vorbe banale, moşierul scoase din buzunar o fotografie care înfăţişa o doamnă foarte picantă, gen actriţă întreţinută, şi un bărbat exotic, cu floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires.

  — Nu ştii cine e? Întrebă Pascalopol pe nedumeritul Felix. Otilia!

  Speriat, Felix se mai uită o dată. Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică. Un aer de platitudine feminină stingea totul. Avusese dreptate fata: „noi nu trăim decât cinci-şase ani!”

  — Şi… Şi de ce v-aţi despărţit?

  — O! Pentru nimic. Eram prea bătrân, vedeam că se plictiseşte, era o chestiune de umanitate s-o las să-şi petreacă liberă anii cei mai frumoşi. S-a căsătorit bine şi-mi scrie, uneori. Pe dumneata te-a iubit foarte mult şi mi-a spus chiar că, dacă ar şti că suferi, nu s-ar da înapoi de a mă înşela cu dumneata. Mi-a spus aceasta… Dar n-a făcut-o. A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă.

  Felix se închise în biroul lui şi scoase vechea fotografie pe care i-o dăduse Otilia. Ce deosebire! Unde era Otilia de altădată? Nu numai Otilia era o enigmă, ci şi destinul însuşi. Dinadins, într-o duminică, o luă pe strada Antim. Prefacerile nu schimbaseră cu totul caracterul străzii. Casa lui moş Costache era leproasă, înnegrită. Poarta era ţinută cu un lanţ, şi curtea toată năpădită de scaieţi. Nu mai părea să fie locuită. Cele patru ferestre din faţă, de o înălţime absurdă, înălţau rozetele lor gotice prăfuite, iar marea uşă gotică avea geamurile plesnite. Felix îşi aduse aminte de seara când venise cu valiza în mână şi trăsese de schelălăitorul clopoţel. I se păru că ţeasta lucioasă a lui moş Costache apare la uşă şi vechile vorbe îi răsunară limpede la ureche: „Aici nu stă nimeni!”

 

 

          SFÂRŞIT

 

 

  1 Sunt mişcată! (fr.)

  2 Da, fetiţo, este chiar generalul tău (fr. – N. Red.).

  3 Nu e din vina mea. (fr. – N. Red.).

  4 „Sunt stranii seri în care şi florile se-animă.

  Prin aerul sensibil când trec păreri de rău, Şi când pe valul unui suspin încet şi greu, Cuvântul cel mai tainic pe buze-abia se stinge.

  Sunt stranii seri în care şi florile se-animă.

  Şi-n serile acelea merg blând ca o femeie” (fr. – N. Red.).

  5 Tinere prietene (fr. – N. Red.)

  6 2Poţi rămâne indiferent la o asemenea frumuseţe? (fr. – N. Red.).

  7 Nu te sfii. (fr. – N. Red.).

  8 Trebuie să-l „iniţiem”, neapărat! (fr. – N. Red.).

  9 Tânărul lefter (fr. – N. Red.).