— Ce se întâmplă aici? Ce s-a întâmplat, Cissy?

Bellatrix Lestrange se plimbă încet în junii prizonierilor şi se opri în dreapta lui Harry, holbându-se la Hermione, cu ochii ei  întunecaţi.

— Deci nu există îndoială, spuse ea încet, ea este SângeMalul? ba este Granger?

— Da, da, este Granger! strigă Lucius. Şi credem că lângă ea  stă Potter! Potter şi prietenii lui, prinşi în sfârşit!

— Potter? strigă Bellatrix şi se dădu înapoi, pentru a-1 privi  mai bine pe Harry. Sunteţi siguri? Atunci, Lordul întunecat  trebuie informat numaidecât! îşi ridică mâneca dreaptă: Harry  văzu Semnul întunecat marcat prin ardere pe braţul ei şi ştiu că  Bellatrix era pe cale să îl atingă, să îl cheme pe multiubitul ei  stăpân.

— Tocmai voiam să îl chem! spuse Lucius şi chiar puse mâna pe încheietura lui Bellatrix, împiedicând-o să atingă  Semnul. Eu îl voi chema, Bella. Potter a fost adus în casa mea,  aşadar, eu sunt îndreptăţit să...

— Îndreptăţit! făcu ea batjocoritor, încercând să îşi smulgă  mâna din strânsoarea lui. Ai pierdut orice fel de drepturi în  clipa în care ţ i-ai pierdut bagheta, Lucius! Cum îndrăzneşti?! Ia  mâna de pe mine!

— Nu are nicio legătură cu tine, nu tu l-ai prins pe băiat!

— Scuzaţi-mă, domnule Reacredinţă, interveni Greyback,  dar noi suntem cei care l-au prins pe Potter şi noi vom încasa  recompensa în aur.

— Aur! râse Bellatrix, încercând în continuare să scape de cumnatul ei şi scotocind în buzunar cu mâna liberă, în  căutarea baghetei. Ia-ţi aurul, fiinţă mizerabilă care se hrăneşte cu hoituri, de ce să vreau eu aur? Eu nu vreau decât onoarea  de a... a...

Nu se mai zbătu; ochii negri i se fixară asupra unui lucru pe Harry nu îl vedea. Jubilând că Bellatrix capitulase, Lucius îi  dădudrumul şi îşi ridică repede propria mânecă.

— Opreşte-te! ţipă Bellatrix. Nu-1 atinge, o să murim cu toţii dacă Lordul întunecat vine acum! Lucius încremeni, cu arătătorul suspendat deasupra Semnului său. Bellatrix ieşi din câmpul vizual limitat al lui Harry.

— Ce e asta? o auzi Harry spuMnd.

— O sabie, mormăi un Recuperator pe cate nu îl vedea.

— Dă-mi-o.

— Nu-i a ta, doamnă, e a mea, eu am găsit-o.

Se auzi o bufnitură şi avu loc o străfulgerare de lumină roşie: Harry înţelese că Recuperatorul fusese împietrit. Se auziră  strigăte mânioase dinspre tovarăşii săi-Scabior îşi scoase bagheta.

— Ce încerci să faci, femeie?

— Stupefyl strigă ea. Stupefy!

Nu erau pe măsura ei, chiar dacă erau patru contra unu: era o vrăjitoare foarte pricepută şi fără conştiinţă, aşa cum Harry ştia  prea bine. Se prăbuşiră acolo unde erau, toţi în afară de Greyback, care fusese obligat să cadă în genunchi, cu braţele ridicate în lături.

Harry o văzu pe Bellatrix cu coada ochiului, privind în jos, la  omullup. Ţinea strâns sabia lui Cercetaş şi avea chipul ca din

ceară.

— Unde ai găsit sabia aceasta? îi şopti ea lui Greyback,  luându-i bagheta din mână fără ca acesta să opună rezistenţă.

