Cărți «Intre Orient Si Occident descarcă topuri de cărți gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
— Generalul Essen, Pisani (tălmaciul) şi cu mine nu ne mai reveneam văzând cum un fost marinar, un pirat fără învăţătura, care nu ştia nici să scrie, nici să citească, vorbea despre cele mai mari chestiuni ale politicii europene cu atâta discernământ şi logică [.]. Spusele acestui vizir ar fi făcut cinste celor mai de seamă diplomaţi din Europa."
123 S-a vorbit mult despre posibila „trădare" a lui Moruzi. într-un prim moment, aşa cum am văzut, Langeron nu o credea nicidecum probabilă: ce interes putea avea un candidat la tronurile Principatelor să vadă cum unul din ele este înjumătăţit? Peste cincisprezece ani, în 1827, pe temeiul unor destăinuiri făcute de nişte fanarioţi refugiaţi la Odessa, avea să expună teza potrivit căreia pacea de la Bucureşti ar fi fost rezultatul unui adevărat complot al fanarioţilor: se temeau ca nu cumva, după ce va fi înfrânt Rusia, Napoleon să nu se întoarcă împotriva Turciei; în acest caz, Principatele ar fi fost pierdute pentru totdeauna. Se non e vero. Ceea ce pare, în schimb, neîndoielnic este răspunderea Parisului pentru acest dezastru diplomatic: în timp ce menţinerea acestui front de război, pe flancul stâng al imensei frontiere pe care Rusia trebuia eventual s-o apere, ar fi trebuit să constituie un obiectiv major al diplomaţiei napoleoniene, postul de ambasador al Franţei la Constantinopol era, în acel moment, vacant, iar ambasadorului desemnat, Andreossy, i-au trebuit câteva săptămâni până să ajungă la post, iar, când a ajuns, afacerea era încheiată. Lan-geron remarcă, pe bună dreptate, într-o notă (exprimându-se ca un vrednic supus al tarului): „Rusia îi este îndatorată pe vecie domnului Andreossy. Nu încape nici o îndoială că, dacă ar fi sosit la timp – şi o putea face lesne —, ar fi împiedicat încheierea păcii, ceea ce ar fi fost foarte rău pentru noi. Andreossy a călătorit ca un ambasador, când ar fi trebuit să călătorească cu iuţeala unui curier. S-a oprit, a petrecut peste tot pe unde s-a oprit şi a găsit pacea gata făcută." Alte surse insinuează că, la Viena, ar fi avut o iubită care 1-ar fi oprit lângă ea mai mult decât se cuvenea. Iată cum a apărat „chestiunea Basarabiei".
— De fapt, astăzi, trebuie să corectăm afirmaţiile lui Langeron. Publicarea recentă a unor documente din arhiva otomană a scos la lumină faptul că, cu câteva zile înainte de încheierea păcii de la Bucureşti, însărcinatul cu afaceri al Franţei la Constantinopol, Latour-Maubourg (un nepot al vestitului general), a dezvăluit guvernului otoman intenţia lui Napoleon de a ataca Rusia în viitorul imediat, insistând pe lângă sultan să nu încheie încă pacea. Vestea, discutată în Divan, nu i-a convins pe turci că o eventuală izbândă a ambiţiilor lui Napoleon în Rusia ar fi fost în favoarea intereselor otomane. Să nu uităm, de asemenea, eforturile făcute, de multă vreme, de englezi pentru a-i convinge pe turci că Napoleon, atotputernic în Europa, reprezenta pentru ei o primejdie şi mai mare decât Rusia (Cf. Chantal LEMERCIER-QUELQUEJAY, La Russie, La France et la Turquie ă la veille de la campagne de Russie, în Cahiers du Monde russe et sovietique, nr. VI, 2, anul 1965.) Nu este totuşi mai putin adevărat că prezenta la Constantinopol a unui ambasador influent şi activ, cum fusese generalul Sebastiani în 1806, i-ar fi putut eventual convinge pe marele vizir sau pe însuşi sultanul să nu încheie pacea în acel moment.
124 „Haiduc şi tâlhar", în Povesti moldoveneşti, op. cit., pp. 103-122.
125 Apud IORGA, Documente Callimachi, op. cit., I, cap. l, p. 7.
126 Apud Stefan IONESCU, Bucureştii în vremea. (v. Bibliografie).
127 Constantin Rhigas sau Rigas, zis şi Velestinlis, deoarece era din Ve-lestin, sat din nordul Greciei populat cu aromâni. Familia sa (cf. Xenopol, Partidele politice., op. cit., care îl citează pe I. Caragiani, Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică) era originară dintr-un sat vecin, Băiaşa, populată tot cu aromâni, şi avea porecla Trusină, care, în dialect macedoromân, înseamnă „funie de păr de capră"; Constantin avea un frate care se numea Ibu Riga Trusină. Rhigas a fost totuşi un mare apostol al renaşterii greceşti. îmbibat de ideile Revoluţiei franceze, visa la o confederaţie, condusă de greci, a tuturor popoarelor din sud-estul european, legate prin apartenenta lor la ortodoxism, în 1797, a redactat, la Viena, o proclamaţie revoluţionara pe care a tipărit-o la cei doi fraţi tipografi Markides Puliu, din Viena, tot macedoromâni. Trădaţi de un lucrător de la tipografie, un vienez, au fost arestaţi de autorităţile austriece; în timp ce fraţii Puliu, cetăţeni austrieci, erau deportaţi în Silezia, Rhigas era predat turcilor, care 1-au ucis, la Belgrad, în aprilie 1798, împreună cu opt dintre tovarăşii săi.
128 Iată lista „personalului" pe care bunicul memorialistului Radu Ro-setti, hatmanul Răducanu Rosetti, îl luase cu familia sa în exilul de la Cernăuţi: un preceptor francez, dl Remond; un preceptor german, pastor protestant din Braşov; un profesor de muzică; iar ca servitori, pe lângă ţigani: un majordom, un valet, un bărbier, doi vizitii, o doică, o bonă pentru copii, o jupâneasă, o cameristă şi trei slujnice pentru sotia lui.
129 Apud C. D. ARICESCU, Acte justificative la Istoria Revolufiunii Române de la 1821, Craiova, 1874.
130 Suntem în măsură astăzi, pe baza unor surse foarte bune, să dăm în vileag adevărata identitate a acestei tinere femei cu inimă mare: ar fi vorba de Măria Ghica, fiica unui Dimitrie Ghica, zis Kefal (din ramura moldovenească a Ghiculestilor), şi a Ecaterinei Cantacuzino.
131 Pensees de M. le comte d'Oxenstirn sur divers sujets, avec Ies refle-xions morales du meme auteur, ediţie nouă, Haga, 1742, 2 voi.
