Golul temporal (Trilogia golului, partea a II-a, ebook) citeste romaned dragoste online gratis PDF 📖

Peter F. Hamilton s-a născut în Anglia, în 1960. La vârsta de douăzeci și opt de ani a debutat cu o povestire în revista Fear. Au urmat alte texte publicate în revista Interzone și în antologiile In Dreams și New Worlds. În 1993, a publicat primul roman, Mindstar Rising, iar până în 2004, când i-a apărut al zecelea roman, Steaua Pandorei, cărţile lui se vânduseră în două milioane de exemplare în toată lumea. În anul 2001, a câștigat Premiul British SF pentru nuvela „The Suspect Genome“. Între 1996 și 1999 a publicat trilogia Zorii nopţii, considerată renașterea genului space opera. Trilogia Golului este cea mai recentă creaţie a sa, apărută între 2007 și 2010. Din 2008, Peter F. Hamilton locuiește în Rutland cu soţia și cei doi copii ai săi.

Traducere din limba engleză C. Preda

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României HAMILTON, PETER F. Golul temporal /Peter F. Hamilton; trad.: Cecilia Preda, - București: Nemira Publishing House, 2015 ISBN print: 978-606-579-958-5 ISBN epub: 978-606-758-429-5 ISBN mobi: 978-606-758-430-1

I. Preda, C. (trad.)

821. 111(73)-311.9=135.1

PETER F. HAMILTON THE TEMPORAL VOID Copyright © Peter F. Hamilton 2008 All rights reserved.

© Nemira, 2015 Coperta: Cristian Florescu Ilustrația copertei: Tudor POPA Redactor: Nicoleta GHEMENT Lector: Viorica DUMITRENCO Tehnoredactor: Irina POPESCU Tehnoredactor ebooks: Mihai Eftimescu

Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scris al editorului, este strict interzisă și se pedepsește conform Legii dreptului de autor.

Cuprins Despre autor 1 Al optulea vis al lui Inigo 2 Al nouălea vis al lui Inigo 3 Justine Al zecelea vis al lui Inigo 4 Al unsprezecelea vis al lui Inigo Justine: anul trei 5 Al doisprezecelea vis al lui Inigo Justine: anul al patrulea Al treisprezecelea vis al lui Inigo Cronologie 1

În mod destul de ciudat, stejarii erau lucrul de care Justine Burnelli își amintea întotdeauna din ziua în care Stația Centurion a murit. În timp ce se grăbea, împreună cu toți cei din domul grădină, spre ușile buncărului de siguranță, a aruncat o privire înapoi, peste umăr. Iarba deasă de smarald era presărată cu resturile petrecerii, canapéuri strivite imprimate în iarbă, pahare sparte și farfurii trepidând, în timp ce undele gravitaționale colosale măturau stația într-o succesiune rapidă și inexorabilă. Deasupra capului, lumina timidă emisă de nebuloasele din jurul nucleului galactic era acum pătată cu dungi pastelate de câmpurile de forță de urgență cețoase ale domului. Justine și-a simțit greutatea reducându-se din nou. Strigăte de surpriză și oarecum de panică au izbucnit în rândurile membrilor staffului îngrămădiți în ea, în timp ce se luptau cu toții pentru tracțiune pe aleea portocalie strălucitoare. Apoi o trosnitură ca un trăsnet a răsunat în întregul dom. Una dintre ramurile joase uriașe ale unui stejar de două sute de ani se despicase aproape de trunchiul gros și se prăbușea. Frunzele spiralau în sus ca un stol de fluturi speriați. Copacul maiestuos se îndoia, în timp ce tot mai multe fisuri continuau să se deschidă de-a lungul trunchiului. Acesta s-a răsucit apoi și a început să cadă pe vecinul său. Micuța și eleganta căsuță din copac pe a cărei platformă trupa de muzicieni cântase doar cu un minut în urmă se făcea în bucăți. Ultima imagine pe care Justine a avut-o dinspre copaci a fost a două veverițe roșii îndepărtându-se în fugă de giganții răsturnați.

Ușile din malmetal ale buncărului de siguranță s-au contractat apoi în spatele ei și pentru o clipă a fost învăluită într-o oază de calm. Era o imagine bizară, cu toată lumea încă îmbrăcată în hainele de petrecere cele mai bune, respirând greu, cu părul vâlvoi și cu fețele speriate. Directorul Trachtenberg era în picioare lângă ea, rotindu-și sălbatic privirea în jur.

– Ești bine? a întrebat-o.

A dat din cap, neavând destulă încredere în vocea ei.

Un alt val de unde gravitaționale măturau stația. Încă o dată, Justine își simți greutatea diminuată. U-amprenta ei accesă rețeaua stației și extrase imaginile captate de senzori dinspre cerul de deasupra lor. Sferele DF ale Raielilor accelerau încă prin sistemul stelar pentru a-și ocupa noile poziții. Verifică dacă Silverbird nu fusese afectată de ciudatele unde gravitaționale aruncate de sferele DF. Unitatea de comandă a navei îi spunea că își menținea poziția chiar deasupra câmpului de lavă care servea ca zonă de aterizare a stației.

– Tocmai am vorbit cu colegii noștri extratereștri, a anunțat directorul Trachtenberg cu un zâmbet strâmb. Mă rog, cei care vorbesc cu noi. Și suntem cu toții de acord că schimbările de gravitație depășesc cu mult orice parametri pentru care au fost proiectate sistemele de siguranță. Cu regret, trebuie să ordon evacuarea imediată.

Câteva persoane au gemut cu disperare.

– Nu poți face asta, s-a plâns Graffal Ehasz. Pentru așa ceva suntem aici. Bunule Ozzie,