NSA - Agenția Națională de Securitate citește online .pdf 📖

ANDREAS ESCHBACH

NSA

AGENȚIA NAȚIONALĂ

DE SECURITATE

Original: NSA - Nationales Sicherheits-Amt (2018)

Traducere din limba germană de:

CORNEL STOENESCU

virtual-project.eu

2020

De când lordul Charles Babbage a reușit în anul 1851 să finalizeze „mașina analitică”, mașină care funcționa pe atunci cu aburi și cu cartele perforate, prelucrarea mecanică a informațiilor a înregistrat progrese rapide, accelerând la rândul său substanțial întreaga evoluție a tehnicii. Încă de pe vremea Imperiului German al lui Wilhelm al II-lea se realizase Rețeaua germană, precursoare a Rețelei internaționale, care a jucat un rol important și în războiul mondial din 1914-1917, fără însă a fi capabilă să împiedice eșecul Germaniei.

În timpul Republicii de la Weimar s-a extins rapid telefonia mobilă dezvoltată încă din perioada războiului, precum și utilizarea așa-numitei social media, care a avut de asemenea un rol substanțial în ascensiunea NSDAP (Partidul Muncitoresc Național-Socialist German). Când Adolf Hitler a ajuns la putere în 1933, a preluat guvernul și printre altele și Nationale Sicherheits-Amt (Agenția Națională de Securitate) din Weimar, care de pe vremea imperiului supraveghea activitățile Rețelei internaționale și avea acces la toate datele cetățenilor Reichului german – operațiuni în conturi, programări, e-mailuri, însemnări personale ori comentarii pe forumuri…

Telefonul negru sună pentru a opta oară în acea dimineață.

Bărbații care așteptau așezați în jurul mesei schimbară priviri neliniștite. În cele din urmă îi făcură semn să răspundă celui aflat în dreptul aparatului, cel mai tânăr dintre ei, cu păr castaniu-deschis, cârlionțat și cu pistrui.

Acesta ridică receptorul.

— Agenția Națională de Securitate, Engelbrecht. Cu ce vă pot ajuta?

Zâmbi însă imediat și ascultând vocea de la celălalt capăt al firului își privi colegii și clătină din cap pentru a-i liniști. Alarma încetase. Bărbații respirară ușurați.

— Da, nicio problemă, zise el și luă un creion. Dictați-mi pe litere: L… i… p… Mda… mda.

Notă concentrat, până când unul dintre colegii lui, mai în vârstă, așezat într-un scaun cu rotile, îi făcu un semn interogator arătând spre ceasul de mână.

— Bine. Îl primiți în cursul zilei de astăzi. Cel târziu mâine. Nu, mai repede nu se poate, îmi pare rău. Da. Heil Hitler!

Și puse receptorul în furcă.

— Ei? întrebă bărbatul din scaunul cu rotile.

— Apel din Ostmark. Rupse fila cu notița din blocnotes și adăugă: Poliția din Graz vrea să cunoască mișcările unui anume Ferenc Lipovics.

— Ostmark?

Bărbatul din scaunul cu rotile ridică din sprâncene.

Tânărul roși:

— Firește că voiam să spun Reichsgau Steiermark.

— Lui Rudi i s-a urât cu noi și vrea în lagăr, îl luă în râs un bărbat cu chelie.

— Nu, eu…

Bărbatul din scaunul cu rotile întrerupse discuția:

— Să se ocupe Zinkeisen, decise acesta. Gustav, îi transmiți tu?

Cel nominalizat, singurul din încăpere care purta ochelari, dădu aprobator din cap și întinse mâna să ia hârtia.

— I-o dau eu.

Apoi părăsi biroul. Ceilalți se rezemară de spetezele scaunelor și fixară telefonul cu privirea, de parcă ar fi vrut să îl hipnotizeze.

Zece minute nu scoase nimeni nicio vorbă. Omul cu ochelari reveni și își reluă locul pe scaunul său vechi, negru, cu tapițeria din piele întărită de trecerea anilor, care scoase un sunet ca un oftat când bărbatul se așeză.

Telefonul sună din nou.

— Nouă, zise cel cu chelie.

Tânărul puse mâna pe receptor, respiră adânc și îl ridică.

— Agenția Națională de Securitate, Engelbrecht… Se opri și ascultă. Da… da, înțeleg. Mulțumesc. Da. Heil Hitler!

Puse receptorul în furcă, privi fețele celorlalți și înghiți în sec:

— Era secretara. Este pe drum.

Bărbatul din scaunul cu rotile dădu din cap cu o mină serioasă, se retrase puțin și se întoarse spre ușă.

— Așadar începe.

•••

Nationalen Sicherheits-Amt (NSA) – Agenția Națională de Securitate era adăpostită de o clădire care, în ciuda mărimii, nu atrăgea atenția, aflată în centrul Weimarului, nu departe de Hoftheater, unde Adunarea Națională Germană proclamase ceea ce acum se numea Republica de la Weimar. Agenția fusese înființată cu mult înainte, încă de pe vremea lui Wilhelm al II-lea, care și-a dat seama, atunci când primele computere au fost conectate într-o rețea, că aici pot apărea amenințări la adresa statului și că era nevoie de o instituție de supraveghere. Așa luase naștere Kaiserliche Komputer-Kontrollamt. Acest lucru se întâmplase la Weimar în primul rând pentru faptul că Weimarul se afla din punct de vedere geografic aproximativ în centrul Reichului german și în consecință toate conexiunile puteau fi realizate cel mai ieftin de aici.

În toamna anului 1917, când războiul mondial s-a încheiat cu înfrângerea Germaniei, una dintre multele sancțiuni impuse Reichului de puterile învingătoare a fost firește anularea tuturor brevetelor germane, desigur și a acelora privitoare la construirea de computere, precum și a telefoniei mobile dezvoltate în timpul războiului. Până atunci în restul lumii computerul fusese considerat un joc ciudat. Desigur, nu și de Anglia, ale cărei analytical engines erau după cum se știe predecesorii acestei tehnologii: mașinile germane de calcul se asemănau în principiu celor englezești, doar că funcționau pe bază de curent electric. Computerele au fost adoptate și în afara Germaniei, fără ca această țară să se împotrivească și fără să tragă un folos din asta. Și datorită faptului că rețeaua telefonică funcționa unitar în lume, în scurt timp rețelele computerizate din diverse țări s-au constituit într-o structură denumită Rețeaua internațională.

Nimeni altul decât Philipp Scheidemann, primul șef al guvernului Republicii de la Weimar, a fost cel care a revăzut competențele și sarcinile agenției. El a numit-o Agenția Națională de Securitate (NSA) și a dispus să se ocupe, exact ca pe vremea kaizerului, cu supravegherea circulației datelor în rețeaua computerelor și identificarea eventualelor amenințări la adresa Germaniei. Doar că între timp această rețea s-a extins în întreaga lume civilizată și i s-a adăugat și rețeaua de telefonie mobilă.

Guvernarea lui Adolf Hitler