poți afirma, în clipa cînd se va pune chestiunea reîntoarcerii tale la Universitate (și se va pune, sînt convins!), am lucrat ca strungar într-o uzină, am trăit adică în mijlocul clasei muncitoare, și alta e să spui am fost dispecer. Ce zici?” „Zic că raționamentul dumneavoastră izvorăște dintr-o foarte bună cunoaștere a lumii în care trăim!” „Înțelegi, Petrini? Oriunde o să fiu eu atunci, că o să rămîn mai departe în această uzină, că o să fiu promovat mai sus sau o să mă întorc în secția de unde am plecat ca simplu inginer (fiindcă îmi termin și eu liceul anul ăsta și o să mă înscriu la Electrotehnică), o să pot oricînd să afirm și eu că te-ai integrat perfect în sînul clasei muncitoare, că gîndești ca un muncitor înaintat și ai fost tot timpul activ și disciplinat și n-ai avut conflicte cu nimeni. Lasă la secretara mea o cerere. O să primești pe urmă acasă adresa de angajare…”

Mă întorsei acasă stăpînit de entuziasm. Tatăl meu însă primi știrea posomorît. Întîi începu să-l înjure pe Bularca zicînd că e un șmecher cum nu s-a mai văzut (prin șmecheria asta a lui a reușit el să-i ducă și îi duce și acum pe toți de nas), nu-ți rezolvă niciodată nimic și pe deasupra te și prostește și te face să-l lauzi în loc să-l bagi în aia mă-sii! „Pînă și pe tine văd că te-a dus cu preșul că o să te promoveze la paștele cailor și taci că știe el că o să fii reprimit la Universitate. Ce ți-a făcut!? strigă tata la mine furios. Asta putea s-o facă orice maistru, fiindcă tu nu știi că e un ordin că la un strung poate fi angajat orice om din țara asta, orice-ar fi făcut el, are dreptul la muncă, e literă de lege în Constituție.” „Da, zisei și eu, dar și la deratizare e muncă, litera asta de lege nu prevede alte detalii, pe baza ei aș fi putut fi reprimit și în învățămînt și uite că nici măcar un șef cum a fost acel Mircea n-a vrut s-o interpreteze în favoarea mea. Cel puțin Bularca mi-a promis și nu văd de ce ar fi făcut-o, de ce n-a făcut și el ca alții, adică să-mi spună simplu: la strung! și să nu-și mai răcească gura cu promisiuni!” „Păi da, fiindcă i s-a dus vestea că ehe! Bularca are grijă față de om! O lozincă! în realitate o să-ți spun eu cîtă grijă are. Tu să stai la strung, om cu carte, și la bibliotecă o curvă turnătoare! Fiindcă n-are el curajul s-o dea afară. Mă rog, ce act de eroism ar fi fost dacă făcea invers, pe-aia la strung și pe tine la bibliotecă?” „Nu e așa de simplu, singur mi-ai povestit data trecută cum e cu tipesa aia!” Tata începu să dea din cap de la stînga la dreapta, cu o adîncă nepăsare, care devenea și mai adîncă și mai plictisită pe măsură ce capul lui ajungea prin clătinări de decepție de la umărul stîng, la cel drept, și apoi încolo spre lume, în general, în sus spre univers… Se uita chiar în zare, nu mai ascultă restul explicațiilor mele, adică faptul că trebuia să trec prin trepte succesive… să trăiesc în sînul clasei muncitoare pentru ca… la momentul cînd… să pot spune că… „Ce mai, încheie el, așa e cum spun eu, nu e prost, n-ajungea el director-general dacă ar fi fost un neghiob. Nu te mira să-l vezi mîine-poimîine pe-aproape de ăi mari…” Și îl înjură de mamă fără admirație și poate pentru întîia oară cu invidie că nu l-a înzestrat și pe el natura cu astfel de calități care smulg simpatia proștilor și te fac mai mare peste ei…

Oricum, avui sentimentul net că spunîndu-mi toate acestea creștea în propriii lui ochi, iar eu scădeam; desigur, deocamdată, pentru că intram în uzină atît de prost înarmat, iar mai apoi fiindcă aveam să rămîn în ea atît de mult timp, poate pentru totdeauna: nici o mirare, după el surprizele în această lume nu puteau veni pentru un om decît în rău, deși, așa în general, toate lozincile de pe zidurile uzinei spun că o să mergem spre bine. „Ei, care bine? mă întreba el ca și cînd eu aș fi scris acolo lozinci. Eu eram înainte maistru monteur de avioane, eram un domn. Aviația română a fost în frunte! Acum sînt maistru peste zece raboteze, ca să scoatem toți, cinci mii de oameni, un nenorocit de tractor în care intră mai mult fier decît într-un tanc, în timp ce străinii scot tractoare mici, de trei ori mai ieftine și mai puternice. Crezi că nu le-am văzut?” Și încheie dînd din cap în felul acela al lui care îți sugera prin fiecare mișcare, spre dreapta, tot mai sus, că știe el mai bine cum stau lucrurile și nu e nimic de făcut, ce mai! o întreagă filozofie care comunica în cele din urmă cu cosmosul… „Dacă vrei să mergi înainte cu toți proștii, n-ajungi nicăieri! Dacă americanii, îmi aruncă el o privire disprețuitoare, ca și cînd eu aș fi susținut teza pe care urma el s-o combată, ar fi zis stai să-i așteptăm și pe ceilalți de pe glob să progreseze odată cu noi, nici ei n-ar fi ajuns unde sînt astăzi și nici globul nu s-ar fi urnit din mizeria în care zace…”

Vîrsta îl făcuse mai agresiv în gîndire și îmi plăcea acum mai mult de el decît pe vremea adolescenței mele, cînd fusese pe punctul de a declina ca bărbat dacă eu (și îmi plăcea să cred acest lucru) nu i-aș fi biciuit mîndria cu necruțarea mea de atunci…

VARIANTA COMPLETĂ A ROMANULUI VA FI DISTRIBUITĂ PE BAZĂ DE DONAȚIE (dați un click pe butonul PayPal din pagina III)

Veți primi cele trei volume în format electronic (pdf/epub/azw3/mobi) la adresa dvs. de email. Acestea vor avea inserate în metadata un cod unic de