vocea lui Sam. Doar n-am să scap prilejul să ascult ce se vorbeşte! O iau, deci, înot, pe sub apă, pînă la barca următoare. Sînt atît de multe bărci, încît ai zice că fiecare locuitor îşi are barca lui. Cînd să ies din nou la suprafaţă, ascuns în spatele bărcii, îl aud pe fiul lui Tangua:

— Tatăl meu vrea s-o ştie.

— Să-şi pună pofta-n cui! Nu trădez nimic! Răspunde Sam.

— Atunci vei îndura chinuri înzecit de grele!

— Nu mă face să rîd! Sam Hawkens să îndure chinuri, hi-hi-hi-hi! Tatăl tău a mai rîvnit cîndva să mă supună la torturi, acolo, la Rio Pecos, cînd eram printre apaşi. Şi care a fost rezultatul? Mi-l spui şi mie?

— L-a betegit cîinele de Old Shatterhand!

— Well! Cam aşa va fi şi acum. Nici nu-mi pasă de voi!

— Dacă vorbeşti serios, înseamnă că ţi-ai pierdut minţile. Eşti în mîinile noastre şi, de scăpat, nu mai scapi. Nu uita că eşti legat cobză, nu poţi mişca nici un mădular!

— Ei, da, sînt legat cobză! Pentru asta îi mulţumesc bunului meu Santer şi mă simt foarte bine.

— Te doare, o ştiu, dar nu vrei să recunoşti. Afară că eşti prins în curele, mai eşti şi legat de copac, iar patru străji te păzesc zi şi noapte.

Cum gîndeşti să mai scapi?

— Mă priveşte, flăcăule! Deocamdată, îmi place aici. Aşteaptă pînă îmi vine poftă să mă car şi atunci ţine-te, nene!

— Te eliberăm dacă ne spui încotro are de gînd să meargă.

— Uite că nu spun nimic! Cunosc eu lucrurile. Tare drăguţ din partea lui Santer că mi-a povestit braşoave, doar-doar va băga frica-n mine. Însă nu i-a mers. V-aţi dus Ia Nugget-tsil ca să-i prindeţi pe Old Shatterhand şi pe Winnetou. Mă pufneşte rîsul, zău aşa! Adică să-l prindeţi pe Old Shatterhand, elevul meu, hi-hi-hi-hi!

— Dar pe tine, care-i eşti dascăl, totuşi te-am prins.

— Mă rog, m-am lăsat prins, aşa, ca să mai treacă vremea. Doream să petrec cîteva zile în mijlocul vostru; doar ştiţi cît vă iubesc, dacă nu mă-nşel. Va să zică, v-aţi dus degeaba pînă acolo, crezînd că Winnetou cu apaşii lui şi cu Old Shatterhand or să se ia după voi. O prostie ca asta n-am mai auzit de cînd sînt! Acum vedeţi şi voi că v-aţi greşit socotelile. Uite că n-au căzut în cursă şi nici nu aveţi habar unde se găsesc. Bănuiţi c-o ştiu eu. Ei bine, îţi spun cinstit: ştiu!

— Atunci, vorbeşte!

— Pshawl Ai s-o afli foarte curînd fără să vorbesc eu, căci...

Fu întrerupt de nişte strigăte puternice. Din păcate, nu le înţelegeam tîlcul, dar sunau ca o alarmă dată pentru prinderea unui fugar: "Puneţi mîna pe el, puneţi mîna pe el!", după care auzii şi numele lui Winnetou.

— Vezi unde sînt? Auzi? Izbucni Hawkens, în culmea bucuriei.

Unde sînt Winnetou şi Old Shatterhand? Au sosit! Au şi sosit!

Larma se răspîndi în tot satul şi kiowaşii alergau care încotro. Îl zăriseră, deci, pe Winnetou, dar încă nu-l prinseseră. Incidentul acesta îmi zădărnicea tot planul. Îl văzui pe fiul lui Tangua înălţîndu-se pe insulă şi scrutînd malul. Apoi sări în barcă şi ordonă celor patru paznici:

— Pregătiţi puştile! Cum se apropie cineva să-l elibereze, trageţi în albul ăsta şi-l ucideţi!

Vîslii către mal. Dac-ar fi fost cît de cît posibil, l-aş fi salvat pe Sam chiar atunci. Dar nu se mai putea. De-aş fi riscat să tabăr pe cei patru kiowaşi înarmat numai cu cuţitul, n-aş fi făcut decît să-i scurtez lui Sam zilele. Cu siguranţă că paznicii ar fi executat porunca lui Pida şi l-ar fi