— Kawaresksenjajok şi Harkabeeparolyn au de crescut doi copii şi al treilea este pe drum. Nu pot spune că ne-am plictisit unii de alţii, dar… În fine. I-am instalat într-un sat, în aval, şi le-am lăsat una dintre bărcile de asalt. Îi instruiesc pe localnicii de aici şi de pe ţărmul îndepărtat. Tu ce mai faci?

— Nu arăt prea prezentabil. Louis…

Cele trei boluri argintii ce alunecau în salturi de-a lungul pantelor Pumnului-lui Dumnezeu fuseseră înlocuite de strălucirea zăpezii de pe nişte munţi ce se profilau în lumina crudă a zilei. O bordură verde clipea în jurul a două puncte ce se târau alene printr-o trecătoare ce străbătea lanţul muntos.

— … dă-mi voie să-ţi atrag atenţia asupra acestora. Acum zece ani ţi-am arătat…

— Îmi amintesc. Este aceeaşi regiune?

— Da, sunt imagini luate cu trei zile în urmă de pe marginea unei structuri plutitoare de deasupra cuibului Vampirilor.

— Asta le-ai arătat Ţesătorilor?

— Da.

Imaginea se apropia. Era vorba de două vehicule rudimentare cu şase roţi, probabil puse în mişcare de aburi. Unul dintre ele tocmai depăşea culmea trecătorii. Imaginea se apropie de celălalt şi focaliză pe bancheta din faţă.

— Sunt Oameni-Maşină?

— Exact, răspunse Louis, privind cu atenţie. Remarcă bărbile. Astea, de asemenea, seamănă cu vehiculele folosite de Oamenii-Maşină. Hei…

— Louis, programul computerului de recunoaştere al fizionomiilor…

— Este Valavirgillin!

6. TRECĂTOAREA ZĂPEZII

Bariera de Flacără arăta destul de joasă şi se dovedea extrem de erodată.

Nimeni, în afara lui Valavirgillin, nu vedea munţii în felul acesta. Louis Wu, din neamul Oamenilor Sferei, o învăţase să privească lumea ca pe o mască. El şi ciudatul său tovarăş o văzuseră pe dedesubt, acolo unde mările erau nişte umflături, şirurile de munţi erau lanţuri de gropi, iar uriaşe ţevi cărau flupul ce se aduna pe fundul mărilor şi oceanelor peste Zidurile de Margine, spre a deveni Munţii Răsturnaţi.

O misterioasă entitate modelase Bariera de Flacără, pentru a împlini o dorinţă estetică. Dacă ar fi ţinut seama de nevoile călătorilor, ar fi trebuit să modeleze un tunel prin lanţul muntos. Diferite triburi de Roşii, împreună cu cirezile lor, urmăriseră retragerea Florilor-Oglindă peste Trecătoarea Zăpezii. Doi indivizi, din rândul aceloraşi triburi de Roşii, ghidau acum vehiculele.

Noaptea muşcase o bucăţică din soare chiar în momentul când vehiculele depăşeau creasta trecătorii. Nici unul din ei nu mai văzuse cerul albastru de mulţi falani. Acum, se bucurau de el. Sub ei, se întindea, neîntrerupt, plafonul norilor. Pe sol era zăpadă, un strat nu prea gros, dar suficient pentru a provoca patinarea roţilor. Vala întâmpina dificultăţi în menţinerea direcţiei. În stânga şi în dreapta se ridicau flancurile munţilor, iar zăpada reflecta puternic lumina soarelui.

În spatele ei, ceva mai jos de bancheta conducătorului, Waast vorbea cu cineva nevăzut:

— Noi n-am întâlnit zăpadă când am trecut pe aici. Florile-Oglindă o topiseră pe toată.

Statura sa masivă, aproape îl acoperise pe Tegger.

— Florilor-Oglindă nu le plac norii, spuse acesta. Ele ard tot ce mişcă. Waast, n-ar trebui să separăm carele cât mai este încă lumină?

