un vînt puternic, zăpada era afînată. Schiorii nu se prea afundau în zăpadă, dar săniile și cîinii înaintau anevoie. Trebuiau să schimbe des ordinea săniilor, deoarece sania din fruntea convoiului, care făcea pîrtie, avea sarcina cea mai grea, și cîinii care o trăgeau oboseau repede. Aceste schimbări le stînjeneau mult înaintarea. De aceea, deși între timp vîntul slăbise și viscolul încetase, deși panta pe care coborau era netedă, iar crăpăturile astupate complet de zăpadă, nu reușiră să parcurgă în ziua aceea decît douăzeci și doi de kilometri și făcură popas la cincizeci și cinci de kilometri de trecătoare. Aici făcură al treilea depozit.

Peste noapte, viscolul se porni cu aceeași furie și dimineața fură nevoiți din nou să dea zăpada la o parte, dar de astă dată nămeții nu mai erau atît de înalți. Acum stratul de zăpadă proaspătă așternut pe cîmpie atingea aproape un metru și oamenii înaintau mai greu; după vreo cincisprezece kilometri obosiră cu toții într-atîta, încît se opriră pentru înnoptat mai devreme ca de obicei. Atît regiunea pe care o străbăteau, cît și vremea erau de o uniformitate deprimantă.

Seara, viscolul încetă și în răstimpuri, printre norii care, ca și înainte, se tîrau aproape de nesfîrșita întindere de zăpadă, se ivea soarele înălțat foarte puțin deasupra orizontului. Un tablou fantastic se înfățișa privirilor lor fermecate; cîmpia era de un alb imaculat; vălătuci și scame de nori cenușii lunecau cu iuțeală pe suprafața ei, schimbîndu-și neîncetat contururile; trîmbe de zăpadă ca o pulbere de diamant se roteau în văzduh; iar pe alocuri, în această pîcla, lăptoasă, soarele, care aci apărea asemenea unui bulgăre de foc, aci dispărea ca după o perdea cenușie, așternea pe zăpadă reflexe trandafirii. După cină, exploratorii noștri admirară îndelung această priveliște, pînă ce oboseala îi răzbi, alungîndu-i în iurtă, unde se vîrîră în sacii de dormit.

Coborau de trei zile în șir. Barometrele arătau că se află la nivelul mării și totuși cîmpia continua să coboare spre miazănoapte.

Borovoi, care notase indicațiile barometrului, le comunică tovarășilor săi. La auzul lor, Makșeev exclamă:

— Ce o mai fi și asta! Am coborît de pe coama munților Russki fără să întîlnim vreo lavină de gheață sau vreo crăpătură!

— Ceea ce mă uimește și mai mult, — zise Kaștanov, — este faptul că aici ar trebui să fie țărmul mării, și prin urmare marginea uriașului cîmp de gheață ce coboară pe versantul nordic al acestei coame și care, după măsurătorile noastre,se întinde pe o distanța de șaptezeci de kilometri. Judecînd după cele ce știm despre limita continentului Antarctic, aici ar trebui să fie un țărm abrupt, un zid de gheață înalt de peste o sută de metri, iar la poalele sale — marea sau măcar întinderi acoperite de banchize, porțiuni înghețate, și, printre ele, ici-colo, aisberguri. Să nu uităm că ghețarul se mișcă mereu, presînd gheața din mare!

Dar nici în ziua următoare nu interveni vreo schimbare. Ca și în ajun, cîmpia de zăpadă continua să coboare spre nord; vîntul bătea mereu din spate, de parcă i-ar fi mînat dindărăt, pe exploratori. Norii păreau că ating fața zăpezii. Cînd și cînd ningea. Toți se așteptau ca din clipă în clipă coborîșul să se sfîrșească. Se grăbeau, cu privirile ațintite înainte, trăgînd mereu nădejdea că în curînd vor ajunge la capătul povîrnișului. Se înșelau însă în așteptările lor. Orele treceau, lăsau în urmă kilometru după kilometru. În cele din urmă, frînți de oboseală, poposiră pentru înnoptat.

După ce întinseră cortul, exploratorii se strînseră grămadă în jurul lui Borovoi, care instala barometrul cu mercur. Ardeau de nerăbdare să vadă ce arată barometrul, deoarece acele barometrelor aneroide de buzunar săriseră de mult peste diviziunile indicate pe cadran și arătau anapoda presiunea aerului.

— După calcule aproximative, am coborît pînă acum cu patru sute de metri sub nivelul mării, — exclamă meteorologul, — afară numai dacă, în momentul de față, în Țara lui Nansen se găsește regiunea unui anticiclon [7] de o întindere neobișnuită. Barometrul indică opt sute de milimetri.

— După cîte știu, — interveni Kaștanov, — nu există pe Pămînt anticicloane cu o astfel de presiune. Pe lîngă asta, de cînd ne aflăm în Țara lui Nansen, vremea nu s-a schimbat de loc și nu seamănă cu vremea obișnuită pentru anticiclon.

— Dar atunci, ce se întîmplă? întrebă Papocikin.

— Pesemne că uscatul nu s-a terminat încă și în partea sa nordica se află o adîncitură, o depresiune foarte mare, de sute de metri, sub nivelul mării.

— Să fie oare cu putință? întrebă Gromeko.

— De ce nu? Pe Pămînt există asemenea depresiuni, ca bunăoară acelea ale Văii Iordanului și a Mării Moarte în Palestina, depresiunea Mării Caspice, depresiunea Liukcea din Asia Centrală, descoperită de exploratorii ruși, și, în sfîrșit, fundul lacului Baikal din Siberia, care se găsește la peste o mie de metri sub nivelul mării.

— Dar nici depresiunea Mării Moarte nu e mai puțin adîncă. Fundul ei coboară la 465 metri sub nivelul oceanului, adăugă Makșeev.

— În orice caz, descoperirea unei depresiuni atît de adînci pe continentul polar va constitui un rezultat extrem de interesant și de important al expediției noastre, încheie Borovoi.

Spre uimirea tuturor, a doua zi coborîșul continuă în condițiile unui relief identic, iar vremea rămase neschimbată.

— Coborîm într-o groapă fără fund, glumi Makșeev. S-ar părea că această depresiune nu e plată, ci are mai curînd forma unei pîlnii. N-o fi cumva craterul unui vulcan stins?

— Se prea poate, dar atunci e de o mărime nemaiîntîlnită, remarcă Kaștanov. Sînt patru zile de cînd tot coborîm în această pîlnie. Se vede că acest crater are un diametru de vreo trei sute de kilometri sau chiar mai mult; numai în lună există vulcani de asemenea dimensiuni. Din păcate, în tot timpul coborîșului nu am întîlnit nici o stîncă, nici o deschidere de rocă, care să ne dea vreo indicație asupra originii acestei depresiuni. De obicei, versanții unui crater sînt formați din diferite lave și tufuri vulcanice [8].

— Pe versantul nordic al munților Russki și pe coama lor am găsit bazalte și lave bazaltice, le aminti Papocikin. Prin