murit, spuse McGonagall cu amărăciune. Spre deosebire de Dumbledore, el încă mai avea bagheta la el... şi se pare că a învăţat câteva trucuri de la stăpânul lui. Cu un fior de groază, Harry văzu în depărtare o siluetă asemănătoare unui  liliac, zburând în noapte spre zidul de hotar. Se auziră paşi  apăsaţi în spatele lor şi cineva gâfâind din greu:

Slughorn tocmai îi ajunsese din urmă.

— Harry! începu el, masându-şi pieptul imens, de sub pijamaua de mătase verde smarald. Băiete draga... ce surpriză... Minerva, te rog să-mi explici... Severus... ce... ?

— Directorul nostru şi-a luat un mic concediu, spuse profesoara McGonagall, arătând spre gaura din fereastră, care păstrase forma corpului lui Plesneală.

— Doamna profesoară! strigă Harry, cu mâinile pe frunte.

Vedea lacul plin cu Inferi alunecând dedesubtul lui şi simţi bărcuţa verde lovindu-se de malul subteran. Cap-de-Mort sări  din ea dornic să ucidă...

— Doamnă profesoară, trebuie să baricadăm şcoala, vine

acum!

— Desigur. Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit este pe drum, le spuse

ea celorlalţi profesori.  Lăstar şi Flitwick rămaseră cu gura  căscată, iar Slughorn scoase un mormăit grav.

— Potter are ceva de făcut în castel, conform ordinelor lui  Dumbledore. Trebuie să instalăm toate măsurile de protecţie posibile, cât timp Potter face ce e nevoie să facă.

— Desigur, dar îţi dai seama că nimic nu îl va putea ţine la  distanţă pe Ştim-Noi-Cine la nesfârşit, chiţăi Flitwick.

— Dar putem să-1 întârziem, interveni şi profesoara Lăstar.

— Mulţumesc, Pomona, spuse profesoara McGonagall, timp în care, între cele două vrăjitoare avu loc un schimb de priviri  complice. Sugerez să stabilim protecţii de bază în junii castelului, apoi să ne strângem elevii şi să ne întâlnim în Marea  Sală. Majoritatea trebuie evacuaţi, deşi, dacă unii dintre cei  majori doresc să rămână şi să lupte, cred că ar trebui să li se dea ocazia să o facă.

— De acord, spuse profesoara Lăstar, grăbindu-se deja spre uşă. Voi veni în Marea Sală în douăzeci de minute, cu casa mea.  In timp ce dispărea în fugă, o auziră bolborosind:

— Tentacule. Laţul Diavolului. Păstăi de Snargalufi... da,  abia aştept să îi văd pe Devoratorii Morţii luptându-se cu ele.

— Eu pot să lucrez de aici, spuse Flitwick şi, deşi abia dacă putea să vadă peste pervaz, îndreptă bagheta spre gaura din  fereastră şi începu să bolborosească incantaţii deosebit de complexe.  Harry auzi un vâjâit ciudat, de parcă Flitwick ar fi  dezlănţuit puterea vântului peste domeniu.

— Domnule profesor, spuse Harry, apropiindu-se de micuţul  profesor de Farmece. Iertaţi-mă că vă întrerup, dar este ceva  important. Aveţi cumva idee unde se află diadema lui Ochi-deŞoim?

— ... Protego horribilis... Diadema lui Ochi-de-Şoim? chiţăi  Hitwick. Nu strică niciodată puţină înţelepciune în plus, Potter,  dar nu cred că ar fi prea folositoare în situaţia aceasta}.

— Mă refeream la... Ştiţi cumva unde este? Aţi văzut-o  vreodată?

— Dacă am văzut-o? Nu e nimeni în viaţă care să o fi văzut!  S-a pierdut cu mult timp în urmă, băiete!

Harry simţi un amestec de dezamăgire şi panică. Atunci ce era Horcruxul?

