În acelaşi timp, unde se afla King? Protectorul Vampir putea fi oriunde, dacă îi instruise pe Protectorii din Punctul înalt să încarce colectorul pentru el. Ce fusese asta?

O sanie cu sustentaţie magnetică, din categoria celor mici, abia se distingea în imensitatea căii. Venea direct spre fereastră. Se rotise cu spatele înainte şi încetinea… Îşi potrivea viteza după cea a barjei… contact, şi cinci costume presurizate egale trecură de reţea, înainte ca Louis să poată clipi. Ultimul fluieră, imaginea se inversă şi… nimic. Cei cinci dispăruseră deja în labirintul de cabluri.

Cinci costume presurizate egale puteau fi cinci Protectori din Munţii Răsturnaţi, nu-i aşa? Ei trebuiau să păzească colectorul, să-l protejeze de efectele nedorite ale unei bătălii, servind astfel ambelor părţi. Pentru King, ar fi servit, de asemenea, ca o diversiune.

Şi oricine văzuse vreodată un act de magie, putea ghici că unul dintre cei cinci era însuşi King, costumul său fiind adus la dimensiuni normale printr-un surplus de arme sau armuri.

Unde erau acum?

Acţiune departe în spate. Louis nu-şi putea da seama. „Era destul de frustrant”, gândi el. Îşi întoarse privirile spre Kzin: îi excitase cumva? El privea, însă, cu răbdarea unei pisici ce aşteaptă în dreptul unei găuri de şoarece.

Urme de mişcare, flashuri de lumină îndepărtate… două sănii cu sustentaţie magnetică zburau printre inelele căii, urmate de flashuri sporadice. Coborâră sub unghiul de vedere, apoi se ridicară din nou. Una lovi un inel şi se răsturnă într-o lumină orbitoare, se izbi de inelul următor, căzu peste marginea căii şi dispăru. Cealaltă…

— Isteaţă treabă, şopti Louis şi îşi coborî privirea spre podeaua barjei. Dar nu era nimic de văzut acolo.

— Louis, ce se întâmplă? izbucni Ultimul.

— Şoapta a ţinut săniile mici, care urmau barja, chiar în spatele ei, acolo unde King n-a reuşit să le vadă. Eu am văzut doar două, dar probabil că sunt mai multe, toate conduse de pe cea pe care se află ea, dar care este aceea? Acum le-a despărţit, înaintează independent şi le expune din nou atacului. Chiar dacă King şi-a dat seama de stratagemă, ea se poate afla în două locuri, iar Şoapta ştie unde se află el. S-ar putea să greşesc în totalitate.

— Barja va opri curând. Atunci, câmpul de duelare se va extinde, nu-i aşa?

— Bun, aşa e. Dacă… Bram se materializă acolo.

Lumina lovi locul unde fusese, dar nodurosul se pierduse deja printre buclele supraconductoare şi răspundea cu laserul lui Louis. Lumina declanşă în zonă o furtună de raze energetice. Bram se ridică, ţinându-şi strâns cu o mână costumul.

Prima rază nu-l ocolise. Fusese îngrozitor de intensă, penetrase prin scutul laser şi costumul lui Louis.

Acum, două forme umane minuscule, trăgeau printre bucle, săreau şi trăgeau din nou, urcându-se pe colector.

— Eu tocmai… Începu Louis, dar se opri brusc.

— Continuă! mârâi Acolitul.

— Lumina nu afectează un supraconductor. Toţi trei utilizează arme de lumină. Dacă King ar fi ştiut…

Bram avea să moară, dacă nu ajungea curând într-un loc sigur. Se adăpostise în spatele unei bucle imense a colectorului şi supraveghea, doar supraveghea. „Se părea că nici nodurosul nu ştia mai bine decât el,” gândi Louis, care dintre formele umane era Şoapta şi care King. Făcuse tot ce putuse.

Unul dintre combatanţi se aprinse ca un soare şi se dizolvă.

Celălalt străluci şi mai mult şi dispăru şi mai repede. Patru forme ţâşniră ca nişte purici, încolţindu-l pe Bram.

Louis izbucni în râs.

Bram alerga spre discul de păşit. Se aprinse ca un soare şi dispăru acolo/apăru aici, sări de pe disc, îşi dădu pe spate casca şi inspiră cu putere. Pe anumite porţiuni, costumul său presurizat strălucea într-o nuanţă de roşu stins. Îl dezbrăcă, păstrându-şi mănuşile până în ultima clipă, îl îngrămădi sub duş şi porni apa.

Louis continua să râdă.

Şi Acolitul părea să zâmbească larg, dar pentru un Kzin asta nu însemna zâmbet.

— Unul dintre voi trebuie să-mi spună ce s-a întâmplat, mârâi el din nou.

— Şoapta este moartă şi eu am rămas singur, spuse Bram. Vrei să ştii mai mult? Protectorii servitori ai lui King păzeau colectorul şi barja, în timp ce noi ne luptam. Dar noi trei am început să ne luptăm într-un câmp de supraconductori, printre bucle supraconductoare. Am ales cu toţii arme energetice. Ai marcat, Acolitule? Arcada trăieşte datorită colectoarelor montate pe margine! Iar noi suntem Protectori!

— Marcat, răspunse Kzinul.

— Patru Protectori servitori au văzut că nici unul dintre noi nu putea să avarieze transportorul sau colectorul. Şoapta şi cu mine am crezut că ei îl vor ucide pe cel care pierde. Dar ei au văzut doi murind şi unul neatent şi s-au hotărât să se elibereze complet de noi! Pesemne că eu le-am părut o pradă uşoară, continuă Bram. Fără minte! Dacă mă văzuseră materializându-mă acolo, n-ar fi trebuit să ghicească şi că aş fi putut dispărea de acolo?

Bram privi spre fereastra-reţea ce strălucea în cabina Ultimului. Patru Protectori în costume de presiune specifice Punctului înalt se adunaseră în jurul discului de păşit. Luminile căştilor lor clipeau după modelul heliografelor. Unul ridică ochii spre fereastră. Apoi, toţi patru dispărură din cadrul ei.

Fereastra începu să se înceţoşeze.

— Asta n-o să-i salveze, spuse Bram şi se întoarse. Ultimule, de ce exista o legătură între Oraşul Ţesătorilor şi încăperea Apărării Antimeteoritice?

— Întreabă-l pe Louis Wu, răspunse Păpuşarul.

— Louis?

Unui Păpuşar Pierson nu puteai să-i reproşezi laşitatea. Louis abia privi spre Ultimul.

— Este o clauză morală Bram. Te-am considerat nepotrivit să conduci Lumea Inelară.

Mâna Protectorului îi prinse umărul drept ca într-o menghină, ridicându-l. Louis îl vedea pe Kzin nehotărât, încercând să se decidă dacă era cazul să intervină sau nu. Protectorul izbucni.

— Prin ce aroganţă nejustificată poate un Prăsitor… izbucni Bram. Este Teela, nu-i aşa?

— Ce?

— Ea te-a forţat să o ucizi. Ea te-a forţat să ucizi sute de milioane din specia Oamenii Munţilor Răsturnaţi, pentru a reuşi să împingi Arcada