Doctorii şi asistentele au avut grijă de mine ca şi cum aş fi fost un copil prematur. Oficialii mexicani şi canadieni mi-au deschis toate uşile în aşa fel încât de la plaja din Mexico până la casa mamei mele vitrege şi până la clasele Universităţii din Toronto, a fost un coridor lung, uşor de parcurs. Acestor oameni vreau să le mulţumesc din tot sufletul. Partea a treiaInfirmeria Benito Juarez, Tomatlán, Mexico Capitolul 95

Domnul Tomohiro Okamoto, de la Departamentul Maritim al Ministerului Transporturilor, acum pensionat, mi-a spus că el şi colegul lui mai tânăr pe vremea aceea, domnul Atsuro Chiba, erau în Long Beach, California – principalul port de containere din America de vest, lângă Los Angeles – cu afaceri, când au fost anunţaţi că un singur supravieţuitor al vasului japonez Tsimtsum, care a dispărut fără urmă în apele internaţionale ale Pacificului cu mai multe luni în urmă, a acostat lângă orăşelul Tomatlán, pe coasta Mexicului. Au fost anunţaţi de departamentul lor să meargă să contacteze supravieţuitorul şi să vadă dacă pot afla ceva despre soarta navei. Au cumpărat o hartă a Mexicului pentru a vedea unde este Tomatlán. Din nefericire pentru ei, o îndoitură a hărţii traversa golful California deasupra unui orăşel de coastă numit Tomatlán, scris cu litere mici. Domnul Okamoto a fost convins că a citit Tomatlán. Din moment ce era la jumătatea drumului până la golful California, s-a decis că ar fi cel mai bine să meargă acolo cu maşina.

Au pornit în maşina închiriată. Când au ajuns la Tomatlán, la opt sute de kilometri la sud de Long Beach şi au văzut că nu era Tomatlán, domnul Okamoto a decis să meargă până la Santa Rosalia, la două sute de kilometri mai în sud, şi să ia feribotul peste golful California până la Guyamas. Feribotul a întârziat pentru că mergea încet. Iar de la Guyamas mai erau încă o mie trei sute de kilometri până la Tomatlán. Drumurile erau rele. Au rămas în pană şi mecanicul care a reparat-o a furat unele dintre părţile motorului, punând în loc piese folosite, pentru înlocuirea cărora au trebuit să plătească companiei de închiriere şi care au avut drept rezultat încă o pană, pe drumul de întoarcere. Al doilea mecanic i-a pus să plătească mai mult. Domnul Okamoto a recunoscut să erau obosiţi atunci când au ajuns la Infirmeria Benito Juarez din Tomatlán, care nu e în golful California, ci la o sută de kilometri sud de Puerta Vallarta, în statul Jalisco, aproape la acelaşi nivel cu Mexico City. Călătoriseră patruzeci şi una de ore fără întrerupere. „Muncim mult”, a spus domnul Okamoto.

El şi domnul Chiba au vorbit cu Piscine Molitor Patel, în engleză, timp de trei ore, înregistrând convorbirea. Ce urmează sunt fragmente din înregistrare. Îi sunt recunoscător domnului Okamoto că mi-a pus la dispoziţie o copie a casetei şi a raportului final. Pentru claritate, am indicat cine vorbeşte, când nu e evident. Porţiunile scrise cu bold au fost spuse în japoneză, pe care apoi le-am tradus.

Capitolul 96

— Bună ziua, domnule Patel. Numele meu este Tomohiro Okamoto. Sunt de la Departamentul Maritim al Ministerului Japonez al Transportului. Acesta este asistentul meu, Atsuro Chiba. Am venit să vă vedem cu privire la naufragiul vasului Tsimtsum, al cărui pasager aţi fost. Aveţi amabilitatea să vorbiţi cu mine?

— Da, bineînţeles.

— Mulţumesc. E foarte amabil din partea dumneavoastră. Acum, Atsuro-kun, eşti nou, deci fii atent şi încearcă să înveţi.

— Da, Okamoto-san.

— E pornit casetofonul?

— Da.

— Bine. O, sunt atât de obosit! Azi este 19 februarie 1978. Numărul cazului este 250663, în legătură cu dispariţia cargoului Tsimtsum. Staţi bine, domnule Patel?

— Da. Mulţumesc. Dumneavoastră?

— Foarte.

— Aţi venit tocmai din Tokyo?

— Eram în Long Beach, California. Am venit cu maşina.

— Aţi călătorit bine?

— Am călătorit minunat.

— Eu am avut o călătorie îngrozitoare.

— Da, am vorbi cu poliţia înainte de a veni aici şi am văzut barca.

— Mi-e un pic foame.

— Vreţi o prăjiturică?

— O, da!

— Poftiţi.

— Mulţumesc!

— Cu plăcere. E doar o prăjitură. Acum, domnule Patel, ne întrebam dacă aţi putea să ne spuneţi ceva despre ce vi s-a întâmplat, cu multe detalii, dacă e posibil.

— Da, cu plăcere.

Capitolul 97

Povestea.

Capitolul 98

Domnul Okamoto: Foarte interesant.

Domnul Chiba: Ce poveste!

— Crede că suntem proşti. Domnule Patel, vom lua o scurtă pauză şi apoi ne vom întoarce, da?

— Da. Aş mai lua o prăjitură.

— Da, bineînţeles.

Domnul Chiba: I-am dat mai multe şi nu le-a mâncat. Sunt sub cearşaf.

— Mai dă-i una. Trebuie să-i facem pe plac. Ne întoarcem în câteva minute.

Capitolul 99

Domnul Okamoto: Domnule Patel, nu credem povestea dumneavoastră.

— Scuzaţi-mă, aceste prăjituri sunt bune, dar se cam sfărâmă. Sunt uimit. De ce nu?

— Nu ţine.

— Adică?

— Bananele nu plutesc.

— Poftim?

— Aţi spus că urangutanul a venit pe o insulă