{13} În cărţile de istorie comuniste şi în cele scrise de istoricii occidentali aparţinând şcolii „revizioniste”, rolul trupelor răzvrătite şi al preocupărilor legate de continuarea războiului sunt minimalizate, dacă nu complet trecute cu vederea, cu scopul de a oferi despre Revoluţia din Februarie imaginea unei mişcări sociale conduse de proletariatul industrial şi dirijată împotriva continuării războiului. Sursele din epocă nu sprijină însă o astfel de interpretare; abia dacă vorbesc de muncitori. Mai mult chiar, ele arată că principala consideraţie care a condus la deznodământul cunoscut, abdicarea lui Nicolae al II-lea, era dorinţa de a se continua războiul cu mai multă eficacitate.

{14} Malinovski a fost demascat în 1914, el renunţând la locul lui din Dumă şi plecând în străinătate. În noiembrie 1918, în plină teroare roşie, s-a întors de bunăvoie în Rusia Sovietică, aparent bazându-se pe sprijinul lui Lenin. Lenin însă nu mai avea nevoie de el şi a ordonat să fie executat.

{15} Centrul rus pentru conservarea şi studiul documentelor de istorie modernă (RTsKhIDNI), Moscova, fond 2, op. 1, delo 3341. Benito Mussolini şi alţi protofascişti italieni exprimau aşteptări revoluţionare similare în legătură cu primul război mondial. Vezi şi Russia under he Bolshevik Regime a aceluiaşi autor (New York, 1994), 250.

{16} Cităm din studiul dedicat de Eric Hoffer dictaturii moderne: „Acţiunea este un factor coagulant... Toate mişcările de masă folosesc acţiunea maselor ca un element unificator. Conflictele pe care o mişcare de masă le provoacă sau le stimulează sunt menite nu doar să doboare inamicul, ci şi să le răpească adepţilor acestuia individualităţile lor distincte şi să-i facă mai uşor de topit în mediul colectiv.” The True Believer, (New York, 1951), 117, 118-19.

{17} Chiar şi în aceste condiţii, doar un mic număr de muncitori au intrat în rândurile Partidului Bolşevic. În preajma loviturii de stat bolşevice din toamna lui 1917, doar 5,3% din muncitorii industriali erau membri ai partidului. Z. V. Stepanov, Rabocie Petrograda vperiodpodgotovki I provedenia Oktiabrskogo voorujonnogo vosstania (Moscova-Leningrad. 1965), 47-48.

{18} În vocabularul revoluţionarilor ruşi, a face „agitaţie” însemna a face apel la acţiune imediată, în timp ce „propaganda” însemna sădirea în minţile ascultătorilor a unor idei care la timpul potrivit să-i facă pe aceştia să acţioneze din proprie iniţiativă.

{19} La două săptămâni după ce au preluat puterea în octombrie 1917, bolşevicii au îndepărtat de la Ministerul Justiţiei, Guvernul Provizoriu şi Banca Nye toate ordinele emise de Banca Imperială Germană, prin care se autoriza transferul de fonduri către Lenin, Troţki şi colaboratorii lor. Cele provenite de la primele două instituţii au fost probabil distruse, celelalte au fost predate unui emisar trimis de Berlin (RTsKhIDNI, Fond 2, Opis 2, delo 226, publicat în A. G. Latîşev, Rassekrecennîi Lenin Moscova, 1996, p.95).

{20} Lenin nefiind prezent în Petrograd în ziua de 3 iulie, când s-a luat hotărârea de a se merge mai departe în încercarea de puci, Kalinin se referă probabil la răspunsul pe care liderul bolşevic l-a dat în ziua următoare, după ce se întorsese.

{21} Şto sorok besed s Molotovîm (Iz dnevnika F. Ciueva) (Moscova, 1991), p. 162.

{22} Într-o convorbire particulară avută cu autorul, Kerenski i-a mărturisit că acţiunile lui din acea vreme fuseseră puternic influenţate de experienţa Revoluţiei franceze.

{23} Acest subiect va fi tratat mai pe larg în Capitolul XII.

{24} Comitetul Central Executiv (CCE, cunoscut înainte sub numele de Ispolkom) era organul suprem al sovietelor – şi deci al statului. Comitetul Central dirija doar partidul.

{25} Jay Lovestone, unul dintre fondatorii Partidului Comunist American, i-a povestit autorului că în timpul unei întâlniri pe care a avut-o cu Lenin i-a pomenit acestuia de fişele de lectură. Lenin a vrut să ştie la ce folosesc. La demonstraţia lui Lovestone care, pentru a evita pierderea de timp, notase pe ele ceea ce Lenin voia să spună, acesta a replicat că în Rusia comunismul va triumfa când ruşii vor învăţa să se servească de asemenea fişe.

{26} În Letonia exista o puternică mişcare social-democrată, cu orientare antigermană. Raportat la populaţia lor, letonii erau reprezentaţi în Partidul Bolşevic mai bine decât oricare altă naţionalitate. Datorită loialităţii lor, letonilor – şi numai lor – li s-a permis de către bolşevici să alcătuiască formaţiuni militare separate.

{27} Germania şi Austro-Ungaria au semnat în februarie tratate de pace separate cu Ucraina, instalând apoi la Kiev un guvern-marionetă, care a permis colectarea şi transportul de produse alimentare către cele două ţări. Germania a impus Rusiei prin acordul de pace din martie 1918 recunoaşterea Ucrainei ca stat independent, dar tratatul de pace propus a fi încheiat între Moscova şi Kiev nu avea să se mai materializeze niciodată.

{28} Este, se pare, prima menţiune despre existenţa lagărelor de concentrare, într-un document sovietic oficial.

{29} Armatele Albe, care au început să ia fiinţă în iarna anilor 1917–1918, sunt abordate în capitolul XI.

{30} Intervenţia Aliaţilor în 1919, după încheierea armistiţiului, a avut desigur alte motivaţii. Subiectul va fi discutat în capitolul XI.

{31} Deţinerea unei cartele de raţie minimală permitea reprezentanţilor temutei Ceka să îi identifice pe „burghezi”, care erau în permanenţă terorizaţi şi extorcaţi..

{32} Filozoful englez Bertrand Russell, care s-a întâlnit cu Lenin în 1920, relatează astfel întrevederea lor: „La o întrebare a mea despre aplicarea socialismului în agricultură, mi-a explicat jubilând cum reuşise să îi incite pe ţăranii săraci împotriva celor bogaţi, «şi repede au început să îi spânzure de câte vreun