— Ne vom întâlni cu tine şi cu elevii tăi de la Ochi-de-Şoim  în Marea Sală, Filius! spuse profesoara McGonagall, făcându-le semn lui Harry şi Lunei să o urmeze.

Tocmai ajunseseră la uşă, când îl auziră pe Slughorn izbucnind:

— Pe cinstea mea, gâfâi el, palid şi transpirat, în timp ce mustaţa ca de morsă începuse să-i tremure. Ce tărăboi!  Minerva, nu sunt deloc convins că este o mişcare înţeleaptă. Va  găsi cu siguranţă o cale de a intra, o ştii, şi toţi cei care au încercat să îl oprească din drum vor fi în mare primejdie!

— Vă aştept şi pe tine şi pe Viperini în Marea Sală, în  douăzeci de minute, spuse profesoara McGonagall. Dacă vei dori  să pleci împreună cu elevii tăi, nu vom încerca să te oprim. Dar  dacă vreunul dintre voi o să încerce să ne saboteze rezistenţa  sau o să ridice armele împotriva noastră în castel, atunci ne vom duela pe viaţă şi pe moarte, Horace.

— Minerva! exclamă el cuprins de uimire.

— A venit timpul ca Viperinii să aleagă cui îi sunt loiali,  interveni profesoara McGonagall. Du-te şi trezeşte-ţi elevii,  Horace.  Harry nu mai rămase să îl vadă pe Slughorn bâiguind,  el şi Luna fugiră după profesoara McGonagall, care se oprise în  mijlocul holului şi ridicase bagheta.

— Argus... Ah, pentru numele lui Dumnezeu, nu acum,  Filch! Bătrânul îngrijitor tocmai apăruse şchiopătând şi  strigând în gura mare:

— Elevii nu sunt în pat! Au ieşit pe coridoare!

— Aşa şi trebuie, idiotule! strigă McGonagall. Acum, du-te şi  fă ceva constructiv! Găseşte-l pe Peeves!

— P-pe Peeves? se bâlbâi Filch, de parcă ar fi auzit numele acesta pentru prima dată.

— Da, pe Peeves, tontule, pe Peeves! Nu te plângi de el de un sfert de secol? Du-te şi adu-l numaidecât!

Era evident că Filch credea că profesoara McGonagall îşi pierduse minţile, dar se îndepărtă şchiopătând şi bolborosind în  şoaptă.

— Şi acum... Piertotum locomotori strigă profesoara  McGonagall. Peste tot de-a lungul coridorului, statuile şi  armurile săriră de pe socluri şi, după bufniturile răsunătoare de la etajele superioare şi inferioare, Harry ştiu că tovarăşii lor din  tot castelul făcuseră la fel.

— Hogwarts este ameninţat! strigă profesoara McGonagall.  Protejaţi hotarele, apăraţi-ne, îndepliniţi-vă datoria faţă de şcoala noastră! Intr-o hărmălaie generală, de zăngăneli şi  strigăte, hoarda de statui mişcătoare mărşălui pe lângă Harry: unele erau mai mici, altele mai mari decât în realitate. Erau şi  animale acolo, iar armurile huruitoare îşi fluturau săbiile şi  sferele cu ţepi, atârnate de lanţuri.

— Acum, Potter, spuse McGonagall, cel mai bine ar fi ca tu

şl domnişoara Lovegood să vă întoarceţi la prietenii voştri şi să-i aduceţi în Marea Sală. Eu mă duc să îi trezesc pe ceilalţi  Cercetaşi. Se despărţiră la capătul următoarei scări. Harry şi  Luna fugiră înapoi spre intrarea secretă în Camera Necesităţii.  Cum alergau aşa, dădură peste cete-cete de elevi, dintre care cei  mai mulţi purtau pelerine de drum peste pijamale, conduşi fiind spre Marea Sală de către profesori şi Perfecţi.

— Era Potter!

—