însă la fel de regretaţi, ucişi de Devoratorii Morţii. Se lăsă tăcerea şi Harry, Ron şi Hermione nu spuseră nimic. Pe deo parte, Harry îşi dorea să afle mai multe, dar, pe de altă parte,  se temea de ce ar fi putut urma. Era prima dată după foarte multă vreme când se simţea cu adevărat legat de lumea  exterioară.

— Vă mulţumesc, spuse vocea lui Lee. Şi acum, să îi urăm  bun venit lui Roial, unul dintre colaboratorii noştri obişnuiţi,  care ne aduce ultimele veşti despre modul în care lumea  încuiată este afectată de noua organizare vrăjitorească.

— Mersi, Râule, spuse o voce inconfundabilă, joasă, domoală  şi liniştitoare.

— Kingsley! izbucni Ron.

— Ştim! îi făcu Hermione semn să tacă.

— Încuiaţii nu ştiu în continuare care este sursa necazurilor  lor, în rândurile lor apărând noi victime în mod constant, spuse Kingsley. Cu toate acestea, continuăm să auzim poveşti cu adevărat extraordinare despre vrăjitori şi vrăjitoare care îşi riscă  propria siguranţă pentru a-şi proteja prieteni sau vecini  încuiaţi, deseori fără ca încuiaţii să o ştie. Aş vrea să îi rog pe toţi ascultătorii să le urmeze exemplul, aruncând poate vrăji protectoare asupra locuinţelor încuiaţilor de pe strada lor. Prin  simpla luare a unor măsuri elementare, pot fi salvate numeroase vieţi.

— Şi ce ai să le spui, Roial, acelor ascultători care răspund  că, în aceste vremuri grele, vrăjitorii ar trebui să fie pe primul  loc? întrebă Lee.

— Le spun că, de la „vrăjitorii pe primul loc" nu mai este mult până la „cei cu sânge pur pe primul loc", iar apoi la  „Devoratorii Morţii", răspunse Kingsley. Suntem cu toţii oameni,  nu-i aşa? Fiecare viaţă este la fel de valoroasă şi merită la fel de mult să fie salvată.

— Foarte bine zis, Roial, şi să ştii că ai votul meu, dacă vei  candida vreodată la postul de ministru al Magiei, asta în cazul  în care vom mai ieşi vreodată din nebunia asta, continuă Lee. Şi  acum, îi dăm cuvântul lui Romulus, pentru îndrăgitul moment al emisiunii noastre, Prieteni cu Potter.

— Mulţumesc, Râu, spuse o altă voce foarte familiară.

Ron dădu să vorbească, dar Hermione i-o luă înainte, şoptind:

— Ştim că e Lupin!

— Romulus, susţii în continuare, la fel ca în toate celelalte daţi când ai participat la emisiunea noastră, că Harry Potter mai este încă în viaţă?

— Da, spuse Lupin cu fermitate. Sunt absolut convins că,  dacă ar fi murit, moartea sa ar fi fost trâmbiţată peste tot de Devoratorii Morţii, reprezentând o lovitură teribilă asupra  moralului celor care se opun noului regim. „Băiatul care a  supravieţuit" rămâne simbolul tuturor lucrurilor pentru care luptăm: triumful binelui, puterea nevinovăţiei şi nevoia de a  rezista în continuare. Harry fu cuprins de un amestec de recunoştinţă şi ruşine. Însemna oare că Lupin îl iertase pentru lucrurile îngrozitoare pe care i le spusese ultima dată când s-au întâlnit?

— Ce i-ai spune lui Harry, dacă ai şti că ne ascultă acum,  Romulus?

— I-aş spune că suntem toţi alături de el cu sufletul, zise Lupin, apoi ezită puţin. Şi i-aş spune să îşi urmeze instinctele,  care sunt bune şi corecte aproape întotdeauna.

Harry se uită la Hermione, care avea ochii plini de lacrimi.

— Corecte aproape întotdeauna, repetă ea.

— A, nu v-am zis? făcu Ron surprins. Bill mi-a zis că Lupin  locuieşte din nou cu Tonks! Şi se pare că Tonks a început deja  să ia proporţii.

— ... veşti despre prietenii lui Harry Potter, care au de suferit

din cauza loialităţii lor? spunea Lee.

— Ei bine, aşa cum trebuie că ştiu deja ascultătorii fideli, au mai fost închişi şi alţi suporteri ai lui Harry Potter, care şi-au exprimat deschis gândurile, printre care şi Xenophilius  Lovegood, fost editor al Zeflemistului-zise Lupin.

— Măcar e încă în viaţă! bolborosi Ron.

— De asemenea am auzit, cu câteva ore în urmă, că Rubeus  Hagrid-rămaseră toţi trei cu respiraţia tăiată, aproape ratând restul propoziţiei -, celebrul paznic al vânatului de la Hogwarts,  a scăpat ca prin urechile acului de a fi arestat pe domeniul de la  Hogwarts, unde se zvoneşte că a găzduit o întâlnire „Ţineţi cu Harry Potter", în casa sa. Cu toate acestea, Hagrid nu a fost  prins şi credem că este fugar.

— Bănuiesc că nu strică să ai un frate vitreg de cinci metri  înălţime, când încerci să scapi de Devoratorii Morţii, nu?

întrebă Lee.

— Tind să cred că ai avea un uşor avantaj, încuviinţă Lupin  solemn. Dă-mi voie să adaug că, deşi noi, cei de la Buletin de Potter, aplaudăm curajul lui Hagrid, îi îndemnăm cât se poate de serios chiar pe cei mai devotaţi suporteri ai lui Harry să nu urmeze exemplul lui Hagrid. Întâlnirile de tipul „Ţineţi cu Harry  Potter" nu sunt indicate în situaţia actuală.

— Complet adevărat, Romulus, zise Lee, aşa că vă sugerăm  să vă dovediţi în continuare devotamentul faţă de cel cu cicatrice sub formă de fulger ascultând Buletinul de Potterl Şi  acum, să trecem la ştirile despre un alt vrăjitor, care se dovedeşte la fel de greu de prins ca şi Harry Potter. Nouă ne place să îl numim Devoratorul Morţii Şef şi acum aş vrea să-i  dau cuvântul unui nou corespondent, Rozătoare, pentru a ne împărtăşi părerea sa despre câteva dintre cele mai absurde zvonuri care circulă despre acesta.

— „Rozătoare"? spuse o altă voce familiară, iar Harry, Ron şi  Hermione strigară într-un glas: „Fred!"

— Nu-nu e George?

— Cred că e Fred, spuse Ron, aplecându-se mai mult, în  timp ce unul dintre gemeni vorbi:

— Nu vreau să fiu „Rozătoare", e exclus, ţi-am zis că vreau să fiu „Rapieră"!

— Fie! „Rapieră", te rog, crezi că ne-ai putea împărtăşi  părerea ta despre diversele poveşti pe care le tot auzim despre Devoratorul Morţii-Şef?

— Da, Râule, pot, spuse Fred. Aşa cum trebuie să ştie deja  ascultătorii noştri, în afara cazului în care s-au refugiat pe fundul unui lac din grădină sau în vreun alt loc asemănător,  strategia Ştim-Noi-Cui de a rămâne în umbră creează un climat  foarte plăcut de panică. Să nu uităm, dacă rapoartele celor care susţin că l-au văzut sunt adevărate, înseamnă că există cel  puţin vreo nouăsprezece bucăţi de Ştim-Noi-Cine care bântuie prin ţară.

—