KATHERINE CENTER- SOȚUL PIERDUT Citeste online gratis .pdf 📖
- AUTOR: KATHERINE CENTER
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 335
- LIMBA: Română
Cărți «KATHERINE CENTER- SOȚUL PIERDUT Citeste online gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:
„Dragă Libby,
Mi-am dat seama că tu și cei doi copii ai tăi locuiți cu mama ta de – Doamne ferește! – doi ani, iar eu îți scriu să aflu dacă n-ai vrea să fii salvată."
Scrisoarea aceasta vine din senin, însă la momentul potrivit. Libby Moran încearcă să își refacă viața după moartea subită a soțului său, Danny, rămânând singură cu cei doi copii, cu datorii și fără casă. Se mută cu mama sa, însă viața este un calvar când cineva îți critică orice acțiune. Salvarea vine din partea mătușii lui Libby, care îi oferă posibilitatea de a evada: o invită împreună cu copiii la ferma de capre din centrul Texasului și îi oferă și un loc de muncă. Libby acceptă imediat, își ia copiii și pleacă la mătușa Jean.
Viața la fermă nu este deloc cum și-a imaginat Libby. Pe lângă munca istovitoare și animalele de care trebuie să aibă grijă, eroina descoperă aici o liniște profundă de care nici nu știa cât de multă nevoie are. În viața sa apar și James, fermierul sexy cu un trecut la fel de dezolant ca al lui Libby, și o femeie care susține că poate lua legătura cu soțul pierdut de pe lumea cealaltă.
În ciuda a tot ceea ce a pierdut, Libby își dă seama că a găsit multe alte lucruri importante. S-ar putea să fi găsit locul perfect pentru a readuce la viață micuța ei familie – și pe ea însăși.
„– Nimic nu este cu adevărat pierdut.”
Mi-am dat seama că tu și cei doi copii ai tăi locuiți cu mama ta de – Doamne ferește! – doi ani, iar eu îți scriu să aflu dacă n-ai vrea să fii salvată."
Scrisoarea aceasta vine din senin, însă la momentul potrivit. Libby Moran încearcă să își refacă viața după moartea subită a soțului său, Danny, rămânând singură cu cei doi copii, cu datorii și fără casă. Se mută cu mama sa, însă viața este un calvar când cineva îți critică orice acțiune. Salvarea vine din partea mătușii lui Libby, care îi oferă posibilitatea de a evada: o invită împreună cu copiii la ferma de capre din centrul Texasului și îi oferă și un loc de muncă. Libby acceptă imediat, își ia copiii și pleacă la mătușa Jean.
Viața la fermă nu este deloc cum și-a imaginat Libby. Pe lângă munca istovitoare și animalele de care trebuie să aibă grijă, eroina descoperă aici o liniște profundă de care nici nu știa cât de multă nevoie are. În viața sa apar și James, fermierul sexy cu un trecut la fel de dezolant ca al lui Libby, și o femeie care susține că poate lua legătura cu soțul pierdut de pe lumea cealaltă.
În ciuda a tot ceea ce a pierdut, Libby își dă seama că a găsit multe alte lucruri importante. S-ar putea să fi găsit locul perfect pentru a readuce la viață micuța ei familie – și pe ea însăși.
„– Nimic nu este cu adevărat pierdut.”
Fragment
Le tot spuneam copiilor, cu o voce care până și mie-mi suna fals,
că începeam „o aventură”. Deși adevărul era că mutarea în Atwater
nu însemna atât un început, cât un sfârșit. În anul de după moartea
soțului meu întâmpinasem multe greutăți – aflasem, de exemplu, că
ne cheltuise economiile și că-și încasase asigurarea de viață –, dar cel
mai dificil mi se părea că trebuise să mă mut cu mama.
De atunci, locuiserăm în apartamentul ei timp de doi ani plini de
atitudini pasiv-agresive, îndurând critici despre felul în care îmi
creșteam copiii, despre siluetă, riduri, doliu, tunsoare și joie de vivre1
,
care nu păreau să se sfârșească, asta până când, pe neașteptate, am
primit o scrisoare de la sora sărită de pe fix a mamei, care-mi oferea
o slujbă și o locuință. La ferma ei de capre din Atwater, undeva la
sud-est de San Antonio.
Acum, la mai puțin de o săptămână, schimbam o nebunie cu alta,
sperând din toată inima că avea să fie o îmbunătățire.
Drumul de dimineață de la Houston nu era doar asfaltul dintre
două orașe, ci o schimbare de la vechea noastră viață la una nouă.
Toată dimineața, importanța acestui fapt mă făcuse să simt o
palpitație în piept; stăteam dreaptă în scaun, ținând volanul strâns
cu ambele mâini, atentă ca la școala de șoferi.
În fine, pe cât de atentă poți fi atunci când doi copii se lovesc cu
baghete magice pe bancheta din spate. Chiar când drumul ne-a dus
la un stop din piața orașului, iar eu mi-am tras răsuflarea în fața
tribunalului care se ridica dinaintea noastră ca un castel Disney, fiul
meu și-a altoit din nou sora în cap cu bagheta și, când aceasta a țipat,
am călcat frâna și m-am întors spre ei.
Le tot spuneam copiilor, cu o voce care până și mie-mi suna fals,
că începeam „o aventură”. Deși adevărul era că mutarea în Atwater
nu însemna atât un început, cât un sfârșit. În anul de după moartea
soțului meu întâmpinasem multe greutăți – aflasem, de exemplu, că
ne cheltuise economiile și că-și încasase asigurarea de viață –, dar cel
mai dificil mi se părea că trebuise să mă mut cu mama.
De atunci, locuiserăm în apartamentul ei timp de doi ani plini de
atitudini pasiv-agresive, îndurând critici despre felul în care îmi
creșteam copiii, despre siluetă, riduri, doliu, tunsoare și joie de vivre1
,
care nu păreau să se sfârșească, asta până când, pe neașteptate, am
primit o scrisoare de la sora sărită de pe fix a mamei, care-mi oferea
o slujbă și o locuință. La ferma ei de capre din Atwater, undeva la
sud-est de San Antonio.
Acum, la mai puțin de o săptămână, schimbam o nebunie cu alta,
sperând din toată inima că avea să fie o îmbunătățire.
Drumul de dimineață de la Houston nu era doar asfaltul dintre
două orașe, ci o schimbare de la vechea noastră viață la una nouă.
Toată dimineața, importanța acestui fapt mă făcuse să simt o
palpitație în piept; stăteam dreaptă în scaun, ținând volanul strâns
cu ambele mâini, atentă ca la școala de șoferi.
În fine, pe cât de atentă poți fi atunci când doi copii se lovesc cu
baghete magice pe bancheta din spate. Chiar când drumul ne-a dus
la un stop din piața orașului, iar eu mi-am tras răsuflarea în fața
tribunalului care se ridica dinaintea noastră ca un castel Disney, fiul
meu și-a altoit din nou sora în cap cu bagheta și, când aceasta a țipat,
am călcat frâna și m-am întors spre ei.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
