Cărți «PE STRADA MÎNTULEASA top romane conteporane de citit gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:
— Nu cred că e vorba de același lucru, spuse Onofrei. În cazul dumneavoastră exista o ieșire, pentru că puteați coborî.
— Nu numai asta, interveni Zamfirescu. Ați avut de-a face cu o lume distinsă, lume mondenă, de ambasade, care era deja inițiată. Vreau să spun, care descoperise deja secretul etajelor: să urci și să cobori, să urci și să cobori. Bătrîna, fata și tînărul de care vă vorbeam erau, aș spune, pierduți în lume, nu descoperiseră încă nimic. De aceea le era atît de greu… După nu știu cîte luni de la întîmplarea aceea, i-am întîlnit din nou, într-o gară. Cred că așteptau un tren. Bătrîna era tot pe scăunaș, ținînd fata de mînă, de mîna stîngă, și fata îi citea. Oh, dar cîte lucruri se petrecuseră între timp!… Să fi ascultat ce citea fata și ți se rupea inima de tristețe. Cîte nu se întîmplaseră de la plecarea lor! Băiețelul acela, care locuia cu ea în casă, cu care vorbea pe vremuri bătrîna, băiețelul acela crescuse, se făcuse acum mare, avea fel de fel de probleme, se lupta cu atîtea greutăți. Evident, fata citea ca să se orienteze. Cum vă spuneam, n-aveau pașaport. Aveau, deci, nevoie de hartă, să fie sigure de direcție. Din fericire, apucaseră direcția cea bună. Dar cîtă tristețe în paginile pe care le citea atunci, așteptînd pe peronul gării… În plus, fata era acum singură. Tînărul care intrase în vorbă cu ea, acolo, în fața casei, dispăruse.
— Nu dispăruse, îl întrerupse Onofrei. Dar el, Blanduzia, nu părăsește niciodată Bucureștiul. Are mare slăbiciune pentru orașul acesta, București. Iar de cînd s-a împrietenit cu locotenentul și cu cei doi studenți, viața lui e aproape în întregime închinată desăvîrșirii lăuntrice. Discuțiile la care am avut fericirea să asist nu le voi uita niciodată. Chiar așa, cu toate femeile acelea închise cu cheia, în fiecare seară, în salon, și totuși atmosfera e înălțătoare. Zadarnic uneori femeile încep să bată cu pumnii în ușă, să strige, să amenințe. Parcă nici nu le-ar auzi. Și înțelegeți de ce: viața acestor oameni superiori este zilnic sanctificată prin ritual. Cînd stau la masă, atenția toată le e concentrată asupra cinei. Este, de altfel, singura lor masă împreună, pentru că locotenentul dejunează la regiment, iar studenții la cantină. Dar masa de seară e un ritual și nimeni n-are dreptul să-i distragă. V-ați închipuit că la al doilea fel de mîncare, al doilea student va deschide o a doua sticlă de vin. Așa mi-am închipuit și eu, dar m-am înșelat. A doua sticlă de vin o destupă locotenentul. Ordonanța stă lîngă el, gata să-i ia sticla îndată ce-o destupă și să umple paharele. Dar a doua