biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Radu Paraschivescu descarcă carți de dragoste online gratis PDf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Radu Paraschivescu descarcă carți de dragoste online gratis PDf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 16 17 18 ... 44
Mergi la pagina:
resursele. El ştie că nu e neapărată nevoie ca maşina să fie ultimul răcnet, cu condiţia să aibă o marcă respectată. Un Audi vechi, dar zgomotos e preferabil unui Fiat nou-nouţ, dar tăcut. Rabla are brand, şi asta contează – în ochii cartierului şi deopotrivă în sufletul duducii care îşi aşteaptă înfrigurată perechea. Trecute sunt vremurile când cavalerul îşi îmboldea murgul spre castelul unde tânăra serafică aştepta scara de mătase şi, odată cu ea, evadarea de sub clopotul tiranic al părintelui. Decorul e altul şi tocmai de aceea altele se cuvin să fie şi mijloacele de apropiere a Lui de Ea. Nechezatul nerăbdător al calului a fost înlocuit de vuietul paralizant al Audi-ului. Tropotul bidiviului pe sub ferestruica luminată de opaiţ s-a preschimbat în scrâşnet de pneuri la opririle bruşte la câţiva metri de scara blocului. Sforăitului solidar al patrupedului îndemnat din pinteni i s-a substituit eşapamentul generos în emisiile de noxe.

  Iar dacă pe vremuri cavalerul îndrăgostit îşi cânta iubirea sub geamul alesei – singur sau asistat de un trubadur tocmit pe o pungă cu galbeni —, la ora actuală lucrurile se rezolvă infinit mai simplu şi mai eficace. În ce fel? Cu ajutorul claxonului. Un obiect mic, dar vital în orice întreprindere de acest tip. „Lumina ochilor mei, netrebnicul tău slujitor nădăjduieşte că-l vei învrednici măcar o clipă cu prezenţa ta diafană şi că vei binevoi să te arăţi la fereastră, spre a-i da de ştire că flacăra iubirii nu a fost stinsă de vremelnice oprelişti”, spunea pe vremuri cavalerul. Ce risipă de cuvinte! Câtă stângăcie ocolitoare! Cât timp irosit! Ce retorică desuetă, neproductivă şi ridicolă! Acum, slavă Domnului, lucrurile nu mai arată aşa. Nesimţitul care vrea să-şi scoată iubita la o plimbare nocturnă cu maşina pe străzile pustii ale oraşului acţionează cu minimum de efort şi mizează pe rezultate rapide. Ajuns la scara blocului, cu manelele duduind în boxe, el claxonează de trei ori scurt, formulând o primă convocare. „Hai, bagă viteză şi mişcă-ncoace.”

  De multe ori manevra are succes şi totul se petrece în mai puţin de un minut. Perechea nesimţitului coboară scările, iese din bloc, se suie în Audi şi episodul ia sfârşit în relativă linişte. Există însă cazuri când, din cauza unei condamnabile neatenţii, semnalul nu ajunge la urechile fetei. Nesimţitul îşi dă seama că n-a fost destul de explicit şi repetă mesajul. De data asta el nu mai claxonează de trei ori scurt, ci de cinci ori lung. Efectul apare, însă ia altă formă decât cea dorită. La două ferestre apar tot atâtea capete curioase. Pe unul se ghicesc contururile de sarma ale bigudiurilor, pe celălalt stă o scufie ale cărei margini se sprijină simetric pe nişte urechi clăpăuge. Niciuna dintre tărtăcuţe nu este însă cea a tinerei, pentru simplul motiv că aceasta încă n-a terminat operaţiunile de tencuire a obrazului şi de asfaltare a buzelor colagenate cu un strat gros de ruj. Nesimţitul îşi iese din calmul nobil de până atunci şi ia măsuri, proptindu-şi podul palmei în claxon şi sfâşiind relativa acalmie a blocului printr-un zgomot care durează o jumătate de minut şi scoate lumea din amorţeală şi din papuci. Mesajul e mai clar ca niciodată: „Fă, mai stau mult după tine? Bagă material, că plec şi te las pe coada ta.”

  Fireşte, există şi alte variante de abordare, numai că ele l-ar coborî nemeritat pe nesimţit de pe podiumul pe care îi place să stea, spre a fi evaluat şi admirat de locatari. Bunăoară, dacă tot are telefon mobil, l-ar putea folosi pentru a-şi semnala prezenţa. Însă asta ar însemna consumarea inutilă a unui impuls, iar nesimţitul nostru e cumpătat şi pragmatic. La ce bun să arunci cu banii pe fereastră, ce, suntem nababi? Ar mai fi, desigur, o cale – una cel puţin la fel de îndoielnică. Nesimţitul ar putea să coboare din maşină, să urce două etaje, să sune la uşă şi să-şi anunţe astfel apariţia şi disponibilitatea. Hm, ce aiureală! Cum să facă tocmai el aşa ceva? Ar fi o decădere din statut pe care nu şi-ar ierta-o niciodată. Nesimţitul recunoaşte imediat concesiile inacceptabile şi se ţine departe de ele. Să urce două etaje? El? EL? Şi dacă-l vede cineva? Vă daţi seama cum o să-l judece şi o să-l eticheteze? Ce bărbat e ăla care consimte unei asemenea cedări? Şi cu blazonul lui cum rămâne? Chiar şi prins în mreje, nesimţitul e nereformabil. El are o trăinicie imanentistă care-l izolează de restul lumii. Nimic din compoziţia lui internă nu-l face permeabil la civilitate. Nesimţitul din această categorie nu operează cu valori, afinităţi şi sentimente. Şi-a ales un obiect al plăcerii pe care vrea să-l folosească după norme şi obiceiuri proprii. El dictează regula jocului fiindcă ale lui sunt maşina şi portofelul. Iar în condiţiile astea partenera are două variante: ori se supune docilă, fără să se abată cu o iotă de la scenariu, ori zboară din peisaj. Un tip cu Audi şi cu parale găseşte oricând pe altcineva.

  Iarba verde de la bloc.

  E o zi frumoasă de primăvară. Un soare afabil binecuvântează cu mierea lui înaltă weekendul mult aşteptat. Ici şi colo se aude câte o alarmă de maşină declanşată involuntar de apropierea unei cotarle care ţine să-şi facă nevoile pe roata din faţă. În tomberoane se răsfaţă munţi de resturi menajere pe care nu le-a mai strâns nimeni de o săptămână şi ceva. Pe spaţiile verzi din faţa blocurilor se văd urme ale civilizatoarei prezenţe umane. Un ambalaj de biscuiţi a aterizat pe stratul de panseluţe îngrijit de un pensionar cumsecade. La câţiva metri, o doză de coca-cola sparge conturul rotund al unei tufe înverzite. Lângă bordură stau aliniate sticlele de bere golite cu o seară în urmă de guralivii care au tricotat comentarii ferme despre ultimul succes al Rapidului şi despre cea mai nouă ieşire în decor a lui Becali. Mucurile de ţigări s-au împrăştiat ca o mătreaţă nevindecabilă peste iarba strălucitoare a miezului de mai. Mierlele din copaci dau să-şi înceapă concertul, dar înainte de asta aruncă

1 ... 16 17 18 ... 44
Mergi la pagina: