Aceasta era priponită de docul superior, alături de un pisc de stâncă golaşă pictat cu portocaliu strălucitor şi de două petece de galben, portocaliu şi albastru cobalt: baloane dezumflate.

— A fost o călătorie rapidă, aprecie Louis.

Lumina zilei se abătu peste sat cu 1200 de kilometri pe secundă. Imaginea deveni foarte strălucitoare, apoi reveni la culorile normale.

— Au propria lor reţea, le aminti Acolitul.

Ultimul deschise o nouă fereastră, alături de cea a sondei — patru în total. Acum, vedeau prin prova vehiculului.

Acolo se aflau Păstorii Roşii înfofoliţi în blănuri frumoase, cu benzi gri şi albe. Louis zări doar mâinile roşii în mânecile lungi, nasurile turtite şi ochii întunecaţi ascunşi de glugi, dar cine altcineva ar fi putut să fie? Neînfricaţii Ucigaşi de Vampiri. Celelalte forme îmblănite trebuie să fi fost Oamenii Muntelui Răsturnat. Mâinile lor erau late, iar degetele scurte şi groase. Feţele ce se întrezăreau în interiorul glugilor erau gri-argiritii, asemeni mâinilor.

În timp ce munceau cu toţii, scoteau pe nări norişori de aburi. Mâinile roşii şi cenuşii se agăţară de marginile difuze ale ferestrei şi imaginea tremură.

— Sonda îi va depăşi, înainte de a putea încetini, interveni Ultimul. Să o aduc din nou înapoi, pentru o altă imagine?

— De ce? replică Bram cu promptitudine. Noi avem imaginea noastră. Ultimule, ne apropiem de capătul sistemului de transport de pe zid şi de posibili martori. Când poţi, treci sonda peste zid.

— Am înţeles. Peste douăsprezece minute.

Acum, sonda se găsea în plină lumină şi lăsase mult în urmă satul. Reţeaua demontată îndura o mişcare smucită, fiind purtată de-a lungul unor locaşuri pentru mâini şi picioare săpate în stâncă. Fereastra ei se suprapuse peste celelalte.

— Unde aţi fost? întrebă brusc nodurosul.

Îi răspunse Louis.

— Momentul pentru verificarea unui costum de presurizat…

— Da. Raportează!

— … este înainte de a respira vidul…

— Voi aţi utilizat o listă de control. Eu îmi utilizez mintea.

— Iar prima ta greşeală va fi memorabilă.

— Raportează!

— Nu pot vorbi despre starea costumului Păpuşarului. Ale noastre ne vor ţine în viaţă timp de doi falani. Am umplut şi am schimbat tot ce se putea umple sau schimba. Ultimul mai are o rezervă de şase discuri de păşit, iar noi putem recicla ceva din ceea ce folosim acum. Putem instala reţele pretutindeni. Nu mai există nici o armă în hangarul landerului. Presupun că le-ai depozitat în altă parte. Tu decizi cu ce vrei să ne înarmăm. Nu ne-am mai gândit să verificăm altceva.

Bram nu spuse nimic.

Gabia de pe Patriarhul Ascuns nu arăta nici o schimbare şi Ultimul fluieră pentru a închide acea fereastră. Sonda de realimentare alerga de-a lungul Zidului de Margine pătat cu violet. Următoarea fereastră continua să tremure de-a lungul unei cărări ce cobora spre o pată rectangulară de zăpadă.

— Erai pe moarte, spuse Ultimul.

— Ai văzut… las-o baltă! răspunse Louis. Arată-mi acel raport medical.

Păpuşarul emise un sunet melodios. Înregistrarea medicală a lui Louis Wu blocă parţial ambele ferestre.

— Iată, este şi în interplanetară.

Chimia… restructurare majoră… diverticuloză… tanj!

— Ultimule, tu te-ai obişnuit cu vârsta pe care o ai. Oamenii bătrâni obişnuiesc să spună: „Dacă te trezeşti dimineaţa şi simţi că nu te doare nimic, înseamnă că ai murit în timpul nopţii…”

— Nu este de glumă!

— Dar chiar şi un idiot şi-ar da seama că este ceva în neregulă atunci când remarcă gaz în urina sa.

— M-am gândit că este nepotrivit să te observ în acele momente.

— Sunt mai liniştit. Chiar şi aşa, ai fi remarcat? Louis citi mai departe.

— Diverticuloză înseamnă băşici sparte pe colonul tău — colonul meu. Diverticulii te pot afecta destul de mult. Ai mei par a se fi extins atât de mult încât să se ataşeze de vezică. Apoi se infectează şi plesnesc. Asta va însemna un tub care să-mi conecteze colonul cu vezica. O fistulă.

— Şi ce-ai crezut?

— Aveam medkitul. Mi-a furnizat antibiotice. Câteva zile am sperat … în fine, bacteriile pot pătrunde în vezica umană şi produce gaze, dar medicamentele le-ar fi curăţat. Aşa că mi-am dat seama că am nevoie de un instalator.

De obicei, Acolitul nu privea direct în ochii cuiva, dar acum o făcea şi îşi ţinea urechile ciulite.

— Erai pe moarte? Pe moarte, când ai refuzat ofertele Ultimului?

— Exact. Ultimule, dacă ai fi ştiut, mi-ai mai fi acceptat contractul?

— Nu este o întrebare serioasă. Totuşi, Louis, îmi exprim admiraţia. Eşti un negociator de temut.

— Mulţumesc.

— Te rog să redeschizi vederea de pe sondă…, interveni Bram. Mulţumesc. În şase minute, ne vom ridica la nivelul marginii şi vom trece de partea cealaltă a zidului. Ultimule, cred că nu vom pierde semnalul.

— Scrithul opreşte un procentaj din neutrini. Este implicată un fel de reacţie nucleară ce are loc în fundaţia Lumii Inelare, dar semnalul va fi mai puţin predictibil şi îl voi putea compensa.

— Bine, aprobă nodurosul. Costumul meu este în ordine?

— Oricum, este rezerva mea, spuse Louis. Ia-l pe oricare ţi se pare mai norocos. Eu am să-l iau pe celălalt.

Sonda încetinea, încetinea.

— Acum?

— Acum.

26. DOCUL

2893 d.C., PUNCTUL ÎNALT

Vehiculul şi platforma sa se ridicau din noapte. Warvia şi Tegger se ţineau unul de celălalt în caroseria pentru mărfuri. Teama de înălţimi era un lucru îngrozitor. Ţipaseră amândoi când simţiseră şocul, apoi izbucniseră în râs pentru că erau încă în viaţă.

Părăsirea adăpostului oferit de caroserie se dovedea o grea încercare. În aerul rece şi rarefiat, tremurau şi abia îşi trăgeau respiraţia. Soarele arunca în jur doar o umbră pătrată.

Demonii clipeau în lumina tot mai puternică şi în cele din urmă se târâră în caroserie, să doarmă.

Harpster îi adusese la înălţimea a două piscuri vopsite cu portocaliu, alături de altă platformă plutitoare şi trei coşuri ataşate de baloane dezumflate.

Satul se trezea. La vale, de-o parte şi de alta, forme îmblănite ieşeau de sub acoperişurile de zăpadă ale caselor şi se afundau în terenul înclinat din jur.

Chiar şi pentru un nomad cum era Tegger, aşezarea respectivă nu era mare. Apoi, era aproape invizibilă. Acoperişurile erau dreptunghiuri de zăpadă pe un teren de zăpadă; se puteau observa