Posta descarcă top cărți gratis 2019 .PDF 📖

Charles Bukowski

Poşta

Aceasta este o operă de ficţiune şi nu se dedică nimănui.

Serviciile Poştale ale Statelor Unite Los Angeles, California.

Biroul Dirigintelui Circulară.

1 Ianuarie, 1970 742

COD DE ETICĂ

Toţi lucrătorii sunt rugaţi să ţină seama de Codul de Etică pentru angajaţii poştali, aşa cum este expus în Secţiunea 742 din Manualul Poştei, şi de Conduită Angajaţilor, aşa cum este descrisă în Secţiunea 744 a Manualului Poştei.

Angajaţii Poştei au statornicit, de-a lungul anilor, o frumoasă tradiţie de serviciu credincios în slujba Naţiunii, neîntrecută de alte categorii. Fiecare angajat trebuie să aibă un profund sentiment de mândrie datorită acestei tradiţii de serviciu devotat. Fiecare dintre noi trebuie să se străduiască să-şi aducă o contribuţie semnificativă la permanenta dezvoltare a Serviciilor Poştale spre progresul pe mai departe în interesul public.

Întreg personalul poştal trebuie să acţioneze cu neabătută integritate şi deplin devotament faţă de interesul public. Personalul poştal trebuie să-şi asume principiile morale cele mai înalte şi să respecte legile Statelor Unite, precum şi regulamentele şi directivele Departamentului Serviciilor Poştale. Nu se cere doar o conduită conformă cu etica; responsabilii şi angajaţii trebuie să vegheze astfel încât să prevină şi să evite faptele de natură să împiedice îndeplinirea îndatoririlor serviciilor poştale. Sarcinile trasate trebuie aduse la îndeplinire cu conştiinciozitate şi integral. Serviciul Poştal are privilegiul unic de a lua contact zilnic cu majoritatea cetăţenilor Naţiunii şi este, în numeroase împrejurări, contactul lor cel mai direct cu Guvernul Federal. Prin urmare, fiecare angajat poştal are prilejul şi responsabilitatea deosebită de a acţiona cu onoare şi integritate la înălţimea încrederii publice, răsfrângând astfel reputaţia şi distincţia asupra Serviciului Poştal şi a întregului Guvern Federal.

Toţi angajaţii trebuie să parcurgă Secţiunea 742, Manualul Poştei, Standarde de Bază ale Conduitei Etice, Comportamentul Personal al Angajaţilor, Restricţii cu privire la Activitatea Politică etc.

UNU

Funcţionar însărcinat.

A-nceput ca o greşeală.

Era perioada Crăciunului şi-am aflat de la beţivul din deal, care o plesnea la fiecare Crăciun, că angajau pe-aproape oricine se nimerea, aşa că m-am dus şi-nainte s-apuc să-mi dau seama aveam geanta aia de piele-n spate şi mă plimbam de voie. Ce mai slujbă, m-am gândit. Floare la ureche! Îţi dădeau doar un cvartal sau două şi dacă reuşeai să termini, factorul titular îţi mai dădea unul, sau poate te-ntorceai şi supraveghetorul îţi mai dădea încă unul, dar nu te grăbeai, o luai la pas şi băgai felicitările alea de Crăciun în fante.

Cred că era a doua zi ca sezonier de Crăciun când femeia aia mare a ieşit şi a mers alături de mine în timp ce distribuiam corespondenţa. Ce vreau să zic prin mare e că avea fundul mare şi ţâţele mari şi că era mare peste tot pe unde trebuie. Părea un pic sărită, dar m-am tot uitat la trupul ei şi nu-mi păsa.

Vorbea, vorbea şi nu se mai oprea. Apoi a scos-o. Soţul ei lucra pe o insulă îndepărtată şi ea se simţea singură, înţelegi, şi locuia-n căsuţa asta din spate, fără nimeni.

– Ce căsuţă? am întrebat.

A scris adresa pe o bucată de hârtie.

– Şi eu mă simt singur, am zis. O să trec şi-o să stăm de vorbă-n seara asta.

Eram combinat, dar combinaţia era plecată-n cea mai mare parte a timpului, pe-afară, pe undeva, şi eram singur pe bune. Eram singur pentru curul ăla mare care stătea lângă mine.

– În regulă, a zis. Pe diseară.

Era o bucată ca lumea, meserie, un futai ca lumea, dar cum se-ntâmplă cu toate futaiurile după a treia sau a patra noapte am început să-mi pierd interesul şi nu m-am mai întors.

Dar nu mă puteam împiedica să mă gândesc, Doamne, tot ce fac poştaşii ăştia e să-şi lase scrisorile-n cutii şi s-o pună. Asta-i slujbă care-mi trebuie mie, o, da, da, da.

Aşa că am dat examen, l-am luat, am dat proba fizică, am luat-o, şi iată-mă - factor poştal suplinitor. A-nceput uşor. Am fost trimis la Oficiul West Avon şi era exact la fel ca la Crăciun, mai puţin faptul că n-am pus-o. În fiecare zi aşteptam s-o pun, dar nu s-a-ntâmplat. Dar supraveghetorul era O.K. şi cutreieram străzile, făcând câte-un cvartal ici, colo. Nici măcar n-aveam uniformă, doar un chipiu. Purtam hainele mele obişnuite. La felul cum beam, combinaţia mea Betty şi cu mine, nu prea rămâneau bani de haine.

Apoi am fost transferat la Oficiul Oakford.

Superiorul era o ceafă-groasă pe nume Jonstone. Era nevoie de ajutor acolo şi am înţeles de ce. Lui Jonstone îi plăcea să poarte cămăşi roşu-închis - asta-nsemna pericol şi sânge. Erau şapte suplinitori - Tom Moto, Nick Pelligrini, Herman Stratford, Rosey Anderson, Bobby Hansen, Harold Wiley şi eu, Henry Chinaski. Trebuia să ne prezentăm la 5 a.m., şi eram singurul beţiv, pe-acolo. Beam totdeauna până după miezul nopţii, şi iată-ne stând, la 5 a.m., aşteptând să ne vină rândul, aşteptând ca vreunul dintre factorii titulari să anunţe că e bolnav. De obicei titularii făceau asta când ploua sau în timpul unui val de arşiţă sau în zilele de după sărbători când volumul corespondenţei era dublu.

Erau 40 sau 50 de trasee diferite, poate mai multe, fiecare carta tor era diferit, nu reuşeai niciodată să înveţi nici unul, trebuia să ai corespondenţa gata înainte de 8 a.m. pentru a fi expediată cu camionul, şi Jonstone nu accepta scuze. Suplinitorii îşi cartau revistele pe la colţuri, săreau peste prânz şi-şi dădeau duhul în stradă. Jonstone ne mai făcea să ne-apucăm de cartat traseele cu 30 de minute întârziere - învârtindu-se pe scaun, cu cămaşa aia a lui roşie - „Chinaski ia traseul 539!" începeam cu o jumătate de oră mai târziu, dar tot ni se cerea să rezolvăm corespondenţa şi să ne-ntoarcem la timp. Şi o dată sau de două ori pe săptămână, deja sleiţi, rupţi şi futuţi, trebuia să facem colectările de noapte, şi graficul de la avizier era imposibil - camionul nu putea să meargă atât de repede. Trebuia să sari peste patru sau cinci cutii în prima tură şi data următoare erau înfundate cu scrisori şi te treceau toate apele îndesându-le-o saci. Am pus-o la meserie. Jonstone