biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Harry Potter și Talismanele Mortii citește top cărți romantice .Pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Harry Potter și Talismanele Mortii citește top cărți romantice .Pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 123 124 125 ... 203
Mergi la pagina:
rostogoli  spre el, deschise ochii mari şi adânciti în orbite, avea chipul ca  un craniu...

Bărbatul slăbit se ridică în capul oaselor, cu privirea aţintită  asupra lui, asupra lui Cap-de-Mort, şi zâmbi. Îşi pierduse aproape top dinpi...

— Deci ai venit. Mă gândeam că o să vii... Într-o zi

— Dar călătoria ta a fost zadarnică. Nu am avut-o niciodată. Când furia lui Cap-de-Mort izbucni în el, cicatricea lui Harry aproape explodă de durere, iar Harry se întoarse cu forţa înapoi  în i rupul lui, străduindu-se să rămână prezent, în timp ce prizonierii erau împinşi pe aleea acoperită cu pietriş. O lumină se revărsă asupra lor.

— Ce se întâmplă? spuse o voce glacială de femeie.

— Am venit să vorbim cu Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit! spuse răguşit Greyback.

— Cine eşti?

— Mă cunoşti!

în vocea omului-lup se simţi o notă de resentiment.

— Fenrir Greyback! L-am prins pe Harry Potter!

Greyback îl înşfacă pe Harry şi îl trase cu faţa spre lumină,  smu-cindu-i şi pe ceilalţi prizonieri.

— Ştiu că-i umflat, doamnă, dar el e! interveni Scabior. Dacă  vă uitaţi cu atenţie, puteţi să vedeţi cicatricea. Şi ea, o vedeţi pe fată? E Sânge-Mâlul care călătoreşte cu el, doamnă. Nu există nicio îndoială că-i el, şi i-am luat şi bagheta! Uitaţi, doamnă... Harry o văzu pe Narcissa Reacredinţă examinându-i chipul umflat. Scabior îi dădu repede bagheta din lemn de porumbar. Narcissa ridică din sprâncene.

— Aduceţi-i înăuntru, spuse ea.

Harry şi ceilalţi fură loviţi cu piciorul şi împinşi în sus, pe treptele de piatră, spre o sală plină cu portrete.

— Urmaţi-mă, spuse Narcissa, conducându-i în partea  cealaltă a sălii. Fiul meu, Draco, a venit acasă în vacanţa de Paşti. Ne va spune dacă este vorba chiar despre Harry Potter.

Lumina din salon era orbitoare, după întunericul de afară.

Harry desluşi dimensiunile mari ale camerei chiar printre ochii  întredeschişi. De tavan atârna un candelabru de cristal, iar pe pereţii mov închis se aflau alte portrete. Recuperatorii aduseră  cu forţa prizonierii în cameră şi două siluete se ridicară de pe scaunele din faţa unui şemineu din marmură bogat decorat.

— Cine sunt?

Harry auzi vocea tărăgănată, înfiorător de familiară a lui Lucius Reacredinţă. Intrase în panică: nu mai vedea nicio cale de scăpare şi, cu cât i se făcea mai teamă, cu atât îi era mai uşor să blocheze gândurile lui Cap-de-Mort, cu toate că cicatricea îl  ardea în continuare.

— Spun că l-au prins pe Potter, zise vocea glacială a  Narcissei.

Draco, vino aici.

Harry nu îndrăzni să se uite direct la Draco, îl văzu doar cu coada ochiului: o siluetă puţin mai înaltă decât el, ridicându-se de pe un fotoliu. Chipul îi era o formă palidă ascuţită, sub o claie de păr alb-blonziu.

Greyback îi obligă pe prizonieri să se întoarcă din nou, pentru a-1 plasa pe Harry direct sub candelabru.

— Ei bine, băiete? spuse vocea hârşâită a omului-lup.

Harry stătea cu faţa spre o oglindă agăţată deasupra  şemineului, un obiect masiv şi aurit, cu rama formată din  cartuşe complicate. Îşi văzu printre gene reflecţia pentru prima  dată de când plecase din Casa Cumplită.

