Kobo Abe – Femeia nisipurilor. carte PDF📚 citește cărți onine gratis .pdf 📖
- AUTOR: Kobo Abe
- CATEGORIA: Literatura Universală
- NR. DE PAGINI: 152
- LIMBA: Română
Cărți «Kobo Abe – Femeia nisipurilor. carte PDF📚 citește cărți onine gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:
Romanul alegoric al lui Kobo Abe este considerat drept unul dintre cele mai valoroase romane japoneze postbelice.
Protagonistul, Niki Jumpei, profesor si entomolog amator, descopera in niste dune un sat straniu, ai carui locuitori traiesc in gropi sapate in nisip. Tinut captiv de o vaduva intr-una dintre gropi, se vede nevoit sa indeparteze necontenit nisipul omniprezent care ameninta sa ingroape comunitatea.
Trasand cu o mana de maestru etapele revoltei, infrangerii si apoi ale resemnarii eroului, autorul izbuteste o analiza magistrala a comportamentului unui om pus intr-o situatiei limita.
Ecranizarea romanului „Femeia nisipurilor” a fost distinsa cu premiul pentru cel mai bun film strain la Festivalul de la Cannes in 1964.
Fragment:
" Desigur, dispariţiile nu sînt întîmplări prea neobişnuite. Din
rapoartele statistice reiese că, în fiecare an, dispar cîteva
sute de persoane, iar proporţia celor regăsiţi este neaşteptat
de redusă. Crimele şi accidentele lasă totdeauna cîte o urmă.
De obicei, motivele răpirilor pot fi precizate, dar dacă
autorităţile nu găsesc un fir conducător -şi lucrul acesta este
adevărat mai ales în cazul persoanelor dispărute - problema
devine foarte complicată, în multe dispariţii poate fi vorba,
pur şi simplu, de o fugă de acasă.
Probele au fost neînsemnate şi în cazul acestui bărbat. Deşi
se cam ştia încotro plecase, din regiunea aceea nu sosise
nici un raport că s-ar fi găsit vreun cadavru.
Profesiunea lui nu era dintre acelea care să-l fi făcut părtaşul
vreunei taine pentru care să fi fost răpit. Purtarea lui cu totul
normală nu dăduse niciodată de bănuit că ar fi avut de gînd
să dispară.
Fireşte, la început, toată lumea şi-a închipuit că era vorba de
o femeie. Dar soţia lui, mai bine zis femeia cu care trăia,
spunea că plecase să adune diferite insecte. Anchetatorii
poliţiei şi colegii lui s-au simţit oarecum dezamăgiţi, căci
borcanele şi plasa pentru insecte nu erau nimerite ca să
mascheze o escapadă cu o femeie. Apoi un funcţionar de
cale ferată din S... şi-a amintit că a văzut coborînd din tren
un bărbat care arăta ca un alpinist şi purta atîrnate peste
umăr o gamelă şi o cutie de lemn, pe care o luase drept
trusă de vopsele. Era singur, singur de tot, zicea funcţio-
narul, încît bănuiala că la mijloc ar fi fost o femeie trebuia să
cadă.
S-a mai spus că, sătul de viaţă, omul se omorîse. La teoria
aceasta ţinea mai ales unul dintre colegii lui, care se ocupa,
în timpul liber, cu psihanaliza. El pretindea că entuziasmul
unui bărbat în toată firea pentru o ocupaţie atît de
nefolositoare ca prinderea insectelor dovedea cu prisosinţă o
refulare. "
Protagonistul, Niki Jumpei, profesor si entomolog amator, descopera in niste dune un sat straniu, ai carui locuitori traiesc in gropi sapate in nisip. Tinut captiv de o vaduva intr-una dintre gropi, se vede nevoit sa indeparteze necontenit nisipul omniprezent care ameninta sa ingroape comunitatea.
Trasand cu o mana de maestru etapele revoltei, infrangerii si apoi ale resemnarii eroului, autorul izbuteste o analiza magistrala a comportamentului unui om pus intr-o situatiei limita.
Ecranizarea romanului „Femeia nisipurilor” a fost distinsa cu premiul pentru cel mai bun film strain la Festivalul de la Cannes in 1964.
Fragment:
" Desigur, dispariţiile nu sînt întîmplări prea neobişnuite. Din
rapoartele statistice reiese că, în fiecare an, dispar cîteva
sute de persoane, iar proporţia celor regăsiţi este neaşteptat
de redusă. Crimele şi accidentele lasă totdeauna cîte o urmă.
De obicei, motivele răpirilor pot fi precizate, dar dacă
autorităţile nu găsesc un fir conducător -şi lucrul acesta este
adevărat mai ales în cazul persoanelor dispărute - problema
devine foarte complicată, în multe dispariţii poate fi vorba,
pur şi simplu, de o fugă de acasă.
Probele au fost neînsemnate şi în cazul acestui bărbat. Deşi
se cam ştia încotro plecase, din regiunea aceea nu sosise
nici un raport că s-ar fi găsit vreun cadavru.
Profesiunea lui nu era dintre acelea care să-l fi făcut părtaşul
vreunei taine pentru care să fi fost răpit. Purtarea lui cu totul
normală nu dăduse niciodată de bănuit că ar fi avut de gînd
să dispară.
Fireşte, la început, toată lumea şi-a închipuit că era vorba de
o femeie. Dar soţia lui, mai bine zis femeia cu care trăia,
spunea că plecase să adune diferite insecte. Anchetatorii
poliţiei şi colegii lui s-au simţit oarecum dezamăgiţi, căci
borcanele şi plasa pentru insecte nu erau nimerite ca să
mascheze o escapadă cu o femeie. Apoi un funcţionar de
cale ferată din S... şi-a amintit că a văzut coborînd din tren
un bărbat care arăta ca un alpinist şi purta atîrnate peste
umăr o gamelă şi o cutie de lemn, pe care o luase drept
trusă de vopsele. Era singur, singur de tot, zicea funcţio-
narul, încît bănuiala că la mijloc ar fi fost o femeie trebuia să
cadă.
S-a mai spus că, sătul de viaţă, omul se omorîse. La teoria
aceasta ţinea mai ales unul dintre colegii lui, care se ocupa,
în timpul liber, cu psihanaliza. El pretindea că entuziasmul
unui bărbat în toată firea pentru o ocupaţie atît de
nefolositoare ca prinderea insectelor dovedea cu prisosinţă o
refulare. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