— Trebuie să luăm o decizie, răspunse Waast pe un ton ferm. Păstorul Roşu se încruntă.

— Desigur, cel care conduce dă ordinele. Dar, vezi, perechile s-au separat — Valavirgillin şi Kaywerbrimmis, la fel Buciuma şi Harpster.

Kaywerbrimmis şi Chitakumishad sunt amândoi bărbaţi. Ce se-ntâmplă dacă vin Vampirii? Warvia şi cu mine suntem despărţiţi şi în siguranţă. Beedj este cu tine, Paroom este cu Twuk, Manack cu Coriack, dar ce fac restul?

Vala îndreptă Vehiculul Unu în jos, pe panta lungă, prefăcându-se că nu ascultă. Aşa îşi exprima un Păstor Roşu nemulţumirea, lăsând să fie auzit. Perechi! La următoarea curbă, în faţă se deschise panorama unui imens fluviu maroniu.

Roşii erau o rasă de monogami şi se împerecheau. Nu le plăcea să fie separaţi, dar cele două vehicule aveau nevoie de doi ghizi. Kay şi Vala trebuiseră să se despartă şi ei, întrucât cele două vehicule aveau, de asemenea, nevoie de doi conducători. Dar ea şi Kaywerbrimmis nu se împerecheaseră!

Din spate, dinspre Vehiculul Doi, apăru în goană Pilack. Vala verifică indicatorul de combustibil, apoi frână.

Culegătorii puteau alerga ca vântul. Pilack încetini şi se uită în sus, spre ea, zâmbind în timp ce-şi trăgea răsuflarea.

— Kaywerbrimmis doreşte să mergem mai departe, spuse el. Vala se întoarse să privească în spate. În stânga trecătorii, creasta muntelui urca destul de lent. Kay trebuie să fi fost deasupra liniei de zăpadă şi avea să-i zărească foarte curând.

— E cazul să aşteptăm?

— Kay a spus să nu aşteptaţi. Dacă daţi de pericol, opriţi-vă. Noi vă vom avea în vedere. Vom veni după voi.

— Bine.

Pilack o rupse la fugă înapoi. Sus, spre vârful pantei, echipajul lui Kay descărca tone întregi de marfă. Fără giganţii Paroom şi Twuk, treaba asta le-ar fi luat o veşnicie. Aşa, după câteva zeci de respiraţii, Vehiculul Doi porni din nou, avându-l pe Kay pe post de conducător, iar restul echipajului mergând pe jos — desigur, cu excepţia Demonului. Buciuma nu avea să se mai trezească până pe la mijlocul nopţii.

Acum, o curbă îi ascunse din nou privirii.

Vehiculul Unu îi transporta pe Valavirgillin şi Sabarokaresh, Waast şi Beedj, Manack şi Coriack, Tegger şi Harpster. Stăteau cu toţii pe platforma carosată de marfă. Aceasta nu mai fusese niciodată atât de curată şi fără nici un miros. Demonului Harpster îi plăcea întunericul, dar se îngrijise şi pentru restul zilei când stăteau cu toţii sub coviltir, pe pături întinse de-a lungul platformei.

Oamenii-Maşină de pe Autovehiculul Doi erau amândoi bărbaţi. Vala şi Kay ezitaseră să-l ia pe Chitakumishad. Ar fi preferat-o pe Spash, dar nimeni nu i-ar fi pus viaţa în primejdie acum când era gravidă.

În timpul atacului Vampirilor, fuseseră nevoiţi să-l lege pe Chit, în schimb acesta era inteligent şi îndemânatic cu uneltele.

Trebuia ca totul să fie în regulă. Aveau tot timpul la dispoziţie rishathra.

Vehiculul Unu coborâse acum sub plafonul norilor. Umbra ce se lăsa semnala un soare pe jumătate acoperit. Oare ce se întâmpla acolo jos, în zona fluviului?

— Tegger, ajută-ne cu privirea ta. Fluviul?

Culegătorii erau miopi, abia îşi vedeau degetele picioarelor.