Cărți «Ghidul Nesimtitului cărți-povești pentru copii online gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Printre determinările imuabile ale nesimţitului de la bloc se numără capacitatea de a se face văzut şi auzit când ţi-o doreşti mai puţin. Personajul în cauză crede neabătut în punctul doi din decalogul prezentat înainte de primul capitol al cărţii: „Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.” Călăuzit în permanenţă de acest îndemn, nesimţitul de la bloc este un năvălitor care îţi confiscă spaţiul vital, te supune neînduplecat şi te sileşte să capitulezi. Fapt interesant, el acţionează foarte rar pe cont propriu. De cele mai multe ori, în spatele lui stă solidaritatea de palier, de coloană, de scară sau chiar de bloc. Nu trebuie să fii savant ca să deduci explicaţia. Mai devreme sau mai târziu, cei mai mulţi dintre locatarii unui bloc devin actanţi în ritualul nesimţirii. Or, cum ar putea un vecin cu capul pe umeri să înfiereze ceea ce el însuşi va îndeplini la un moment dat?
Poate că trăsătura fundamentală a acestui tip de personaj este surpriza. Capacitatea de-a acţiona pe nepusă masă. Dezinvoltura intervenţiei neaşteptate în ritmurile tale fireşti. Nici un nesimţit care ţine la rang nu te previne că are de gând să-ţi facă viaţa amară. Ţi-o face şi gata. Bruscheţea manifestărilor şi atitudinea neprevenitoare aparţin recuzitei obligatorii, în plus, e un nonsens să-i spui cuiva că urmează să-l deranjezi. Agresiunea anunţată este o invitaţie la un act ratat. Dacă victima descoperă o soluţie de salvare şi scapă din năvod? Dacă se sustrage? Dacă evită ambuscada? Nu-i mai mare păcatul? Nu ajungi de râsul celorlalţi?
Nesimţitul la el acasă.
Una dintre cele mai vii forme de manifestare a nesimţirii se leagă de reparaţiile în apartament. Aici poate intra, de pildă, înlocuirea gresiei şi a faianţei la momentul cel mai nepotrivit – de pildă, imediat după Duminica Paştelui. Sau parchetarea în a doua zi de Crăciun. Nici 1 ianuarie nu e o zi ferită de riscuri. Atunci, bunăoară, se pot înlocui cada şi caloriferele. În fond, dacă englezii au etapă de fotbal în prima zi a anului, de ce n-ar putea şi nesimţitul să-ţi franjureze nervii bocănind sistematic de la începutul la sfârşitul minivacanţei pe care ai aşteptat-o atâta vreme? Reparaţiile compun revanşa sonoră pe care nesimţitul şi-o ia în faţa mimozelor care mai cred în orele de linişte sau în faţa minoritarilor care încă n-au aprofundat codul proastelor maniere. În clipa când nesimţitul se decide să-şi refacă bârlogul din BCA în care-şi duce zilele, prima condiţie este oprirea apei fără să prindă nimeni de veste. Poate că satisfacţiile acestui gest nu sunt spectaculoase, dar chiar şi aşa, manevra merită efectuată. Nesimţitul care preţuieşte nuanţele ştie cu siguranţă să se bucure de micul impas pe care-l produce iniţiativa lui printre vecini. În mintea lui prinde contur imaginea fandositului de la parter, care a rămas pe uscat tocmai când se spăla pe cap, a pupezei cu nasul pe sus de la doi, care încerca să cureţe o chiuvetă doldora de vase murdărite de musafirii din ziua precedentă, sau a aroganţilor de la ultimul etaj, care tocmai aveau de gând să-i facă baie copilului. Vecinul expus astfel, cu clăbuci în păr, săpun în ochi şi sudalma pe buze, asigură un spectacol înălţător.
Odată depăşită etapa iniţială, dragă nesimţitule, totul merge şnur. Sigur, pentru ca victoria ta finală să fie fără dubii, e nevoie să-ţi alegi corect instrumentele şi să te opreşti la ce e mai bun. Asta include toate sculele, utilajele, uneltele şi dispozitivele capabile să declanşeze apocalipsa decibelică. O reparaţie în care nu se face tărăboi e un nonsens. Dacă vrei ca lumea să te ţină minte, nu umbla cu jumătăţi de măsură. Chiar dacă simpla găurire a unui perete îi face să tresară pe toţi vecinii, nu te culca pe o ureche. Realizările de anvergură nu sunt posibile fără o pregătire atentă şi fără colaborarea unor specialişti verificaţi.
Aici intervine priceperea echipei de meşteri la care apelezi. Căci aşa cum pompierul somat să stingă un incendiu începe prin a inunda incinta pe care e chemat s-o salveze, tot aşa muncitorul angajat pentru reparaţii exaltă virtuţile fonice ale meseriei. Un lucrător avizat va şti că patentul sau ciocanul nu se pune pe podea, ci se trânteşte. I se dă drumul ca din pod. Măsura e valabilă pentru toate instrumentele de care ai mai mare sau mai mică nevoie. De la ciocan la şurubelniţă şi de la burghiu la cleşte, totul trebuie lăsat să cadă greu şi de sus, pentru ca vecinii să ştie că te-ai pus pe treabă. Muzica dodecacofonică a meşterului se cuvine să fie neîntreruptă, vehementă şi implacabilă. Locatarii din jur trebuie aduşi la disperare şi ispitiţi de gânduri ucigaşe. Dacă totul se desfăşoară conform planului, până şi cel mai paşnic dintre ei va găsi resurse să promită o răzbunare teribilă cu prima ocazie. „Păi nu-mi pun eu termopane? Să vezi atunci distracţie. O să vă pară rău c-aţi venit pe lume, fi-v-ar naşterea de râs.”
Nici o reparaţie nu are haz dacă nu e precedată de bubuieli îndesate, vreme de două-trei ceasuri, şi de găurirea metodică a celor mai rezistente materiale de construcţie. Iar dacă dărâmarea pereţilor nu figurează în