După cină se apucară imediat de aerisirea furnicarului, lucrînd cu rîndul la foale, așa încît trei dintre ei se puteau odihni, în vreme ce al patrulea lucra.

Nu trecu prea mult și aerisirea începu să-și facă efectul: gazul năvălea acum cu mai multă intensitate prin toate deschizăturile. Spre norocul lor, se dezlănțui pe neașteptate și o furtună însoțită de un vînt puternic, dar cu precipitații slabe. Vîntul sufla prin deschizăturile furnicarului, scoțînd gazele din caturile de sus.

A doua zi dimineața porniră să cerceteze furnicarul înarmați cu niște torțe mici, pe care Gromeko le făcuse din trunchiul uscat al unui conifer foarte rășinos. Galeria prin care treceau țevile ventilatorului cobora în pantă lină în furnicar. Deși lată de peste doi metri galeria avea doar un metru și jumătate în înălțime, astfel că erau nevoiți să înainteze aplecați. Nu departe de intrare zăceau cadavrele cîtorva furnici, omorîte de gaze în timp ce încercau să scape. Pe măsură ce înaintau, cadavrele deveneau tot mai numeroase și, după ce trecură de capătul ultimei țevi, se văzură siliți să-și croiască, drum, dînd la o parte aceste hoituri.

Galeria se termina într-o încăpere mare, centrală, spre care se îndreptau, ca razele unui cerc, și celelalte trei galerii principale. Această încăpere era săpată în pămînt la o adîncime de patru metri. Tavanul ei era alcătuit din tulpini de equisetacee, așezate cu multă iscusință, radiar, asemenea căpriorilor ce susțin acoperișul conic turtit al unui circ. În spațiile dintre gurile celor patru galerii principale se deschideau în pereții încăperii alte patru coridoare, tot radiare, care coborau însă din centru spre margini și erau săpate în întregime în sol, care era format din nisip marin bine bătătorit, cu straturi intermediare de pietriș. În această încăpere, cadavrele furnicilor, nimfelor și larvelor, pe care insectele încercaseră să le salveze, zăceau claie peste grămadă, așa încît oamenii trebuiau să treacă peste ele.

Exploratorii intrară la întîmplare într-una din galeriile inferioare, al cărei fund era acoperit de cadavre. Această galerie era tot atît de scundă ca și cele superioare. Pentru a nu fi nevoiți să înainteze de-a bușilea, îngrămădeau cadavrele de-a lungul pereților și își făceau astfel drum prin mijlocul galeriei. După vreo șaptezeci de pași, pătrunzînd tot mai adînc în pămînt, dădură de o galerie transversală, înaltă de aproape doi metri, așa că acum puteau înainta în picioare. Această galerie mergea de-a lungul circumferinței furnicarului, alcătuind partea sa cea mai de seamă, deoarece în dreapta și în stînga ei se aflau încăperi separate de diferite mărimi și cu felurite meniri; în unele se vedeau rînduri de nimfe albe, semănînd cu cadavrele unor copii înfășurate în lințolii; în altele zăceau izolat sau în mormane larve moarte — viermi albi, groși ca niște bîrne; în altele, în sfîrșit, se aflau ouăle furnicilor, asemenea unor pîini rotunde de culoare gălbuie. Toate încăperile ocupate de aceste generații viitoare de furnici erau săpate în peretele care dădea spre interiorul mușuroiului, în timp ce în peretele care dădea spre exterior se aflau magaziile de provizii. Aci exploratorii găsiră grămezi de trestie dulce, de lăstare de tufe și ierburi și de diferite insecte — gîndaci, viermi, libelule, omizi, întregi sau făcute bucăți. Duhoarea pe care o răspîndeau aceste insecte moarte era atît de grea, încît n-o putea înăbuși nici măcar mirosul bioxidului de sulf, mai persistent în acest cat al furnicarului.

După ce cercetară, una cîte una, cîteva încăperi de ambele părți ale galeriei circulare, exploratorii găsiră în cele din urmă, spre bucuria lor, lucrurile furate; toate erau rînduite unele lîngă altele într-una din camerele exterioare. Găsiră cortul, lăzile cu scule și cartușe, rucsacurile cu haine și rufărie, toporul, pușca, vesela, chiar și probele de minereu de fier și de aur, pe care le aduseseră din prima incursiune în văgăunile de pe litoral și pe care nu apucaseră încă să le pună în sacii unde-și țineau colecțiile.

Lucrurile le duseră mai întîi în încăperea centrală, iar apoi le scoaseră din furnicar. După un ceas petrecut sub pămînt, unde se simțea duhoarea îngrozitoare a insectelor intrate în descompunere și a resturilor de bioxid de sulf, exploratorii sorbiră cu nesaț aerul proaspăt de afară.

Se odihniră și-și revizuiră lucrurile, fumătorii bucurîndu-se cu deosebire cînd găsiră tutunul de care fuseseră lipsiți de o săptămînă întreagă, apoi cercetară și caturile de sus ale furnicarului, aflate deasupra pămîntului, ca să se lămurească pe deplin despre alcătuirea acestuia.

Constatară că menirea lor de căpetenie era să ocrotească părțile subterane împotriva dușmanilor și intemperiilor. Galeriile care străbăteau această construcție, radiare și ele, erau strîmte și scunde, și la fiecare cat se întîlneau într-o încăpere centrală, de mărime potrivită. Etajele comunicau între ele prin coridoare înclinate, scurte și abrupte.

CU BĂRCILE SPRE VEST

După ce străbătuseră în lung și în lat pustiul negru și împrejurimile aride ale furnicarului unde în ultima vreme își procurau anevoie o apă murdară, dintr-o groapă săpată în albia pîrîului secat după erupție, exploratorii încercară o mare bucurie cînd se văzură din nou pe litoral; ei se grăbiră să se scalde în undele cristaline ale Mării Reptilelor. Apoi dezgropară bărcile și porniră mai departe pe apă.

Kaștanov, care în drum spre vulcan avusese prilejul să studieze bine ținutul, mai că pierduse nădejdea de a putea răzbate mai departe spre sud; era aproape sigur că la sud de Marea Reptilelor se întinde cale de mii și mii de kilometri un deșert arid, fără pic de viață, imposibil de străbătut cu mijloacele pe care le avea la îndemînă expediția.

Era însă interesant și necesar ca exploratorii să cerceteze, pe cît le era cu putință, partea de vest a mării.

Plutiră de-a lungul țărmului, pe care se înșirau mari dune aride de nisip, îndeajuns de cunoscute exploratorilor din drumul spre vulcan. De aceea navigară aproape fără să se oprească, pînă se terminară nisipurile, ce se întindeau de-a lungul țărmului pe o distanță de douăzeci și cinci de kilometri. În această parte, marea nu era