. Plus că scapă și de Henrietta, care-i o altă idee ce-i surîde, și una peste alta e un ticălos împuțit, gata s-accepte indiferent ce i-ar propune Paulette să facă. Deci își scoate hainele și-l îmbracă pe Benito cu ele, avînd amîndoi cam aceeași statură. Apoi îi mai deteriorează fața lui Benito ceva mai tare, iar Granworth scrie cîteva rînduri ca din partea unui sinucigaș, pe care le pun, împreună cu portofelul lui Granworth, în haina de pe Benito.

Apoi stau la sfat ca să stabilească cum să transporte cadavru’ la docuri, iar Paulettei i se năzare o altă idee epocală. Se oferă să treacă ea la volan și să ducă hoitu’ lui Benito acolo, zicîndu-și că din moment ce Granworth se-ntîlnise în seara aia cu nevastă-sa, dacă s-ar întîmpla s-o vadă cineva, ar crede că-i Henrietta.

Deci Granworth și Burdell iau cadavru’ și-l cară jos cu liftu’ de serviciu din spatele blocului. Paulette așteaptă acolo-n mașină. Îl vîră pe Benito pe locu’ din față, iar Paulette îl duce la docu’ lui Cotton, luînd-o pe niște străzi lăturalnice. Cînd ajunge acolo se dă jos, se-apleacă în mașină, apasă pedala de ambreiaj cu mîna stîngă și bagă mașina-n viteză cu mîna dreaptă, apoi se retrage c-un pas și trîntește portiera. Mașina pornește și, după ce-a lovit un stîlp de lemn, se prăbușește-n apă.

Da’ chiar în momentu’ cînd Paulette se pregătea s-o ia din loc, îl zărește pe paznicu’ de noapte Fargal. Se-napoiază și povestește chestia celor doi, care-o așteptau, Granworth și Burdell, iar Burdell spune că asta n-ar avea nici o importanță pentru că-l va cumpăra pe paznicu’ de noapte, dacă individul a văzut ceva.

E-n regulă. Care va să zică Paulette și Granworth o-ntind. Au cu ei cele două sute de bătrîne în obligațiuni de stat și-nainte de a pleca îi dau partea lui Burdell și lasă cîte o părticică pentru Fernandez, cameristă și fecior.

Cînd ajung în Mexic încep să se simtă mai bine, da’ Paulette consideră că există încă o șansă ca Granworth să fie recunoscui cîndva. Și deci îi vine altă idee grozavă. Îl găsesc pe doctoru’ Madrales și-l plătesc cu bani grei ca să-l interneze pe Granworth în sanatoriu’ său din Zoni, unde să-i facă o operație estetică a feței, care să-i schimbe fizionomia în așa fel încît nimeni să nu mai recunoască vreodată că el era Granworth.

Perfect. Ei bine, să ne-ntoarcem la Burdell. Granworth și Paulette șterseseră putina. A doua zi dimineață el se duce la docu’ lui Cotton și-l găsește pe paznic. Îl atinge pe omul ăsta c-o bătrînă ca să uite că văzuse o femeie ieșind din mașină-n seara precedentă. Paznicu’ zice că-i în regulă.

Apoi mașina-i scoasă din fluviu de către organele de poliție, care-ncheie un proces-verbal de sinucidere. Burdell se-nființează la morgă și-l identifică pe Granworth în