Cărți «Tronul Lumii Inelare descarcă gratis PDF 📖». Rezumatul cărții:
— Nu, dar ne place să vorbim despre asta.
— Noi nu putem. Nu te simţi ofensat. Păstorii Roşii.
— Astfel am condus lumea! Constructorii Oraşului.
— Numai cu speciile raţionale. Iată, rezolvă această ghicitoare…
— Numai cu speciile neraţionale. Preferăm să nu ne implicăm sentimental.
— Putem să te privim în timp ce o faci cu tovarăşa ta?
Într-un rând, Louis fusese nevoit să explice că tovarăşul lui, Chmeee, nu era un hominid şi că, pe deasupra, era mascul. Se întreba cât de multe ştiau Ţesătorii despre pânza de păianjen de culoarea bronzului de deasupra capetelor lor. Acum erau perechi, dar nu se împerecheau în public. Cum ar fi rishat Ţesătorii?
Sawur îl conduse afară din apă. Cu ajutorul lui, îşi mai stoarse aproape un litru de apă din blana maronie presărată cu alb. Când observă că acesta începuse să tremure, începu să-l şteargă cu propria cămaşă.
Louis simţi miros de carne de pasăre friptă.
Se îmbrăcaseră. Sawur îl conduse într-un cerc de cuşti împletite din nuiele.
— Camera Consultativă, spuse ea, arătând una.
Deasupra unei gropi cu jar se prăjeau păsări. Mirosul era extrem de plăcut. Mai multe păsări şi un peşte uriaş se rumeneau sub supravegherea…
— Sawur, ăştia nu sunt Ţesători!
— Nu. Sunt Marinari şi Pescari.
Unul dintre Ţesători, de vârstă mijlocie, pregătea groapa cu ajutorul a şapte străini! Nu erau toţi din aceiaşi specie. Doi masculi aveau mâinile prevăzute cu membrane şi picioarele scurte şi late, în vreme ce un păr uleios şi drept le acoperea corpul în curbe line. Ceilalţi cinci, trei bărbaţi şi două femei, reprezentau nişte versiuni musculoase şi puternice ale Ţesătorilor, dar aveau maxilarele modificate. Probabil, erau suficient de apropiaţi pentru a se putea împerechea. Toţi şapte purtau fantasticele kilturi ale Ţesătorilor.
Pescarul masiv, Shans Serpentstragler, făcu prezentările. Louis încerca să-şi amintească numele lor. Translatorul le-ar fi refăcut, chiar dacă ar fi reuşit să-şi amintească numai o singură silabă.
— Într-adevăr, facem comerţ pentru haine, explica Shans. Suntem în competiţie. Când Hishthare Rockdiver şi cu mine ne-am oferit să coacem acest monstru de peşte pe care l-au prins Marinarii în aval, s-au oferit şi ei. Le era teamă că noi vom vorbi cu Kidada, că vom învăţa ceva util. Că vom obţine un preţ mai mic.
— Totodată, ne-am contrazis în privinţa felului cum urma să pregătim peştele nostru.
Acesta era Navigatorul, Wheek.
— Cel puţin, Kidada îşi pregăteşte păsările cum vrea el.
— Eu aş spune că păsările acelea sunt gata, interveni Louis. În schimb, nu pot spune nimic despre peşte. Când aţi început?
— Va fi perfect peste o sută de răsuflări, vorbi din nou Shans. Prăjit pe partea de jos, pentru Marinari, încălzit pe partea de sus, pentru noi. Ţie cum îţi place.
— Partea de jos.
Ţesătorii se uscaseră deja pe jumătate şi acum veneau să mănânce. Păsările erau scoase dintre pietrele fierbinţi şi desfăcute în bucăţi. Peştele continua să se prăjească. Louis urma să-şi culeagă a doua zi vegetalele sale.
Si cu toţii începură să vorbească.
Degetele agile ale Ţesătorilor împleteau capcane pentru a prinde păsările şi animalele de mărime mijlocie ce populau pădurea, dar ţeseau şi haine pentru comerţul desfăşurat de-a lungul râului. Haine transparente, hamace, plase de peşte, genţi şi borsete, o varietate de lucruri pentru o varietate de specii.
Pescarii şi Marinarii făceau negoţ în susul şi-n josul fluviului cu kilturi de-ale Ţesătorilor, cu peşte sărat şi afumat, cu sare, cu rădăcini comestibile…
Se pălăvrăgea ca în bazar. Louis se obişnuise. Îl întrebase pe Kidada unde-şi dobândise cicatricele, şi acesta îi povestise despre o luptă cu ceea ce părea a fi un urs monstruos. Ţesătorii se retrăseseră: auziseră istoria. Kidada era bun povestitor, deşi, după cum spunea că se desfăşuraseră lucrurile, cicatricele ar fi trebuit să se afle în frunte.
La apusul soarelui, se părea că Ţesătorii se topiseră. Sawur îl conduse la un cerc de corturi, mergând printr-un strat gros de crenguţe subţiri şi uscate.
Marinarii şi Pescarii rămăseseră să discute în jurul vetrei de cărbuni pe jumătate stinşi. Cineva strigă după el, dându-i un sfat.
— Nu te plimba! Numai Oamenii Nopţii rătăcesc prin aceste locuri în întuneric.
Se lungiseră sub o cuşcă împletită. Sawur se lipise de el şi adormise instantaneu. Louis simţi o iritaţie de moment, deşi era conştient de faptul că speciile cărora le aparţineau difereau foarte mult.
De falani… ba nu, de o groază de ani, dormitul în locuri străine nu-l mai deranja pe Louis. Nici dormitul în braţele unei femei stranii, nici frecarea de o blană miţoasă… precum dormitul lângă un câine mare… nu toate în acelaşi timp, desigur. Ştiind că ochiul Ultimului era pe aproape, rămase treaz o vreme.
Cândva, pe parcursul nopţii, visase că un monstru îşi înfipsese colţii în piciorul său. Se trezi, sufocat de un ţipăt.
— Ce s-a întâmplat, Învăţătorule? îl întrebă Sawur, fără să deschidă ochii.
— Cârcei. În gambă.
Louis se rostogoli din braţele ei şi se târî până la uşă.
— Şi eu am cârcei. Umblă! Apoi Sawur adormise din nou.
Ieşi afară şchiopătând. Muşchiul piciorului se contractase. Ura cârceii!
Arcurile zilei de pe Arcada Lumii Inelare reflectau mai multă lumină decât luna plină a Pământului. Kitul medical i-ar fi oferit un medicament care să-i înlăture simptomele, dar acesta n-ar fi acţionat mai repede decât simplul mers.
Sfărâmă sub tălpi câteva ramuri uscate.
Colibele oaspeţilor erau înconjurate de frunze şi surcele uscate. Deşi erau foarte prietenoşi, Ţesătorii se văzuseră obligaţi să găsească câteva metode de a-i descuraja pe hoţi. Materialul acesta uscat putea fi apărarea lor.
Crampele se mai potoliseră, dar Louis se trezise de-a binelea. Discul său plutea lângă colibă. Se ridică la bord. Străbătu bariera de uscături fără să facă nici un zgomot, mergând în zig-zag printre trunchiurile copacilor.
Nu se dovedeau deloc nocturni aceşti Ţesători. Nu se zărea nici un semn care să probeze că vreunul dintre ei veghea. Dacă dormeau aşa, ca morţi, cum ar fi putut să prindă un hoţ?
Străinii veniţi în vizită se retrăseseră şi ei! Câteva felinare luminau prova şi prora unei nave cu pânze lungi şi joase, pe care