formă lamentabilă. Un sentiment de milă, unit cu o adâncă veneraţie pentru scriitorii martiri ai Legiunii, l-a determinat să se apuce să studieze chestiunea reproducerii în masă a cărţilor legionare. A vorbit cu Traian Borobaru, care nu numai că a fost entuziasmat de idee, dar i-a şi oferit mijloacele materiale ale Legiunii, pentru a grăbi ritmul de scoatere a cărţilor. Mii de pagini sunt bătute la maşini şi apoi trase la multiplicator în casa din Ignatz Harrerstrasse 75. Cărţile legionare văd din nou lumina zilei şi pătrund din nou în circuitul culturii naţionale. Şi din punct de vedere financiar, întreprinderea a fost un succes, căci încasările realizate din vânzarea cărţilor în exil au depăşit cheltuielile. Această ispravă prodigioasă poartă numele de „Colecţia Omul Nou”, voind să se arate şi prin numele ei că echipa de la Salzburg, când a dat această bătălie de însemnătate decisivă pentru perpetuarea patrimoniului spiritual şi cultural al mişcării, a fost însufleţită de viziunea „omului nou”.

  Se cuvine cu acest prilej să pomenim şi pe acei camarazi care au colaborat la această lucrare, muncind cu drag ori de câte ori aveau un moment liber, noaptea, duminicile şi sărbătorile. În primul rând e Spiridon Neaţă, care a şi luat conducerea întreprinderii în anul 1952, după ce Golea a părăsit oraşul Salzburg; apoi Vasile Simian, care s-a specializat în multiplicatul la maşină, Sandu Marin, Victor Voina şi Moş Câlniceanu, care după ce munceau toată ziua în ateliere, veneau seara şi îi ajutau până noaptea târziu. Chiar de la început, de când Golea a început acţiunea, a fost prezent şi legionarul Vasile Creţu din Banatul sârbesc. Nu trebuie uitat nici ajutorul lui Pitt Moraru, Traian Puiu şi al lui Dr. Ioan Fleşeriu.

  La a XXX-a comemorare a morţii Căpitanului, Colecţia „Omul Nou” oferă legionarilor şi tuturor românilor lucrarea de căpetenie a întemeietorului mişcării, Corneliu Zelea Codreanu, „Pentru Legionari”, în reproducerea fidelă a ediţiei prime, apărute la Sibiu în anul 1936. S-a reimprimat vechea lucrare din dorinţa de a nu pierde textul princeps, care a devenit o raritate şi e ameninţat să dispară. E o nouă vrednicie a aceleiaşi echipe de legionari care şi-au făcut o datorie de conştiinţă din salvarea patrimoniului cultural al mişcării.

  Fie ca această faptă înălţătoare să devină pildă rodnică pentru toţi legionarii, pentru că, ori de câte ori duşmanii vor căuta să distrugă scrierile înaintaşilor noştri, ei, cu munca şi sacrificiile lor, să refacă pierderile suferite, asigurând perpetuarea în lume a cărţii legionare-martire.

  Horia Sima

 

 

          SFÂRŞIT