ce au urmat, am atacat spitalele, farmaciile şi fabrica de medicamente. Am distrus postul de televiziune, pentru a încetini răspândirea veştilor. Oamenii arfi intrat în panică dacă ar fi aflat că apăruse o maladie nouă, care punea stăpânire pe minţile victimelor, pentru ca apoi să se răspândească în mod inteligent. Adevărul li s-ar fi părut la fel de oribil.

Am întâlnit destulă panică. Populaţia Căminului s-a luptat, de parcă ar fi avut în faţă diavoli scăpaţi din iad. Zece dintre noi au murit în felul acesta, deoarece nu puteau ucide Protectori potenţiali.

Alţi şase dintre noi au fost prinşi în vreme ce încercau să-şi salveze familiile, echipându-le cu costume sau corturi presurizante, pentru a le izola de virus, şi ascunzându-le. N-a fost nevoie să-i omoram, l-am închis până ce Prăsitorii respectivi au murit sau au intrat în tranziţie.

Într-o săptămână, totul s-a terminat.

Peste trei săptămâni au început să se trezească.

Ne-am apucat să construim liniile de apărare.

* * *

Mi s-a părut logic să prezint raportul acesta sub forma unui roman. O bună parte din el este speculaţie. Nu i-am cunoscut niciodată pe Lucas Garner, Nick Soni, Phssthpok, Einar Nilsson şi ceilalţi. Puteţi crede că Truesdale a existat cu adevărat, pe considerentul că eu n-aş minţi fără un motiv. Restul este, probabil, destul de exact.

Cu toate acestea, Brennan a spus-o primul: „Nu sunt convins că mai am dreptul la numele cu care m-am născut”. Elroy Truesdale a fost altcineva. Elroy Truesdale ar fi murit — şi s-ar fi aşteptat să moară —, încercând să oprească ceea ce am făcut eu pe Cămin.

Avem motive întemeiate să nu expediem această relatare spre spaţiul locuit de oameni — cel puţin, nu deocamdată. Brennan a avut dreptate: existenţa Protectorilor ar afecta dezvoltarea civilizaţiei umane. Este preferabil să consideraţi Căminul o colonie ghinionistă, distrusă de o maladie. Dacă molima aceea ar afecta şi alţi exploratori, aceştia fie că vor muri în perioada de tranziţie, fie că se vor trezi ca Protectori, vor privi în jur şi vor ajunge la aceeaşi concluzie ca şi noi. Un Protector se bucură prea puţin de liberul arbitru.

Rămâne, totuşi, problema flotei Pak, deşi cercetaşi Pak nu mai există. (A fost extrem de amuzant. Am ridicat pe toată planeta aşezări false, doar lumini de oraşe, linii de autostrăzi şi surse de fuziune, care să reprezinte centralele energetice. Agresorii noştri nu s-au gândit nici o clipă că am fi fost capabili să sacrificăm Căminul.) Mai mult ca sigur că am putea distruge această flotă, dar câte vor mai veni după ea? Navele celei de-a doua flote erau cumva reproiectate, îmbunătăţite? Dacă vom supravieţui atât de mult, va trebui să le luăm urma îndărăt, până la explozia din nucleul galactic. Dacă vom pierde una sau alta dintre bătălii, atunci un supravieţuitor va expedia relatarea aceasta către toate corpurile cereşti pe care trăiesc oameni.

Iar în acest caz:

Brennan trebuie să fi ascuns flacoane conţinând virusul în locuri unde pot fi găsite. Verificaţi duplicatul Stonehenge. Căutaţi un container aflat pe orbita unei sfere de neutroniu. Dacă nu aveţi succes, cala navei lui Phssthpok se găseşte tot pe Marte. Verificaţi pereţii, căutând resturi de rădăcini care să conţină virusul arborelui-vieţii inactiv. Dacă nu aveţi succes, Căminul este într-o stare destul de jalnică pentru a fi colonizată, dar atmosfera abundă în virusul acela. Nu transformaţi în Protectori persoane care au copii.

Veţi fi mai inteligenţi decât ei. Îi puteţi distruge. Dar nu aşteptaţi! Dacă veţi citi aceste rânduri, înseamnă că o flotă Pak îndeajuns de puternică pentru a ne fi distrus va urma acest mesaj laser cu o viteză apropiată de cea a luminii. Daţi-i drumul!

La revedere si noroc! Vă iubesc!