Umberto Eco Pendulul lui Foucault citește top cărți pentru copii .PDF 📖
- AUTOR: Umberto Eco
- CATEGORIA: Top 100
- NR. DE PAGINI: 756
- LIMBA: Engleză
Cărți «Umberto Eco Pendulul lui Foucault citește top cărți pentru copii .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Umberto Eco Pendulul lui Foucault doar topuri de cărți online gratis, carte .PDF
Rezumat
Rezumat
Principalele personaje ale romanului sunt trei prieteni, Belbo, Diotallevi, care lucrează pentru mica editură Garamond din Milano, și Casaubon (naratorul). Într-o zi ei primesc vizita unui colonel Ardenti, care dorea să publice o carte despre un plan secret al cavalerilor templieri de a domina lumea, singura sa sursă fiind un petic de hârtie cu un text codificat, pe care colonelul pretindea că îl descifrase parțial. A doua zi Ardenti dispare, și povestea pare să fie uitată. Casaubon pleacă pentru câțiva ani în Brazilia. La întoarcere se angajează alături de prietenii săi la editură, unde încep să lucreze la o serie de cărți despre ocultism. Citesc foarte mult material de această natură și, ca un joc intelectual, încep să facă tot felul de legături neobișnuite între diferite evenimente istorice, prin prisma unei inventate conspirații istorice. Pornită inițial ca o joacă, ei încep să completeze Planul evocat de colonelul Ardenti, să descopere noi legături nebănuite, astfel încât se prind în propriul joc și ajung chiar să creadă, într-o oarecare măsură, că ar putea fi adevărat. Confom teoriei inventate de protagoniști, secretul templierilor era că aceștia descoperiseră, în timpul cruciadelor, cum să controleze niște energii secrete, „curenții telurici”. La destrămarea ordinului ei se împart în 6 grupuri, în diferite colțuri ale Europei, fiecare grup fiind în posesia unei părți din secret. La fiecare 120 de ani, un grup își transmitea partea de secret altui grup, astfel că după 600 de ani secretul ar fi fost reconstituit în totalitate. Din cauza diferenței de calendar dintre estul și vestul Europei, un grup nu sosește la întâlnire la data stabilită și lanțul se întrerupe. Cercuri oculte care au crezut teoria încep să suspecteze că ei cunosc acest secret, și îi urmăresc pe protagoniști, Belbo fiind spânzurat de pendulul lui Foucault din Paris, Diotallevi moare de cancer, iar cartea se termină cu Casaubon părând resemnat la gândul că va fi și el capturat.
Pendulul lui Foucault este un dispozitiv experimental bazat pe pendulul gravitațional, realizat de fizicianul francez Léon Foucault, care demonstrează că Pământul se învârte în jurul propriei axe.
Biografie
UMBERTO ECO s‐a născut în Alessandria (Piemonte), la 5 ianuarie 1932. Îşi face studiile universitare la Torino, luându‐şi licenţa în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. În anii ’60 a fost unul dintre exponenţii avangardei cultu- rale italiene, numărându‐se printre fondatorii revistelor Marcatre şi Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit numeroase premii şi distincţii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. A scris romane (Numele trandafirului, 1980, Premiul Strega, 1981, şi Premiul pentru cea mai bună carte a anului; Pendulul lui Foucault, 1988, Premiul Bancarella; Insula din ziua de ieri, 1994; Baudolino, 2002, Cimitirul din Praga, 2010), studii de semiotică, estetică şi teorie literară (Opera deschisă, 1962; Apocaliptici şi integraţi, 1964; Poeticile lui Joyce, 1966; Structura absentă, 1968; Formele conţinutului, 1971; Tratat de semiotică generală, 1975; Cum se face o teză de licenţă, 1977; Lector in fabula, 1979; Semiotica şi filosofia limbajului, 1984; Limitele interpretării, 1990; Şase plimbări prin pădurea narativă, 1994; Despre literatură, 2002), eseuri (Kant şi ornitorincul, 1997), articole (reunite în volumele Jurnal minim, 1963; Al doilea jurnal minim, 1990; Secretul Minervei, 2001). Din opera sa, la Editura Polirom au mai apărut În ce cred cei care nu cred (în colaborare cu Carlo Maria Martini), În căutarea limbii perfecte, Numele tranda- firului, Misterioasa flacără a reginei Loana, Trei povestiri, Cum se face o teză de licenţă, Limitele interpretării, Baudolino, Apocaliptici şi integraţi. Comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă, A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere, Insula din ziua de ieri, De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn şi interpretare, Kant şi ornitorincul.
UMBERTO ECO s‐a născut în Alessandria (Piemonte), la 5 ianuarie 1932. Îşi face studiile universitare la Torino, luându‐şi licenţa în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. În anii ’60 a fost unul dintre exponenţii avangardei cultu- rale italiene, numărându‐se printre fondatorii revistelor Marcatre şi Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit numeroase premii şi distincţii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. A scris romane (Numele trandafirului, 1980, Premiul Strega, 1981, şi Premiul pentru cea mai bună carte a anului; Pendulul lui Foucault, 1988, Premiul Bancarella; Insula din ziua de ieri, 1994; Baudolino, 2002, Cimitirul din Praga, 2010), studii de semiotică, estetică şi teorie literară (Opera deschisă, 1962; Apocaliptici şi integraţi, 1964; Poeticile lui Joyce, 1966; Structura absentă, 1968; Formele conţinutului, 1971; Tratat de semiotică generală, 1975; Cum se face o teză de licenţă, 1977; Lector in fabula, 1979; Semiotica şi filosofia limbajului, 1984; Limitele interpretării, 1990; Şase plimbări prin pădurea narativă, 1994; Despre literatură, 2002), eseuri (Kant şi ornitorincul, 1997), articole (reunite în volumele Jurnal minim, 1963; Al doilea jurnal minim, 1990; Secretul Minervei, 2001). Din opera sa, la Editura Polirom au mai apărut În ce cred cei care nu cred (în colaborare cu Carlo Maria Martini), În căutarea limbii perfecte, Numele tranda- firului, Misterioasa flacără a reginei Loana, Trei povestiri, Cum se face o teză de licenţă, Limitele interpretării, Baudolino, Apocaliptici şi integraţi. Comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă, A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere, Insula din ziua de ieri, De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn şi interpretare, Kant şi ornitorincul.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