— Cum îndrăzneşti?! se răsti el.

Gura era singura parte din corp pe care şi-o mai putea mişca, în timp ce era obligat să se uite în sus la ea. Îşi dezveli dinţii  ascuţiţi.

— Dă-mi drumul, femeie!

— Unde ai găsit sabia aceasta? repetă ea, fluturând-o în faţa  lui. Plesneală a trimis-o în seiful meu din Gringotts!

— Era în cortul lor, spuse răguşit Greyback. Dă-mi drumul,  când îţi zic! Bellatrix flutură bagheta şi omul-lup sări în  picioare, dar păru să se teamă să se apropie de ea. Se duse după un fotoliu, înfigându-şi unghiile murdare şi încovoiate în  spătar.

— Draco, du gunoaiele astea afară, spuse Bellatrix, arătând spre bărbaţii leşinaţi. Dacă nu ai destul sânge în vine ca să îi  lichidezi, lasă-i în curte şi mă ocup eu de ei.

— Cum îndrăzneşti să vorbeşti aşa cu Draco?! spuse Narcissa mânioasă, dar Bellatrix strigă:

— Taci din gură! Cissy, situaţia este mult mai gravă decât îţi  poţi imagina! Avem o mare problemă! Stătea nemişcată, gâfâind uşor, în timp ce se uita la sabie,  examinându-i mânerul. Apoi se întoarse şi îi fulgeră cu privirea  pe prizonierii tăcuţi.

— Dacă chiar este Potter, nu trebuie să fie rănit, bolborosi  ea, mai mult pentru sine decât pentru ceilalţi. Lordul întunecat  vrea să îl lichideze el însuşi pe Potter... Dar dacă va afla...

trebuie... trebuie să aflu... Se întoarse din nou către sora ei.

— Prizonierii trebuie duşi în pivniţă, cât mă gândesc eu la ce e de făcut!

— Bella, este casa mea, nu dai tu ordine în propria mea...

— Fă-o! Habar nu ai în ce pericol ne aflăm! strigă Bellatrix. Arăta înspăimântătoare, nebună; un firişor de foc ţâşni din bagheta ei şi arse o gaură în covor.

Narcissa ezită o clipă, apoi i se adresă omului-lup:

— Du-i pe prizonierii aceştia în pivniţă, Greyback.

— Stai puţin, spuse Bellatrix tăios. Pe toţi în afară de... În  afară de Sânge-Mâl.

Greyback mormăi încântat.

— Nu! strigă Ron. Ia-mă pe mine, păstrează-mă pe mine! Bellatrix îi dădu o palmă, al cărei ecou răsună în toată încăperea.

— Dacă moare în timpul interogatoriului, te iau pe tine după  ea, spuse Bellatrix. Pentru mine, Trădătorii de Sânge sunt cu foarte puţin peste Sânge-Mâli. Du-i jos, Greyback, şi ai grijă să  nu care cumva să scape, dar, altfel, să nu le faci nimic... pentru moment. Ii aruncă bagheta înapoi lui Greyback, apoi scoase din  interiorul robei un cuţit din argint, cu lama scurtă. Tăie legăturile care o ţineau imobilizată pe Hermione alături de ceilalţi prizonieri şi apoi o trase de păr până în mijlocul camerei,  în timp ce Greyback îi duse cu forţa spre o altă uşă. Merseră  târşâindu-şi picioarele de-a lungul unui culoar întunecat; Greyback ţinea bagheta întinsă în faţa lui,  inspirând o putere invizibilă şi irezistibilă.

— Crezi că o să mă lase să gust din fată după ce termină cu ea? şuieră Greyback încântat, obligându-i să înainteze. Eu zic  că o să apuc să iau o gură-două, nu-i aşa, Roşcatei?

Harry îl simţi pe Ron tremurând. Fură puşi să coboare o scară abruptă, legaţi în continuare spate în spate şi riscând în fiecare clipă să alunece şi