Practica a dovedit că sistemele cele mai favorabile sunt acelea în care libertăţile individuale sunt încurajate şi îmbinate cât mai armonios cu libertăţile colective. Socialismul, care îşi propusese înlăturarea sărăciei, bunăstarea generală, egalitatea între toţi cetăţenii şi alte asemenea obiective măreţe a dat faliment. Democraţiile occidentale în care societatea a încurajat competiţia şi afirmarea valorilor, dincolo de tarele sale, tot mai restrânse pe măsura dezvoltării sistemului social, au supravieţuit şi s-au consolidat. Mai mult, în ţările cu democraţie avansată, nivelul de trai al cetăţeanului obişnuit este cu mult peste cel înregistrat în ţările foste comuniste, chiar în trecutele momente de vârf ale economiei socialiste. Încă o dovadă că sistemul concurenţial s-a dovedit cel viabil, în comparaţie cu sistemul centralizat, care, după unele succese de început, a degenerat spre teroare.

Spre deosebire de membrii de rând ai partidelor comuniste, dintre care mulţi, la început, au crezut sincer în "superioritatea" şi "binefacerile" unei viitoare societăţi perfecte, teoreticienii comunismului au înţeles, tot de la bun început, că ideologia lor va trebui impusă prin forţă şi, mai mult, va trebui menţinută prin forţă. De aceea au iniţiat o strategie extrem de bine pusă la punct, perfecţionată continuu, de manipulare a conştiinţelor. Ceea ce uimeşte este cinismul acestor "întemeietori", aerul lor superior, eforturile depuse în a modifica structura psihică a sute de milioane de fiinţe umane pentru a le supune voinţei lor. Ei ştiau că socialismul şi, mai apoi, comunismul vor rămâne ideologii utopice şi, în loc de a căuta alte soluţii pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor şi necesităţilor fireşti ale oamenilor, au pus în mişcare un întreg mecanism al manipulării şi terorii pentru a-i aduce pe oameni în situaţia unor marionete care să populeze universul pe care şi l-au imaginat ei.

Analiza metodelor de creare şi întreţinere a unui sistem totalitar relevă faptul că minciuna era şi încă mai este (în unele zone ale globului) doar una dintre armele celor aflaţi la putere. E cazul să vorbim de sistemele totalitare în general, indiferent că la conducerea lor s-au aflat comuniştii, naziştii, sau diverşi alţi dictatori, lideri de cult, fundamentalişti etc. etc. Nu are rost să ne limităm doar la comunişti, pentru că asemănările între toate aceste sisteme totalitare, de origini foarte diferite, uneori chiar opuse ideologic, sunt izbitoare. Minciuna, spuneam, era poate arma de bază a celor care au impus ideologiile totalitare. Însă procesul de manipulare a conştiinţelor, de câştigare a controlului asupra minţilor umane este cu mult mai complex...

 

 

Unicitatea speciei umane, dar şi a fiecărui individ în parte, este dată de armonia în care se împletesc inteligenţa, conştiinţa şi afectul. Inteligenţa ne dă capacitatea de a învăţa, de a ne aminti şi de a imagina. Datorită conştiinţei ne dăm seama de relaţiile noastre cu lumea exterioară, putem face distincţia între eul nostru şi lume, între universul nostru interior şi realităţile exterioare. Afectul ne oferă baza pentru a percepe experienţele într-o infinitate de nuanţe subtile, dar şi complexe, dincolo de simpla suferinţă sau plăcere.

Imensa capacitate de a învăţa ne permite nu numai să profităm de propria noastră experienţă, ci să ne construim viaţa bazându-ne şi pe experienţa altora, înmagazinată în planuri, memorii, documente, istorii scrise. Abilitatea de a imagina alternative, de a propune variante, de a anticipa consecinţe ne dă posibilitatea să construim scenarii dintre cele mai îndrăzneţe despre viitor, depăşind chiar logica lineară. Capacitatea de a iubi, de a trăi emoţii intense, ne determină să ne implicăm total în viaţa de fiecare zi.

Pentru ca atributele tripletei inteligenţă-conştiinţă-afect să funcţioneze perfect în sensul dezvoltării individului, trebuie ca el să aibă o viziune foarte bine închegată a temporalităţii, a ceea ce înseamnă trecut, prezent şi viitor, a importanţei acestor noţiuni. Numai astfel fiinţa umană îşi dobândeşte şi îşi demonstrează superioritatea: devenind total implicată în ceea ce a fost, în ceea ce este şi în ceea ce va fi.

Când unei asemenea fiinţe umane pure îi este adăugat, impus, implementat, cum vreţi să spuneţi, un sistem de norme morale, etice, atunci comportamentul său va fi determinat şi de conştiinţa a ceea ce s-ar putea întâmpla în anumite condiţii date, comparativ cu ceea ce ar trebui să se întâmple, în sensul îndeplinirii sau neîndeplinirii respectivelor norme.

Memoria dă omului sentimentul de continuitate a eului de-a lungul timpului, în cadrul societăţii, conturându-i astfel personalitatea. Trecutul alimentează prezentul cu standarde, criterii de comparaţie, experienţe, tradiţii, reflexe, determinând reacţiile din experienţa imediată. Sentimentele reprezintă o punte de legătură specială cu ceilalţi oameni, de multe ori mult mai eficientă şi mai rapidă decât rezultatele unor analize reci, bazate pe raţionamente pure. Iubirea şi sentimentul de încredere pot crea legături mult mai puternice şi mai stabile decât orice judecată. Imaginaţia oferă omului puterea de a depăşi greşelile trecutului, de a corecta prezentul şi de a construi variante mai bune ale viitorului. Ca un corolar al acestui mecanism apar noţiunile de bine şi rău, co-rect-incorect, apoi, în cadrul societăţii, sistemul de legi.

Omul este o fiinţă socială. Pentru a se dezvolta, el are nevoie de ceilalţi. În cadrul societăţii se reglează raportul între interesele personale, drepturi, privilegii, dar şi obligaţiile ce stau la baza bunului-simţ. Oamenii au nevoie de oameni pentru a se susţine reciproc, pentru a evolua, pentru a rezista pericolelor.

Având în vedere această extrem de schematică prezentare a esenţei umane sau, mai bine zis, a modului în care este ea percepută de psihologia socială, e mult mai lesne de înţeles modul în care acţionează cei care doresc să aibă controlul total asupra semenilor lor.

Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar nu este de a stăpâni prin forţă sau de a-şi distruge adversarii, ci de a-şi determina supuşii să gândească sincer aşa cum vor ei, conducătorii. Noul sistem social creat de dictatori are ca unitate reprezentativă omul nou, cu o gândire total diferită de a predecesorilor. Forţa este folosită ca un auxiliar, în cadrul unui întreg sistem de recreare a conştiinţelor, sistem în care manipularea, mai precis minciuna, are rolul determinant.

Minciuna este instrumentul folosit în restructurarea concepţiilor, în modificarea experienţelor, în deformarea relaţiilor interpersonale, în distorsionarea proceselor imaginative, în recrearea sistemelor de norme morale şi etice,