CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÎNTENI (III) top romane fantazy PDF 📖

Faceți cinste cu-o cafea?

PayPal

VĂ MULȚUMESC!!!

ALTE CĂRȚI GRATUITE GĂSIȚI AICI Contact:

blu.duaine@gmail.com

Marin Preda

CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÎNTENI Volumul III Prefață: EUGEN SIMION Tabel cronologic și referințe istorico-literare: VICTOR CRĂCIUN Coperta: Solitary Man, ulei pe hîrtie de LINDA BURGESS www.lindaburgess.com Format electronic și copertă: ANTON BUDILEANU Reproducerea integrală sau parțială a acestei publicații, precum și transmiterea ei sub orice formă sau prin orice mijloace, electronice, mecanice, fotocopiere, înregistrare sau stocare în orice sistem de recuperare, fără acordul scris al editurii, reprezintă o încălcare a drepturilor de copyright. UUID: 5925c9f5-6209-4622-b938-be34a1d2fd1e Data versiunii curente: 19-04-2021 © BLU DUAINE PRESS, 2020

CUPRINS PARTEA A OPTA PARTEA A NOUA PARTEA A ZECEA Cronologie Referințe istorico-literare PARTEA A OPTA Capitolul I

Rămăsei o clipă parcă suspendat, trecînd în revistă toate femeile care lucrau cu mine la Oraca: niște grăsane vorbărețe și simpatice, încă tinere, dar departe de a-mi fi aruncat vreodată una din acele priviri care sugerează disponibilitatea afectivă chiar fără intenție de finalizare într-o aventură sau măcar simpla prietenie colegială, puțină curte, acea multitudine de gesturi și cuvinte care nu au altă menire decît să potențeze afecțiunea fundamentală pe care o avem pentru alții, de care sîntem cu adevărat legați și îi iubim… verificări dacă mai plăcem și altora… siguranța că nu ne-a pălit farmecul, seducția… verva pe care ne-o inspiră această certitudine, pe care o transmitem acasă celor care se simt prea siguri de noi… puțină neliniște, puțină gelozie, pentru a ni se prețui apoi dulcea supunere, abandonul de sub plapumă… Nu citisem în privirile lor nici măcar atît, avem cu cine cocheta, pe tine nu te cunoaștem, parcă îmi spuneau, și nici nu avem chef s-o facem, să te invităm la petrecerile noastre unde vin inși chiar mai puțin cunoscuți decît tine, și nici nu încerca să ne inviți tu pe noi, fiindcă o să te refuzăm politicos… Una era subalterna mea, alta era calculatoarea, alta (o tinerică frumoasă și balaoacheșă, pesemne țigancă, totdeauna bine îmbrăcată și coafată, stîrnind invidia pentru bluzele ei de un colorit care arăta că nu le cumpăra din magazinele noastre, ca și fustele cu croială străină, cizmulițele elegante, jerseurile fine) secretara directorului, un ins totdeauna ursuz, care avea de îndurat gelozia nevestei pentru această secretară cu care cam semăna… dar cine suportă alături de bărbatul ei pe o alta, chiar dacă la birou și chiar dacă știe că îi e credincios?… Credincios, credincios, dar asta nu-l poate împiedica să… Directorul chiar își persecuta subalterna, doar-doar se va găsi cineva să-i spună nevestei că între el și secretară, vezi, nu e nimic… Nu se găsea nimeni și, chiar dacă s-ar fi găsit, nu asta dorea geloasa, ci „s-o dea afară pe tîrfa aia”… Om corect, șeful nostru făcea să i se audă răcnetele prin ușă cînd soția îi intra val-vîrtej în birou și îi făcea scandal… „…da’ ce crezi tu, că asta e instituția mea personală să dau afară pe cineva numai fiindcă ești tu smintită? Dar nu am dreptul, atîta timp cît își vede de treaba ei!…” Secretara însă chiar ținea la el și, dîndu-și seama că omul n-avea liniște în casă din pricina ei, vrusese să plece, cu toate că îi părea rău. „Un șef așa de bun nu găsești oriunde”, dar se vede treaba că omul știa el ceva, în locul ei ar fi venit alta, și numai dacă ar fi fost o babă știrbă istoria n-ar mai fi continuat… „deși… mormăise el furios, am avut odată și o astfel de babă, nu chiar știrbă, dar cică mi-ar fi plăcut de ea că făcea pe mămica cu mine” și i-a aruncat tava cu sandviciuri și cafele în față, cînd a văzut-o că intră în birou… Ce nevoie, cică, am eu să mănînc sandviciuri și să beau eu cafea făcută de mîinile acestei… să mănînc și să beau acasă și să nu mă las eu lins pe gît ca un vițel de această vacă răscrăcărată… ce, adică, vreau să spun că acasă n-are nimeni grijă de mine și trebuie s-o las pe cotoroanța aia să-mi pună unt pe pîine… și o feliuță de șuncă… și o feliuță de roșie… și o cafeluță… și o franzeluță… (și aici directorul își subțiase vocea și își imita nevasta scos din pepeni). „Îți arăt eu ție, zice, cafeluță. O să-ți fac una de-o să-ți stea în gît, să te frigi cu ea, să te îneci cu caimacul…” „Așa că nu pleci nicăieri, dacă din pricina asta vrei să pleci”, îi mai spusese el fetei… „Tovarășe director, cică se smiorcăise ea, măcar dacă am fi vinovați de ceva…” „Ei, da, asta ar mai lipsi, se înfuriase el, ia nu mai da aici apă la șoareci și ieși afară… Auzi, măcar dacă… Asta îmi scoate sufletul și pentru laptele supt de la mama, dar să mai fim și vinovați de ceva… Mi l-a și scos, sufletul adică, și mi l-a băgat pe-al ei în loc, și ăsta m-ar vinde înainte chiar să încerc eu să fiu vinovat de ceva. M-ar pune să-i mărturisesc totul dinainte.” „Da, știu, continuase însă fata să se smiorcăie, e geloasă, și e gelos și prietenul meu cu care o să mă căsătoresc, vine cîteodată pe-aici și stă pe capul meu să vă vadă, și după ce vă vede se cară, și ce-mi face pe urmă… De-aia vreau să plec, deși n-aș vrea…” „Atunci cară-te, ori spune-i individului că dacă îl mai prind pe-aici chem șoferul și îl pun să-l dea afară cu paisprezece lovituri de pompă în cur…” povestise fata, însă de astă dată