Salcia oarba fata adormita de Haruki Murakami. Pdf📚 citește gratis romane PDf 📖
- AUTOR: Haruki Murakami
- CATEGORIA: Literatura Universală
- NR. DE PAGINI: 257
- LIMBA: Română
Cărți «Salcia oarba fata adormita de Haruki Murakami. Pdf📚 citește gratis romane PDf 📖». Rezumatul cărții:
Salcia oarba, fata adormita este volumul de povestiri care, penduland intre imagini suprarealiste si constructii veridice, arata abilitatea lui Haruki Murakami de a gasi resursele launtrice ale sufletului uman, in uriasa varietate a manifestarilor sale. Istoria matusii sarace sau a Omului de Gheata, dilemele unor tineri in perioada de transformari profunde a anilor ’60 devin pretexte pentru a patrunde in cercul modelat de visurile noastre nemarturisite.
In orice situatie s-ar afla, parca anuntand povestirile si romanele de mai tarziu, Murakami isi confrunta personajele cu misterele sexualitatii, cu durerea pierderii cuiva drag ori cu incapacitatea de a comunica, cu mutenia unei lumi despre care nu stii daca apartine unor legende uitate sau unui univers de care cititorul abia incepe sa afle.
Fragment:
" Când am închis ochii, am simţit mirosul vântului. Un vânt de mai, ce
răbufnea ca un fruct umflat, cu coaja aspră, cu miezul lipicios şi cu seminţele
ca nişte grăunţe. Miezul, sfărâmându-se în aer, şi-a împrăştiat seminţele
care, asemeni unor alice moi, delicate, au pătruns în pielea braţelor mele,
lăsând în urmă doar o uşoară durere.
— Cât e ceasul? m-a întrebat vărul meu.
Între noi fiind o diferenţă de aproape 20 de centimetri, el ridica mereu
privirea când vorbea cu mine. M-am uitat la ceas.
— Zece şi douăzeci de minute.
— Merge bine ceasul tău?
— Cred că da.
M-a apucat de încheietura mâinii şi s-a uitat la ceas. Avea degetele
subţiri şi fine, dar neaşteptat de puternice.
— A costat mult?
— Nu, a fost chiar ieftin, am răspuns, aruncându-mi ochii pe orarul
autobuzului.
Nici un răspuns.
Vărul meu mă privea nedumerit. Dinţii albi care se iveau printre buze
păreau nişte oase atrofiate.
— A fost chiar ieftin, am spus, uitându-mă la el şi repetând clar flecare
cuvânt. A fost chiar ieftin, dar merge destul de bine.
A dat din cap, fără să spună nimic.
Vărul meu nu aude cu urechea dreaptă. La scurt timp după ce a intrat
la şcoala primară, l-a lovit cineva cu o minge de baseball în urechea dreaptă
şi de atunci are probleme cu auzul, însă acest lucru nu-l împiedică, în
general, să aibă o viaţă normală. Aşa că merge la o şcoală obişnuită şi duce o
viaţă ca orice copil de vârsta lui. în clasă, se aşază mereu în prima bancă la
perete, ca să fie cu urechea stângă îndreptată spre profesor. Cu notele nu stă
rău. Are însă perioade în care aude destul de bine, dar şi perioade în care nu
aude deloc. Perioadele acestea alternează precum fluxul şi refluxul, şi uneori,
cam o dată la şase luni, nu aude aproape deloc cu ambele urechi. E ca şi cum
liniştea din urechea dreaptă se adânceşte şi înăbuşă până şi sunetele din
partea stângă. Când se întâmplă lucrul acesta, bineînţeles, nu-şi mai poate
desfăşura activităţile în mod normal şi e nevoit să lipsească un timp de la
şcoală. Din ce motiv se întâmplă aşa ceva, care este cauza acestui fenomen,
nici doctorii nu-şi pot explica. Şi pentru că nu au mai întâlnit un astfel de caz,
nu cunosc un tratament adecvat. "
In orice situatie s-ar afla, parca anuntand povestirile si romanele de mai tarziu, Murakami isi confrunta personajele cu misterele sexualitatii, cu durerea pierderii cuiva drag ori cu incapacitatea de a comunica, cu mutenia unei lumi despre care nu stii daca apartine unor legende uitate sau unui univers de care cititorul abia incepe sa afle.
Fragment:
" Când am închis ochii, am simţit mirosul vântului. Un vânt de mai, ce
răbufnea ca un fruct umflat, cu coaja aspră, cu miezul lipicios şi cu seminţele
ca nişte grăunţe. Miezul, sfărâmându-se în aer, şi-a împrăştiat seminţele
care, asemeni unor alice moi, delicate, au pătruns în pielea braţelor mele,
lăsând în urmă doar o uşoară durere.
— Cât e ceasul? m-a întrebat vărul meu.
Între noi fiind o diferenţă de aproape 20 de centimetri, el ridica mereu
privirea când vorbea cu mine. M-am uitat la ceas.
— Zece şi douăzeci de minute.
— Merge bine ceasul tău?
— Cred că da.
M-a apucat de încheietura mâinii şi s-a uitat la ceas. Avea degetele
subţiri şi fine, dar neaşteptat de puternice.
— A costat mult?
— Nu, a fost chiar ieftin, am răspuns, aruncându-mi ochii pe orarul
autobuzului.
Nici un răspuns.
Vărul meu mă privea nedumerit. Dinţii albi care se iveau printre buze
păreau nişte oase atrofiate.
— A fost chiar ieftin, am spus, uitându-mă la el şi repetând clar flecare
cuvânt. A fost chiar ieftin, dar merge destul de bine.
A dat din cap, fără să spună nimic.
Vărul meu nu aude cu urechea dreaptă. La scurt timp după ce a intrat
la şcoala primară, l-a lovit cineva cu o minge de baseball în urechea dreaptă
şi de atunci are probleme cu auzul, însă acest lucru nu-l împiedică, în
general, să aibă o viaţă normală. Aşa că merge la o şcoală obişnuită şi duce o
viaţă ca orice copil de vârsta lui. în clasă, se aşază mereu în prima bancă la
perete, ca să fie cu urechea stângă îndreptată spre profesor. Cu notele nu stă
rău. Are însă perioade în care aude destul de bine, dar şi perioade în care nu
aude deloc. Perioadele acestea alternează precum fluxul şi refluxul, şi uneori,
cam o dată la şase luni, nu aude aproape deloc cu ambele urechi. E ca şi cum
liniştea din urechea dreaptă se adânceşte şi înăbuşă până şi sunetele din
partea stângă. Când se întâmplă lucrul acesta, bineînţeles, nu-şi mai poate
desfăşura activităţile în mod normal şi e nevoit să lipsească un timp de la
şcoală. Din ce motiv se întâmplă aşa ceva, care este cauza acestui fenomen,
nici doctorii nu-şi pot explica. Şi pentru că nu au mai întâlnit un astfel de caz,
nu cunosc un tratament adecvat. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
