Astfel intrarea şi-o fac în oraş prin ţipătul străzilor,

nestânjeniţi în cântare - greierii ţării.

Fetiţa mea singură, Ana lumina, în noapte

i-aude, şi-o clipă surâde lunii şi mării.

[1938]

* UNICORNUL ŞI OCEANUL

Sfios unicornul s-abate la mal,

priveşte în larg, spre cea zare, cel val.

S-ar da înapoi când unda 1-ajunge,

dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge.

Pe ţărm unicornul, o clipă cât anul,

se-nfruntă-n poveste cu oceanul.

E apă, sau altă fiinţă, cu plesne,

în care se simte intrând pân la glesne?

Se-nalţă de spaimă-n paragini

când taina se sfarmă la margini.

[1938]

* COASTA SOARELUI

lui Vasile Băncilă

Frunză verde, dragele

linele colinele

strâng de sus luminile.

Ape cântă, largele.

Trec pe drum copitele

şi prin gând ispitele.

Pasărea din inişte

sparge bolţi de linişte.

Chiparoşi ca fusele

'n toate cimitirele

ne abat privirile

către inimi - dusele.

Neclintite-s morile,

gândul, sarcofagele,

frunza şi catargele.

Ard în lume orele.

[1938]

* ÎNTOARCERE

Lângă sat iată-mă iarăşi,

prins cu umbrele tovarăş.

Regăsescu-mă pe drumul

începutului, străbunul.

Câte-s altfel - omul, leatul!

Neschimbat e numai satul,

dup-atâţi Prieri şi toamne

neschimbat ca Tine, Doamne.

Aur scutură alunul.

Fluier zice. Cade fumul.

Greierii părinţilor

mulcom cântă, mulcom mor.

Cu aroma-i ca veninul

aminteşte-mi-se-arinul.

Mult mă mustră frunza-ngustă.

Vântul lacrima mi-o gustă.

[1942]