în pregătirea cernelurilor. Ți-am amintit, doar, că ai lucrat într-un laborator unde se puteau fabrica asemenea cerneluri. Nu numai că ai lucrat acolo, dar printre colegii și colegele d-tale de laborator se află și o anumită tînără, foarte frumoasă, care…

Pantelimon se îmbujoră.

— A fost greșeala mea, spuse. Nu eram făcuți unul pentru altul și ne-am despărțit.

— Nu, nu mă refeream la asta. Îți aminteam doar că tînăra chimistă locuia în strada Luceafărului numărul 13, iar la 13 bis locuia Zevedei…

Pantelimon înghiți de mai multe ori, cu efort, ca și cum ar fi încercat zadarnic să-și recapete glasul.

— E greu de crezut că n-ai întîlnit niciodată pe Zevedei.

— Și totuși acesta este adevărul, izbucni Pantelimon. Nu l-am întîlnit!

— Să admitem și asta, continuă calm Năstase. Dar este de neînchipuit că n-ai aflat nimic din tot ce se lucra, și se vorbea, în celelalte secții, bunăoară în laboratoarele cernelurilor…

— V-am spus, sînt nul în chimia cernelurilor.

— Și, totuși, colega d-tale, domnișoara Sanda Irineu, lucra în secția cernelurilor.

Pantelimon ridică încurcat din umeri.

— Cînd eram singuri, spuse, nu discutam niciodată probleme de chimie.

— Dar cînd erați în grup? La cantină, bunăoară, sau în excursia pe care ați făcut-o, cu alți doisprezece colegi și colege, în Munții Neamțului, în vara 1966?

— Atunci am fost ultima oară împreună, vorbi grav Pantelimon, ridicînd fruntea. Cînd ne-am întors la București, nu mai era nimic între noi.

— Și nu te-a frapat nimic din tot ce se vorbise și se discutase atunci? Nu-ți mai aduci nimic aminte? Bunăoară, de doctorul Magheru, care a fost apoi transferat la Slatina? Colegii d-tale spun că erați prieteni…

— Nu eram prieteni. De altfel, dacă vreți să cunoașteți adevărul, din cauza lui m-am despărțit de Alexandra…

Năstase continua să-l privească, clătinînd încet capul.

— Și cu toate acestea, d-ta n-ai rupt definitiv legăturile cu tovarășa Irineu. Îi scriai la răstimpuri…

— Cărți poștale ilustrate, zîmbi Pantelimon, căci făcea colecție…

— Anul trecut i-ai trimis chiar o carte…

— Era o broșură în limba germană, știam că o interesează… Am voit să-i fac plăcere.

— Dar nu i-a mai ajuns, continuă Năstase, pentru că, între timp, tovarășa Irineu schimbase din nou adresa. A fost trimisă în misiune în Suedia și a rămas acolo…

Pantelimon păli, își trecu mîna prin păr și începu să-și șteargă picăturile de ploaie, parcă atunci le-ar fi simțit pentru întîia oară.

— Nu știai că a rămas în Suedia?

— Nu, răspunse absent Pantelimon.

Apoi își privi mîna udă și o lăsă stînjenit pe genunchi.

— Dacă ți-a rămas părul ud, atunci răcești la sigur, spuse Năstase, ridicîndu-se. Să-ți dau o aspirină.

Pantelimon o înghiți supus și goli pe nerăsuflate paharul cu apă.

— Mulțumesc, spuse așezînd paharul în colțul biroului.

— Dar știi, nu s-a împăcat cu clima din Suedia și a plecat mai departe. Mult mai departe… Se pare că s-a stabilit în Uganda…

VARIANTA COMPLETĂ A ACESTUI VOLUM VA FI DISTRIBUITĂ PE BAZĂ DE DONAȚIE (dați un click pe butonul PayPal din pagina III)

Veți primi volumul la adresa dvs. de email. Acesta va avea inserat în metadata un cod unic de identificare.