biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Radu Paraschivescu descarcă carți de dragoste online gratis PDf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Radu Paraschivescu descarcă carți de dragoste online gratis PDf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 19 20 21 ... 44
Mergi la pagina:
peisaj. Meciul respiră virilitate, încleştare şi patimă. Tocmai de aceea, el cere din partea celor care-l urmăresc o investiţie afectivă şi vocală pe măsură. Nu te poţi prezenta la un România-Norvegia cu muieri care nu-l deosebesc pe Rădoi de Mutu, care n-au desluşit sensul ofsaidului şi care nu se inflamează corespunzător în faţa unei greşeli de arbitraj. Ar fi o insultă adusă în primul rând fotbalului ca atare şi abia după aceea o formă de neglijenţă gravă faţă de agenda bunăstării naţionale. Meciul trebuie privit, judecat şi comentat în ceată. Condiţiile decisive ale unei asemenea participări sunt verva pulmonară şi alcoolemia ieşită din parametrii normali. N-are haz şi nici sens să întâmpini un eveniment atât de măreţ pe tăcute sau între patru pereţi. Totul trebuie externalizat şi propagat fulgerător în cartier. Pe lângă asta, vizionarea în cerc deschis a jocului livrează prilejul optim de sudare a raporturilor între vecini, de închegare a unor amiciţii neclătinabile, de primire în gaşcă a candidaţilor care au dovedit în timp că merită investiţia de încredere.

  Ca în orice demers efectuat pe nervii şi pe timpul liber al celorlalţi, nici aici nesimţitul nu lasă nimic la voia întâmplării. Concertul uralelor, bombănelilor, huiduielilor, îndemnurilor şi înjurăturilor care însoţesc meciul nu poate începe în minutul unu şi nu se poate curma în minutul nouăzeci. E nevoie de o pregătire scrupuloasă a spectacolului din marginea spectacolului, de asigurarea unei gradări bine dozate, a unei tensiuni capabile să urce nepoticnit spre paroxism. Dacă lovitura de începere are loc la ora opt seara, televizorul, scaunele şi lada frigorifică trebuie amplasate de pe la cinci. Nesimţitul-şef are grijă să se ocupe de toate detaliile – fie rezolvându-le personal, fie delegând competenţe, cu sudalma, cu ghiontul sau cu un şpiţ la partea moale. Rând pe rând, microbiştii se scurg pe scara blocului şi ocupă spaţiul din faţa televizorului cu aerul unor colonişti pe care nici o armată din lume nu va putea să-i disloce. Unul e în pantaloni de pijama şi maiou, altul îşi lasă burduhanul să se reverse peste un şort mulat pe corp la limita plesnirii, altul râgâie autoîncurajator înainte să se aşeze pe scaun, altul iese din scară agitând un steag tricolor, cu sau fără gaură, spre a arăta lumii că meciul nu e un prilej de divertisment, ci o probă de patriotism, altul păşeşte pe iarbă scuipând coji de seminţe mai ceva ca un utilaj agricol, altul aduce vin şi sifon fiindcă nu suportă berea, altul urlă scandări scabroase la adresa adversarilor, făcând să se cutremure scara, altul arborează un tricou decolorat cu însemnele naţionalei şi tot aşa. Febra anticipativă a microbiştilor cantonaţi sub geamurile vecinilor se transformă iute în furor isteric. Televizorul a fost dat la maximum, primele sticle au fost destupate. Totul e sau cel puţin pare pregătit pentru fiestă.

  Deranjată de tonul vehement al comentatorului TV, o imprudentă de la parter deschide geamul şi spune ceva galeriei de circumstanţă. Nimeni nu aude nimic. Femeia îşi ia inima în dinţi şi repetă rugămintea, de data asta la do de sus. Nesimţitul-şef o observă, face mâna pâlnie şi-o duce la ureche: Aud? După câteva clipe, misterul se dezleagă. Cucoana e nebună. Cică să dea ei televizorul ceva mai încet, fiindcă fiică-sa lucrează la licenţă. Nesimţitul le aduce la cunoştinţă celorlalţi microbişti revendicarea venită de la parter. O hăhăială grohăită îl acoperă timp de câteva clipe pe comentator. În cele din urmă, burtosul aşezat pe un scăunel undeva la margine intră în dialog cu femeia şi-i propune o primă variantă de soluţionare a neplăcerii: „Trimite-o aici, tanti, c-o lucrăm noi, cu licenţă cu tot”. Femeia nu înţelege şi – lucru necugetat – insistă. „Haideţi, oameni buni, fiţi de înţeles. Are fata lucrare. Daţi-l niţel mai încet, că tot îl auziţi.” De data asta e nevoie de intervenţia şefului de nucleu. A nesimţitului principal. Acesta îşi aduce aminte că a mai avut de pătimit din cauza babetelor fără aderenţă la cauzele naţionale şi atacă problema din alt unghi. „Coană Nuţi, eu mă bag la mata în bucătărie? Nu mă bag. Şi-atunci, mata ce cauţi în viaţa mea? Ha? Ştii ce, las-o aşa cum a căzut. Poate ai treabă şi te reţinem.” Dezinvoltura din discursul şefului e salutată cu un nou râgâit şi câteva chicoteli mulţumite. Numai că masochismul nu-i dă pace femeii şi-o face să mai deschidă gura o dată. „Te-am rugat frumos, Sică, ce Dumnezeu…” Fraza se încheie brusc, întrucât Sică şi-a pierdut bruma de răbdare şi-a luat-o la ţintă pe femeie cu sticla pe care-o ţinea în mână. Din fericire pentru amărâtă, proiectilul s-a oprit în grilaj, unde s-a făcut ţăndări. Berea ţâşnită din sticlă s-a vărsat pe pervaz, iar câteva fire de lichid au început deja să coboare pe dinăuntru, pe peretele bucătăriei de unde fusese făcut apelul la milostenie.

  Episodul are darul să-i galvanizeze pe microbişti. Aceştia râd superior, ciocnesc sticlele şi declanşează o nouă salvă de măscări versificate la adresa adversarului, chit că acesta mai are două ore până să apară de la vestiar. Atmosfera devine din ce în ce mai încărcată, iar la ora opt e electrică de-a binelea. Lumea din bloc pe care n-o interesează fotbalul n-are ieşire. Pe durata meciului se suspendă orice alte activităţi. Trupa instalată pe scaune zbiară, se agită, ameninţă, răcneşte, se ridică de pe scaune, gesticulează abrupt, înjură ca la uşa cortului, scandează, freamătă, se zborşeşte la arbitru, mugeşte indicaţii pentru antrenor, se contrează cu comentatorul, rupe fire de iarbă şi le mestecă nervos, îşi muşcă pumnii, aterizează decepţionată la loc pe scaune, îl scaldă în ocări pe fiecare jucător norvegian, tropăie nerăbdător, goleşte sticlă după sticlă, fumează cu nesaţ, imploră divinitatea cu priviri proptite în înalturi, îşi smulge părul din cap, fluieră bezmetic şi scoate un urlet prelung şi descreierat când în sfârşit românii marchează. În apartamente, ceilalţi locatari îşi pipăie buzunarele şi caută flacoanele cu calmante. Cine a vrut să urmărească un talk-show sau un concert şi-a luat gândul. Cine a avut de învăţat, aşijderea. Cine şi-a propus să se odihnească stă

1 ... 19 20 21 ... 44
Mergi la pagina: