zis lui Dumnezeu: «Inima mea este plină de tristeţe, căci poporul meu va pieri. Căci ei sunt fără cunoaştere şi nu pot înţelege poruncile Tale. Ei sunt ca şi copiii mici care nu înţeleg încă cuvintele tatălui lor. Permite Doamne, ca să le dau alte legi ca ei să nu piară. Dacă ei nu pot fi cu Tine Doamne, fă în aşa fel ca ei să nu fie contra Ta; astfel se vor menţine până în ziua când vor fi copţi pentru cuvintele Tale şi când Legile Tale le vor putea fi revelate».”

„Moise sparse atunci cele două table de piatră pe care erau gravate cele zece porunci şi le dădu în schimb de zece ori zece porunci. Din aceste zece ori zece porunci, scribii şi fariseii au făcut de o sută de ori zece porunci şi au încărcat umerii voştri cu poveri zdrobitoare, poveri pe care ei înşişi n-au ştiut să le poarte. Cu cât poruncile sunt mai apropiate de Dumnezeu, cu atât mai mic este numărul lor. Cu cât se depărtează de Dumnezeu, cu atât numărul lor creşte. Iată pentru ce scribii şi fariseii au atât de multe legi. Acelea ale Fiului Omului sunt şapte, cele ale îngerilor sunt trei, iar cele ale lui Dumnezeu se reduc la una.”

„Eu vă învăţ numai Legile pe care voi sunteţi capabili să le înţelegeţi pentru a deveni oameni şi să urmaţi cele şapte legi ale Fiului Omului. Mai târziu, îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc vă vor releva de asemenea Legile lor, ca în sfârşit, Sfântul Spirit al lui Dumnezeu să poată coborî în voi şi să vă conducă la Legea Sa.”

Toţi rămaseră minunaţi de această înţelepciune şi ziseră: „Continuă Doamne, învaţă-ne toate legile pe care noi suntem capabili să le înţelegem.”

Şi Domnul Iisus continuă:

„Dumnezeu a dat această poruncă strămoşilor voştri: «Să nu ucideţi.» Totuşi inima lor era împietrită şi au ucis. Atunci, pentru ca măcar ei să nu mai ucidă oameni, Moise le-a permis să omoare animale. Dar inima strămoşilor voştri se împietri şi mai mult şi ei omorâră fără alegere, oameni şi animale. Dar, Eu vă spun: «Nu ucideţi nici oameni, nici animale şi nici alimentele pe care le duceţi la gură. Căci dacă voi mâncaţi alimente vii, ele vă vor însufleţi, dar dacă voi mâncaţi alimente moarte, ele vă vor omorî la rândul lor. Căci viaţa provine numai din viaţă, iar din moarte nu rezultă decât moarte întotdeauna. Tot ceea ce omoară alimentele voastre, omoară de asemenea corpul vostru şi tot ceea ce omoară corpul vostru, omoară de asemenea spiritele voastre».”

„Corpurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, după cum spiritele voastre devin ceea ce gândiţi. Iată pentru ce voi nu trebuie să mâncaţi nimic din ce focul, frigul sau apa au distrus. Căci alimentele gătite, îngheţate sau intrate în putrefacţie ard, îngheaţă şi putrezesc, de asemenea, corpul vostru. Nu fiţi ca un ţăran smintit, care ar semăna pe terenul său grăunţe fierte, îngheţate sau putrezite. În toamna care ar urma el n-ar recolta nimic de pe terenul său şi mare ar fi amărăciunea sa. Din contra, fiţi ca ţăranul care seamănă în câmpul său grăunţe pline de viaţă, care îi vor înapoia însutit sămânţa pe care a semănat-o. Adevăr zic vouă, trăiţi numai cu focul vieţii şi nu trataţi alimentele voastre cu focul morţii, care omoară atât hrana voastră cât şi corpurile şi sufletele voastre.” Cineva din mulţime întrebă:

„Doamne, unde se află focul vieţii?”

„În voi, în sângele vostru şi în corpurile voastre.”

Alţii întrebară:

„Unde se află focul morţii?’

„Este focul care arde în afara corpurilor voastre, care este mai cald decât sângele vostru. Cu acest foc al morţii voi gătiţi alimentele voastre în casele voastre şi pe câmpurile voastre. Adevăr zic vouă, acelaşi foc care distruge alimentele voastre distruge şi corpurile voastre, asemănător focului răutăţii care vă răvăşeşte gândurile şi vă corupe spiritele. Căci corpul vostru este ceea ce mâncaţi, iar spiritul vostru este ceea ce gândiţi. Nu mâncaţi, deci, nimic din ceea ce a fost ucis de un foc mai arzător decât focul vieţii. Mâncaţi toate fructele pomilor, plantele câmpurilor, precum şi laptele animalelor, care se potrivesc cel mai bine pentru hrana voastră. Toate aceste alimente au crescut, s-au copt şi au fost preparate de focul vieţii; toate sunt daruri ale îngerilor Maicii voastre Pământeşti. Dar, nu mâncaţi niciunul din acele alimente care îşi datorează savoarea focului morţii, căci sunt ale lui Satana.” Foarte miraţi unii întrebară:

„Doamne, cum trebuie să coacem fără foc pâinea noastră cea de toate zilele?”

„Lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să prepare pâinea voastră: umeziţi mai întâi grâul vostru ca Îngerul Apei să intre în el. Apoi plasaţi-l la aer ca Îngerul Aerului să-l îmbrăţişeze de asemenea. Lăsaţi-l apoi de dimineaţa până seara expus la razele soarelui, pentru ca Îngerul Soarelui să coboare în el.

Prin binecuvântarea acestor trei îngeri, germenul vieţii se va dezvolta rapid în grâul vostru. Apoi zdrobiţi grâul vostru şi faceţi hostii[3] aşa cum făceau părinţii voştri când părăseau Egiptul, această casă a robiei. Puneţi-le la razele soarelui de la răsărit până în momentul când este deasupra voastră pe cer şi întoarceţi-le pe partea cealaltă pentru ca Îngerul Soarelui să îmbrăţişeze şi cealaltă faţă şi lăsaţi-le până la apusul soarelui. Sunt Îngerii Apei, Aerului şi Soarelui care au hrănit şi au făcut să se coacă grâul pe câmpuri; ei trebuie, de asemenea, să pregătească pâinea voastră. Acelaşi soare, care graţie focului vieţii a făcut să crească şi să se coacă boabele de grâu, trebuie să coacă pâinea voastră prin acelaşi foc. Căci focul soarelui dă viaţă grâului, pâinii şi corpului. Dar, focul morţii omoară grâul, pâinea şi corpul. Dar îngerii vieţii lui Dumnezeu cel Viu nu servesc decât oamenii vii, căci Dumnezeu este Dumnezeul vieţii, iar nu Dumnezeul morţii.”

„Astfel mâncaţi tot ce se găseşte pe masa lui Dumnezeu: fructele pomilor, grăunţele şi ierburile câmpurilor, laptele animalelor şi mierea albinelor. Orice alt aliment este opera lui Satana şi conduce la păcate, la boli şi la moarte. Din contra, hrana