— Bun. Excelent. Şi această informaţie vine...

— De la sursa despre care am vorbit, spuse Plesneală.

— Stăpâne!

Yaxley se aplecase în faţă, ca să-i vadă mai bine pe Capde-Mort şi pe Plesneală, aflaţi la celălalt capăt al mesei. Toate feţele se întoarseră către el.

— Stăpâne, eu am auzit altceva.

Yaxley aşteptă, dar Cap-de-Mort nu rosti nici un cuvânt, aşa că  îşi luă libertatea să continue:

— Aurarului Dawlish i-a scăpat că Potter va fi mutat pe data de treizeci, în noaptea de dinainte ca băiatul să  împlinească şaptesprezece ani. Plesneală zâmbea.

— Sursa mea mi-a spus că se pune la cale lansarea unei  piste false, despre asta trebuie să fie vorba. Mai mult ca sigur că  Dawlish este victima unei Vrăji Confundus. Nu ar fi pentru prima dată, se ştie că este susceptibil de aşa ceva.

— Stăpâne te asigur, că Dawlish părea foarte sigur, zise

Yaxley

— Fireşte că părea sigur, dacă fusese victima unei Vrăji  Confundus, spuse Plesneală. Eu te asigur, Yaxley, că Oficiul  Aurorilor nu va mai juca niciun rol în protejarea lui Harry  Porter. Ordinul crede că avem spioni la minister.

— Înseamnă că a nimerit-o şi Ordinul cu ceva, nu? se trezi  un bărbat îndesat, care stătea la mică distanţă de Yaxley; el  râse pe înfundate şi câţiva dintre cei de la masa lungă îl imitară.

Cap-de-Mort nu râse. Îşi plimba privirea de-a lungul corpului care se învârtea încet deasupra şi părea cufundat în  gânduri.

— Stăpâne, continuă Yaxley, Dawlish este de părere că o  întreagă escadrilă de Aurori va fi implicată în transferarea  băiatului...

Cap-de-Mort ridică o mână mare şi albă şi-l reduse pe Yaxley la  tăcere, acesta aruncându-i acum priviri duşmănoase, când îl  văzu că se întoarce iar către Plesneală.

— Unde vor ascunde băiatul de aici încolo?

— La unul dintre membrii Ordinului, zise Plesneală.

Conform spuselor sursei, casa beneficiază de toate mijloacele de protecţie ale Ordinului şi Ministerului Magiei la un loc. Stăpâne,  cred că nu îl vom putea captura odată ajuns acolo, desigur, în  afara cazului în care va cădea ministerul până sâmbăta viitoare,  dându-ne poate ocazia să descoperim şi să desfacem destul de multe vrăji, pentru a trece şi de celelalte.

— Ei bine, Yaxley? strigă Cap-de-Mort din capul mesei, în  timp ce lumina focului sticlea straniu în ochii săi roşii. Spunemi, va cădea ministerul până sâmbăta viitoare ?

Toate capetele se mai întoarseră o dată spre Yaxley; el îşi  îndreptă umerii şi zise:

— Stăpâne, am veşti bune în această privinţă. Am reuşit cu mare dificultate şi eforturi considerabile - să arunc un  Blestem Imperius asupra lui Pius Thicknesse.

Mulţi dintre cei care stăteau în apropierea lui Yaxley părură  impresionaţi. Vecinul său, Dolohov, un bărbat cu faţa prelungă  şi schimonosită, îl bătu pe umăr.

— Este un început, spuse Cap-de-Mort. Dar Thicknesse este  un singur om. Este nevoie ca Scrimgeour să fie înconjurat de oamenii no  tri, înainte ca eu să acţionez. Un atentat eşuat la  viaţa ministrului m-ar da mult înapoi.

— Da, Stăpâne, aşa este, dar ştiţi ca şef al Departamentului  de Punere în Vigoare a Legilor Magice, Thicknesse intră în mod regulat în contact nu numai cu însuşi ministrul, ci şi cu şefii  tuturor celorlalte departamente ale ministerului. Acum, că avem  sub control un oficial atât de sus-pus, cred că ne va fi uşor să îi  subjugăm pe ceilalţi, ca apoi toţi să conlucreze pentru înlăturarea lui Scrimgeour.

— Atâta timp cât prietenul nostru Thicknesse nu este  descoperit înainte să îi fi atras şi pe ceilalţi de partea lui, zise Cap-de-Mort în orice caz, este puţin probabil ca ministerul să  cadă în mâinile mele până sâmbăta viitoare. Dacă nu ne putem  atinge de băiat la destinaţie, atunci va trebui să acţionăm în  timp ce călătoreşte.

— Aici suntem în avantaj, Stăpâne, spuse Yaxley, care părea hotărât să obţină măcar o fărâmă de aprobare. În  momentul de faţă, avem mai mulţi oameni infiltraţi în  Departamentul de Transport Magic. Vom afla imediat dacă Potter va Apărea sau va folosi Reţeaua Zvrr.

— Nu va face nici una, nici alta, zise Plesneală. Ordinul  evită orice mijloc de transport care este controlat sau  reglementat de minister. Nu au încredere în nimic din ce are legătură cu locul acela.

— Cu atât mai bine, spuse Cap-de-Mort. Va trebui să  călătorească în spaţiu deschis, deci va fi mult mai uşor de capturat.

Cap-de-Mort mai aruncă o privire către corpul care se învârtea încet şi adăugă:

— Mă voi ocupa eu însumi de băiat. S-au făcut prea multe greşeli în ceea ce îl priveşte pe Harry Potter. Unele dintre ele au fost ale mele. Faptul că Harry Potter este în viaţă se datorează  în mai mare măsură greşelilor mele, decât victoriilor lui. Oamenii din jurul mesei îl priveau pe Cap-de-Mort temători; judecând după expresia lor, fiecare dintre ei părea să-şi facă probleme că ar putea fi învinuit pentru faptul că Harry Potter era încă viu. Însă Cap-de-Mort vorbea mai mult cu sine decât cu ei, adresându-se în continuare corpului inert de deasupra  sa.

— Am fost neglijent şi, drept urmare, am fost ocolit de noroc şi oportunitate. Asta duce de râpă până şi planurile cele mai  bine construite.

Dar am învăţat din greşeli. Înţeleg lucruri pe care nu le înţelegeam până acum. Harry Potter trebuie să moară de mâna  mea şi aşa va fi!După ce aceste cuvinte fură rostite, aproape ca  un răspuns, se auzi brusc un vaiet teribil, izvorât din  deznădejde şi durere. Mulţi dintre cei de la masă se uitară în  jos, speriaţi, pentru că vaietul părea să fi venit de sub picioarele lor.

— Şobo, zise Cap-de-Mort, fără nici o schimbare în tonul  său calm şi meditativ, în timp ce nu-şi desprinsese încă ochii de la corpul suspendat. Nu ţi-am spus să ai grijă ca prizonierul  nostru să păstreze liniştea.

— Ba da, Stăpâne, zise cu respiraţia întretăiată un omuleţ scund, aşezat pe la jumătatea mesei, care alunecase atât de mult în scaun, încât, la prima vedere, locul părea să fie liber. Se ridică grăbit şi ieşi în fugă, lăsând în urmă doar o bizară sclipire argintie.

— După cum spuneam, continuă Cap-de-Mort, uitându-se din nou