„Tocmai curăţam şemineul; hornul era înfundat de gunoaie“, a declarat el luni. „Am scos din el tot felul de resturi şi, la un moment dat, am dat peste nişte oscioare. Prima dată, m-am gândit că erau de la o cioară, apoi am remarcat o capsulă mică roşie ataşată de picior.“

Domnul Googins, profesor de matematică pensionar, a deschis capsula şi a găsit o bucăţică de hârtie cu un mesaj încifrat. Mesajul a fost trimis curatorilor de la Bletchley Park53, unde eforturile specialiştilor de a sparge codul Enigma54 creat de nazişti au întors soarta războiului. Centrul de Comunicaţii al Guvernului (GCHQ)55 din Cheltenham lucrează, de asemenea, la decriptarea mesajului.

53. Sediul principalei organizaţii de criptanaliză a Marii Britanii.

54. Maşină electromecanică utilizată pentru criptarea şi decriptarea de mesaje secrete, folosită în special de armata germană în al Doilea Război Mondial. Maşina a căpătat notorietate după ce Aliaţii au reuşit să decodeze un mare număr de mesaje astfel cifrate, cu ajutorul specialiştilor polonezi şi al criptanalistului Alan Turing.

55 3. În original, The Government Communications Headquarters.

— Bietul sufleţel, a şoptit Susan.

I-a trecut prin minte că putea fi Ducesa sau un alt porumbel antrenat de ea, fie de la crescătoria lui Bertie, fie de la Northampton. Probabilitatea era totuşi foarte mică, dacă se gândea că armata folosise în război peste două sute cincizeci de mii de porumbei voiajori. A aruncat ziarul pe covor, apoi s-a uitat printre numerele mai noi după un articol la zi. L-a găsit în ediţia din ziua precedentă.

BLETCHLEY PARK ŞI GCHQ STUPEFIATE DE MESAJUL SECRET!

Experţii de la Bletchley Park şi GCHQ sunt uluiţi de mesajul încifrat al unui porumbel spion din al Doilea Război Mondial, găsit într-un horn din Rochford la începutul acestei săptămâni. Specialiştii sunt de părere că acea capsulă roşie pe care Dl Goggins, profesor pensionar, a găsit-o în timp ce îşi renova locuinţa, este un tip folosit în timpul primelor operaţiuni secrete. Până în acest moment, codul nu a fost descifrat.

Susan a tras adânc aer în piept. Inima a început să-i bată mai repede.

„Mesajul purtat de acest porumbel trebuie să fi fost ultrasecret“, a afirmat Alton Rose, specialist în informaţii la GCHQ. „În timpul războiului au fost folosiţi mii de porumbei, dar, conform dovezilor din arhivele noastre, aceste mesaje au fost scrise de mână în clar, şi nu în cifru. Capsula roşie indică faptul că este un porumbel al Forţelor Aliate, probabil din 1940. Mesajul criptat ne-a lăsat perplecşi. Am însă toată încrederea că va fi descifrat în curând.“

S-a ridicat brusc în picioare, simţind că durerea din genunchi s-a lăsat în stomac. A răsuflat adânc de câteva ori, ceea ce însă nu i-a uşurat temerile. Îi era groază să redeschidă rănile sufleteşti ale războiului, dar trebuia să afle adevărul. S-a dus cu paşi înceţi până la telefon, apoi a format numărul centralei.

— Puteţi să-mi faceţi legătura la Rochford, cu abonatul Niles Googins?

Câteva secunde mai târziu, a auzit vocea unui bărbat în vârstă.

— Domnul Googins?

— Da.

— Numele meu este Susan Shepherd. Am citit că aţi găsit rămăşiţele unui porumbel.

— Am vorbit deja cu destui reporteri. Nu mai am nimic altceva de adăugat.

— Dar eu nu sunt reporter, a spus Susan, surprinsă că bărbatul nu i-a simţit vârsta după voce. În timpul războiului, am antrenat porumbei pentru Asociaţia Naţională pentru Porumbei.

— Aşa... Telefoanele au sunat întruna de când a apărut primul articol de ziar. Reporteri. Jurnalişti. Pasionaţi de istorie. Veterani de război. Toţi m-au sunat. Chiar şi o clarvăzătoare din Cambridge care susţinea că poate descifra mesajul, contra unei sume de bani, fireşte.

— Se pare că descoperirea dumneavoastră a stârnit ceva ecou.

— Chiar aşa.

— Pot să vă pun câteva întrebări, domnule Googins?

L-a auzit pe bărbat oftând în receptor.

— Promit să nu vă ţin mult, a urmat ea.

— E în regulă.

— Articolul se referă la porumbel ca la un el. Cum aţi aflat că este aşa?

— Dar păsările folosite în război nu erau doar masculi?

Porumbei, a vrut Susan să-l corecteze, dar s-a abţinut.

— Nu, s-au folosit şi masculi, şi femele. A cercetat cineva dimorfismul sexual?

— Nu, nu cred, a spus el, uşor încurcat.

— Aţi văzut cumva ce formă are capul porumbelului? Capul unui mascul este rotunjit, dar la femele este uşor turtit pe creştet.

— Aşteptaţi, vă rog.

Susan a auzit zgomotul receptorului pus jos. S-a strâmbat la gândul că un porumbel care luase parte la război era poate înghesuit acum într-o cutie de pantofi sau într-o caserolă pentru alimente.

— Este o ea, a spus Googins când s-a întors la telefon. Sunteţi prima persoană care mă întreabă despre chestia asta. Toţi ceilalţi erau interesaţi doar de mesaj.

Susan a făcut o pauză.

— Fiindcă aţi adus vorba, conţinea cumva o serie de cuvinte din cinci litere? Fără cifre.

— Da, a spus Googins. L-aţi văzut deja? Ştiu că Bletchley Park şi GCHQ nu pot publica mesajul decât după ce sparg codul...

— Nu, a spus Susan. Întâmplător, aţi făcut cumva o copie?

— Mai bine de-atât. Am originalul.

Capitolul 56 ROCHFORD, ANGLIA

A doua zi, Susan a plecat de dimineaţă cu maşina la Rochford, la o oră şi ceva de Epping. Pe scaunul de lângă ea se afla o cutie de ceai mătuită pe care o păstra de peste o jumătate de secol. Era convinsă că n-ar fi avut nici un rost să-i dezvăluie soţului sau fiicei că odată, de mult, a nutrit sentimente de iubire pentru un alt bărbat. Aşa că ascunsese