Avea faţa uriaşă, lucioasă şi rozalie; fiecare trăsătură îi fusese deformată de vraja Hermionei. Avea părul până la umeri şi o  umbră întunecată în jurul maxilarului. Dacă nu ar fi ştiut că  era reflecţialui, s-ar fi întrebat cine îi purta ochelarii. Hotărî să  rămână tăcut, pentru că vocea l-ar fi dat imediat de gol. Draco se apropie şi Harry evită în continuare să îi întâlnească privirea.

— Ei bine, Draco? spuse Lucius Reacredinţă. Părea lacom. El e?

E Harry Potter?

— Nu pot... nu pot să-mi dau seama, spuse Draco.

Stătea departe de Greyback şi părea să îi fie la fel de teamă să  se uite la Harry cum îi era şi lui Harry să se uite la el.

— Dar uită-te la el cu atenţie, priveşte-1! Apropie-te!

Harry nu îl mai auzise niciodată pe Lucius Reacredinţă atât de entuziasmat.

— Draco, dacă noi vom fi cei care îl dau pe Harry Potter pe mâna Lordului întunecat, ni se va ierta totul!

— Păi, staţi aşa, domnule Reacredinţă, să nu uităm cine 1-a  prins de fapt, nu? spuse Greyback ameninţător.

— Fireşte, fireşte! spuse Lucius nerăbdător.

Se apropie el însuşi de Harry, atât de mult, încât Harry îi văzu limpede chipul palid şi apatic, chiar dacă avea ochii umflaţi. De sub masca aceea umflată, Harry avea senzaţia că privea printre barele unei cuşti.

— Ce i-ai făcut? îl întrebă Lucius pe Greyback. Cum a ajuns  în halul ăsta?

— Nu noi am făcut-o.

— Mie-mi seamănă a Blestem de Deformare, zise Lucius.

Ii cercetă fruntea lui Harry, cu ochii săi cenuşii.

— Este ceva acolo, şopti el, ar putea fi cicatricea foarte

întinsă...

Draco, vino aici, uită-te cu atenţie! Ce crezi?

Acum, Harry văzu chipul lui Draco de aproape, chiar lângă cel al tatălui lui. Semănau extrem de bine, cu excepţia faptului că  tatăl părea în al nouălea cer de bucurie, în timp ce Draco era  reticent, chiar speriat.

— Nu ştiu, spuse el şi se îndepărtă, ducându-se spre şemineu, de unde privea mama sa.

— Ar fi bine să fim siguri, Lucius! strigă Narcissa spre soţul  ei, cu o voce glacială şi limpede. Să fim foarte siguri că este Potter, înainte să îl chemăm pe Lordul întunecat... Ei spun că e a lui, continuă ea, examinând bagheta din lemn de porumbar,  dar nu seamănă cu descrierea lui Ollivander. Dacă ne înşelăm,  dacă îl chemăm degeaba pe Lordul întunecat... Ai uitat ce le-a  făcut lui Rowle şi Dolohov?

— Şi cu Sânge-Mâlul cum rămâne? mormăi Greyback.

Harry aproape căzu în timp ce Recuperatorii îi obligară pe prizonieri să se învârtă din nou, pentru ca lumina să se reverse acum asupra Hermionei.

— Stai puţin, spuse Narcissa tăios. Da, da, era în magazinul doamnei Malkin, cu Potter! I-am văzut poza în Profeţi Uită-te la fată, Draco, nu e Granger?

— Eu... poate... da.

— Dar atunci înseamnă că băiatul e Weasley! strigă Lucius,  mergând în junii prizonierilor legaţi, pentru a ajunge în faţa lui  Ron. Ei sunt, prietenii lui Potter-Draco, uită-te la el, nu e fiul lui  Arthur Weasley, cum l-o chema?

— Ba da, spuse Draco, stând cu spatele la prizonieri. S-ar  putea. Uşa de la salon se deschise în spatele lui Harry. Vocea

1 ... 123 124 125 ... 203
Mergi la pagina: