Dacă cititorul are impresia că autorul acestei cărți exagerează importanța armoniei, să-i permită autorului să-i reamintească faptul că lipsa armoniei este prima și de cele mai multe ori ultima și singura cauză a eșecului!

Nu poate exista nici poezie, nici muzică, nici oratorie demnă de atenție dacă nu există armonie.

Arhitectura de calitate este în mare parte o chestiune de armonie. Fără armonie, o casă n-ar fi altceva decât o masă amorfă de material de construcție, mai mult sau mai puțin o monstruozitate.

Managementul solid își are rădăcinile în însăși existența armoniei.

Un bărbat sau o femeie care se îmbracă bine este imaginea vie și mișcătoare a armoniei.

Date fiind toate aceste ilustrări cotidiene ale importanței armoniei în lucrurile lumești, nemaivorbind despre impor­tanța ei în ceea ce privește funcționarea întregului univers, cum ar putea o persoană inteligentă să lase armonia în afara „scopului său clar“ în viață? Ai putea foarte bine să nici nu ai un scop clar, dacă omiți să incluzi armonia printre pietrele de temelie ale acestuia.

Corpul omenesc este un ansamblu complex și organizat de organe, glande, vase de sânge, nervi, neuroni, mușchi etc. Energia mentală care stimulează acțiunea și coordonează eforturile părților ce alcătuiesc corpul este, de asemenea, o pluralitate de energii întotdeauna variabile și schimbătoare. De la naștere și până la moarte, se duce o luptă continuă, care deseori seamănă cu un conflict deschis, între forțele mentale. De exemplu, lupta de-o viață dintre forțele motivaționale și dorințele minții umane, cu privire la impulsurile de bine și rău, le este bine cunoscută tuturor.

Fiecare ființă umană posedă cel puțin două puteri mentale și două personalități diferite; a existat un caz în care s-a dovedit prezența a șase personalități diferite într-o singură persoană. Una dintre sarcinile cele mai delicate ale omului este aceea de a armoniza aceste forțe mentale pentru ca ele să poată fi organizate și direcționate spre atingerea ordonată a unui obiectiv anume. În lipsa acestui element al armoniei, nici un individ nu poate deveni un gânditor corect.

Nu e de mirare că liderii în afaceri sau cei ai întreprinderilor industriale, la fel ca aceia din alte domenii de activitate, găsesc atât de dificilă organizarea grupurilor de oameni astfel încât acestea să funcționeze fără fricțiuni, în scopul atingerii unui obiectiv anume. Fiecare ființă umană în parte posedă înăuntrul său forțe care sunt greu de armonizat, chiar și atunci când trăiește într-un mediu foarte favorabil armoniei. Dacă chimia mentală individuală este de așa natură încât mintea nu poate fi armonizată cu ușurință, să ne gândim cât de infinit mai greu trebuie să fie să armonizezi un grup de minți astfel încât acestea să funcționeze ca una singură, în mod coordonat, prin ceea ce cunoaștem drept Mintea Supremă.

Liderul care creează cu succes o Minte Supremă și îi direc­ționează energiile trebuie să posede tact, răbdare, perseverență, încredere în sine, cunoaștere amănunțită a chimiei mentale și capacitatea de a se adapta (de a ajunge într-o stare de calm și armonie perfecte) unor circumstanțe care se schimbă rapid, fără să afișeze nici măcar un mic semn de nervozitate.

Câți lideri din lume pot îndeplini aceste cerințe?

Liderul de succes trebuie să posede abilitatea de a-și schimba culoarea minții ca un cameleon, pentru a se adapta oricărei împrejurări noi ce apare în legătură cu obiectul activității sale. Mai mult, un asemenea lider trebuie să posede abilitatea de a trece de la o stare la alta fără să arate nici cel mai mic semn de mânie sau de lipsă de autocontrol. Liderul de succes trebuie să înțeleagă cele șaptesprezece Legi ale Succesului și să fie capabil să pună în practică orice combinație a acestora ori de câte ori este nevoie.

În lipsa acestei abilități, nici un lider nu poate fi puternic, iar fără putere, nici un lider nu își poate păstra poziția.

Adevăratul sens al educației

Vreme îndelungată, a existat o concepție greșită cu privire la sensul cuvântului „educație“. Dicționarele nu au ajutat la eliminarea acestei neînțelegeri, pentru că au definit cuvântul „educație“ ca pe un act de împărtășire a cunoașterii.

De fapt, rădăcinile cuvântului se găsesc în termenul latinesc „educo“, ale cărui sensuri sunt: „a dezvolta dinspre interior“, „a da formă manifestă“, „a scoate la lumină“.

Natura urăște lenea în toate formele ei. Ea dă viață încontinuu doar acelor elemente pe care le folosește. Dacă îți legi un braț sau orice altă parte a corpului, scoțând-o din uz, partea nefolosită se va atrofia curând și va deveni lipsită de viață. Invers, dacă folosești brațul mai mult decât în mod normal, așa cum face un fierar care mânuiește zilnic un baros, și brațul va deveni mai puternic.

Puterea rezultă din cunoașterea organizată, dar, mare atenție, crește din ea prin aplicare și folosire! Se poate foarte bine să devii o enciclopedie ambulantă, fără să posezi nici o putere. Această cunoaștere devine putere doar în măsura în care este organizată, clasificată și pusă la treabă. Unii dintre oamenii cel mai bine educați care au existat pe lume posedau mult mai puține cunoștințe generale decât alții care au fost considerați proști, diferența dintre cele două categorii fiind aceea că cei dintâi și-au pus la treabă cunoașterea pe care o posedau, în timp ce ultimii nu făceau deloc uz de ea.

O persoană „educată“ este cineva care știe cum să obțină tot ce-i trebuie pentru atingerea scopului său principal în viață, fără să încalce drepturile altora. S-ar putea ca pe mulți dintre așa-zișii învățați să-i surprindă faptul că nu sunt nici pe departe „educați“. Avocatul de succes nu este în mod necesar cel care învață pe de rost cel mai mare număr de legi. Dimpotrivă, avocatul de succes este cel care știe unde să găsească principiul unei legi, precum și diversele opinii care susțin acel principiu. Cu alte cuvinte, avocatul de succes este cel care știe unde să găsească legea atunci când are nevoie de ea.

Acest