drum.

S-apleacă peste iesle

şi peste lumină Maria.

De dragoste-i ţâşneşte laptele

în sâni, şi-i umezeşte ia.

 

[1937]

 

 

 

* ALESUL

 

Voinicelul de şapte ani

se căleşte lângă cei bolovani

la marginea satului.

Ca-n marginea lumii şi-a leatului.

 

O şoaptă trece printre oameni ades,

şi-alunecă zvonul pe limbile pomului:

El e cel chemat? El e cel ales?

Frunza verde - Fiul Omului?

 

Soarta lui scrisă-i pe aripi de vultur,

Dar văzduhul încă nu vrea

să i se adune, să i se-nchege subt zbor.

El se deprinde. Cu o rădaşcă. Cu un nor.

 

Lupta de astăzi fu lungă şi grea.

Spada i s-a tocit de-o stea.

 

[1937]

 

 

 

* CIOCÂRLIA

 

Cântă cineva în nori de zi

deodată cu zorile. Cine-o fi?

Cântă cineva-n văzduh.

E o pasăre? E duh?

Numai el o fi, numai el:

pământeanul puţintel

cu trupul ca bucatele

mult lăudatele,

cu glasul ca seninul

cu sânge ca aminul.

Numai el poate fi:

Hristosul păsăresc! Cel

ce-n fiecare zi

se-nalţă o dată,

biruitor fără fier,

din holdă la cer,

şi descântă păcatele

peste toate satele.

[1937]

 

* SATUL MINUNILOR

 

Ajuns-am prin pulberi şi mirişti

unde răzbat fără sfat numai unii.

Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti

după mersul albastru al lunii.

 

Lângă fântânile darului harului

pâlpâie boalele, ţipă lăstunii.

Plin este satul de-aromele zeului

ca un cuib de mirosul sălbăticiunii.

 

Legi răsturnând şi vădite tipare

minunea ţâşneşte ca macu-n secară.

Cocoşi dunăreni îşi vestesc de pe garduri

dumineca lungă şi fără de seară.

 

 [1938]

 

* BELŞUG

 

- Negrule, cireşule,

gândul rău te-mprejmuie.

 

Jinduiesc la taine coapte

guri sosite-n miez de noapte.

 

Om şi păsări, duhuri, fluturi,

nu aşteaptă să te scuturi.

 

Prea eşti plin de rod şi vrajă,

vine furul, pane-ţi strajă!

 

- Las' să vie, să culeagă,

Vara mea rămâne-ntreagă.

 

Stelele deasupra mea

nimeni nu mi le-a fura!

[1937]

 

* BAZIN ÎNTR-UN PARC

 

La faţa stihiei

peştii s-adună,

cu ochii întorşi

se uită la lună.

 

Suveici de aur,

mici zei de apă,

luând sfatul lunii

învată să tacă.

 

[1937]

 

* CÂNTECUL BRADULUI

 

Subt Ursa Mare, surpat de bureţi,

neatins de om, neajuns de ereţi,

bătrân, bătrân, în imperiul meu

bradul bărbos străjuieşte mereu.

 

Lichene şi buhe şi viespi îl cuprind.

Păianjenii sfinţi prin cetini se-ntind.

La un veac, tot la un veac, din înalt

mi-1 loveşte în creştet fulgerul alb.

 

Stă între zodii şi ţară un brad.

Sărutate de fulger - crengile ard.

Dar, iată, se scutură numai de scrum,

şi flamura-i nouă şi fără de-ajun!

 

Mistreţul poveştilor iară şi iar

încearcă de scoarţă prăsele de var.

Şi făr' de-asfinţit în imperiul meu

tânărul brad străjuieşte mereu.

[1937]

 

 

* 1917

 

Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranşee

reţeaua, livada cu flori, şi zdrenţele-n sârmă.

Simţi Paştile-n linişti. Încă o dată cei zece tovarăşi

stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă.

 

Scumpe făpturi, fluturi mulţi, năvălesc din apus

cu-nalte sclipiri jucăuşe, curate.

Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate

din alt continent, cufundat şi răpus.

 

Mâne bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă lemn,

când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte

cădea-va întâiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte

ar vrea să citească un semn.

 

Eu singur le zic: Fiţi liniştiţi! Odată cu zorile

cădea-vor întâi nu oameni, ci florile!

Dediţeii aceştia cu bluze albastre,

păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre!

 

[1938]

 

 

 

* DESTIN

 

Cocori s-au porrut spre clime de flăcări

în ţipăt de-abia auzit peste ţară.

Vâslesc prin înalturi, traşi parcă-n ţeapă

pe-o rază lunară.

 

Mâne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre

trei zile pluti-vor dormind, să nu cadă.

Fulger monosilabic i-arată în noapte

sus peste mări biruind în baladă.

 

[I938]

 

 

*  ASFINŢIT MARIN

 

Piere în jocul luminilor

saltul de-amurg al delfinilor.

 

Valul acopere numele

scrise-n nisipuri, şi urmele.

 

Soarele, lacrima Domnului,

cade în mările somnului.

 

Ziua se curmă, şi veştile.

Umbra măreşte poveştile.

 

Steaua te-atinge cu genele.

Mult tălmăceşti toate semnele.

 

Ah, pentru tine sunt largile

vremi? Pentru tine catargele?

 

O, aventura, şi apele!

Inimă, strânge pleoapele!

 

[1937]

 

 

 

* ESTORIL

 

Casele cresc în pădurea de pini

albe sau ca şofranul,

lucind pe coline.

Mai potolit oceanul

mângâie locul sorin.

Largul prieşte nălucilor line.

 

Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri

se mai leagănă încă

întârziaţi în furtuna de ieri.

 

Îmbrăcată în zâmbet şi aur

Cora brodează

subt oleandri, subt alungitele foi.

Timpul ce iese din casă,

cât de uşor 1-ai putea prinde

iar să-1 reţii cu un fir de mătasă.

 

Aceasta e pacea. Pacea, în care

creşte imperiul

ceresc printre noi.

 

[1938]

 

* ALEAN

              lui Bazil Munteanu

 

De ceasuri, de zile veghez

pe-un galben liman portughez.

 

Cu zalele-alăturea drept,

cu mânile cruce pe piept.

 

Doinind aş privi şapte ani

spre cerul cu miei luzitani,

 

De nu m-ar găsi unde sunt

neliniştea morii de vânt.

 

De nu aş pieri, supt de-un astru

văzut-nevăzut, în albastru.

[1938]

 

 

* BOARE ATLANTICĂ

 

Cu repezi copite de-argint

în zori măgăruşii bat străzile.

Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint.

 

Pe chei se trezesc sibilinele

glasuri. Lumina aşteaptă prilejul

să-nece biserici, corăbii, colinele.

 

Din portul cu zvon de maree

pescarii sosesc cu povara pe creştet.

În coşuri: ţestoase, ţipari, curcubee.

 

Boarea atlantică pipăie morile,

veacul de mijloc, laptele mării,

părul femeilor, scrumul şi florile.

 

În dimineaţa de roz mărgărint

o inimă, singură şi de la sine,

purcede solară grin anotimp.

 

[1938]

 

* VÂNZĂTORUL DE GREIERI

 

Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu! Din câmp

vânzătorul intrat-a-n oraş pe-un măgar, cu greieri

în păr şi pe braţe, ieşiţi din corfele pline.

Cată să-i vânză-n piaţă. Se uită aiurea şi tâmp.

 

Să vânză ar vrea o palmă de luncă-n cetate,

un cântec mai nou pentru vetre şi casă.

Argint viu şi negru e roiul - pe umeri.

Grilu, grilu!