biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Tehnici de manipulare descarcă cărți motivaționale online gratis .pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Tehnici de manipulare descarcă cărți motivaționale online gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 25 26 27 ... 70
Mergi la pagina:
descrise, pentru a se cupla perfect cu "logica" doctrinei. Drept urmare configurarea viitorului va ţine seama de această nouă "realitate" conformă cu ideologia şi se va integra perfect în viziunea propovăduită de liderii sistemului totalitar.

Am putea concluziona că această tehnică de remodelare a gândirii umane are ca obiectiv inocularea ideii că doctrina, dincolo de aura ei sacră, este mai adevărată, mai "reală" decât însăşi realitatea. Iar cei care nu înţeleg nu pot fi decât indivizi cu "mentalităţi burgheze", indivizi neadaptabili, devianţi, care nu doresc să accepte "noile, realităţi".

Delimitarea socială constă în împărţirea indivizilor în două categorii distincte: de o parte sunt cei al căror drept la existenţă trebuie recunoscut, iar de cealaltă cei care nu au nici un drept. Cerinţa de puritate nu acceptă nuanţele sau indivizii neimplicaţi. De aceea împărţirea societăţii se face conform principiului "cine nu este cu noi, este împotriva noastră". Cale de mijloc nu există. De o parte se află adepţii, de cealaltă "oile rătăcite". Sau, în viziunea totalitarismului comunist, de o parte sunt marea majoritate a "tovarăşilor", "oamenii noi", "constructorii conştienţi ai socialismului şi comunismului", de cealaltă parte sunt indivizii cu "mentalităţi ale vechii societăţi burghezo-moşiereşti", "lacheii imperialismului", ba chiar "reacţionari", "huligani" sau ticăloşi aflaţi în slujba "agenturilor străine".

Menirea societăţii, a partidului consta în curăţarea sa de asemenea "impurităţi". Efectele acţiunilor de epurare se manifestau atât la nivelul celor docili, cât şi la nivelul disidenţilor. Pentru docili, chiar dacă în adâncul lor nu credeau în noua ideologie, permanenta ameninţare că dreptul la existenţă le putea fi luat la cea mai mică abatere constituia o motivaţie suficientă pentru a se integra sistemului. Sistemele totalitare au redus chintesenţa existenţei umane de la celebra teză carteziană "cuget, deci exist", la o constatare mult mai pragmatică: "mă supun, deci exist".

În ceea ce priveşte "devianţii", după perioadele de execuţii în masă, sistemul s-a perfecţionat, oferindu-le acestora posibilitatea de "reeducare", ca alternativă la sentinţa de condamnare la moarte sau la temniţă grea.

 

 

Variaţiuni ale acestor opt principale metode de manipulare a conştiinţelor au fost, sunt şi vor fi întâlnite în mai toate sistemele totalitare. În acelaşi timp, ca orice analiză, şi cea care a condus la clasificarea "căilor" de remodelare a gândirii are o anumită doză de arbitrar, depinzând de cel care îşi propune radiografierea ideologiilor totalitare şi a metodelor de impunere a acestora. Evident, există şi alte modalităţi de abordare a subiectului. În Structura minciunii, Piotr Wierzbicki a ţinut să-şi completeze explicit analiza minciunilor oficiale cu o constatare extrem de importantă: sistemul comunist nu putea rezista numai prin dezvoltarea unui imens aparat al dezinformării, ci prin completarea acestuia cu un sistem la fel de extins al represiunii.

O constatare recentă din domeniul psihologiei sociale relevă faptul că remodelarea minţii umane nu se face prin forţă sau prin îndoctrinare excesivă. La oricâte torturi fizice sau psihice ar fi supus, oricâte lecţii de îndoctrinare ar urma, omul nu ajunge să creadă cu adevărat într-o ideologie care îi este străină, ci, cel mult, consimte să i se conformeze, să-şi ascundă reacţiile fireşti, să mintă pentru a supravieţui. Pentru a se produce o schimbare majoră în gândire, trebuie îndeplinite două condiţii esenţiale. Individul trebuie să aibă senzaţia că depinde numai de el dacă acceptă sau nu să se comporte şi să gândească într-un mod ce contravine credinţelor şi concepţiilor lui anterioare. Apoi, presiunea la care este supus pentru a accepta noul comportament sau mod de gândire trebuie să fie permanentă, dar suficient de moderată pentru a nu-l determina la o respingere instinctivă. Prin acţiunea conjugată a acestor doi factori, individul ajunge să-şi modifice radical atitudinea, deoarece i se oferă posibilitatea de a-şi crea o motivaţie interioară pentru gestul său, prin acea aparenţă a libertăţii de decizie.

Spre exemplu, după teroarea primilor ani şi chiar a primelor decenii comuniste, care nu au reuşit să schimbe mentalităţi, ci doar să impună prin forţă acceptarea ideologiei comuniste în rândurile celor care îi erau ostili, a urmat perioada "destinderii", în care manipularea conştiinţelor a trecut la acţiuni subtile.

Persecuţiile violente au încetat, lagărele au fost desfiinţate, torturile şi prigoana au scăzut considerabil în intensitate şi, în paralel, a început dezvoltarea "politicii" de şantaj. Dacă individul se conforma ideologiei, putea promova în carieră, putea avea acces la unele privilegii, putea duce o viaţă liniştită şi chiar cu unele satisfacţii. Chiar şi admiterea la doctorat trecea mai întâi prin filtrul partidului. Nu se impunea nimic prin forţă ― dacă individul nu se manifesta public împotriva regimului. Dimpotrivă, totul sau aproape totul era la libera alegere a cetăţeanului. Putea să se conformeze şi să aibă unele satisfacţii sau să nu se conformeze şi să rămână cufundat într-o existenţă anostă, cenuşie. Treptat, chiar dacă nu era întru totul de acord cu noua ideologie, individul ajungea la concluzia că este mai bine pentru el să i se supună. Urmau apoi avantajele. Şi, treptat, noua ideologie nu i se mai părea chiar atât de nefirească, ba chiar acceptabilă în anumite privinţe. Faptul că în România regimul ceauşist a căzut printr-o revoluţie s-a datorat într-o mare măsură neglijării acestei tactici în ultimii ani de "domnie" ai lui Ceauşescu. Presiunile asupra cetăţenilor au devenit mult prea puternice pentru a le mai da senzaţia unei libertăţi de alegere. Foametea, teroarea frigului în fiecare iarnă, întunericul din locuinţe, lipsa oricărui gen de divertisment măcar la televiziune, toate la un loc au depăşit cu mult bariera minimei rezistenţe şi efectul a fost contrar celui aşteptat. Ostilitatea s-a amplificat la nivelul întregii societăţi şi sistemul a căzut. Cei care nu cred într-o asemenea teorie sunt invitaţi să se gândească bine cât de des au auzit, după revoluţie, în rândurile cetăţenilor obişnuiţi, fraze de genul: "Dacă Ceauşescu dădea mâncare la oameni după ce a plătit datoriile, mai era şi acum la putere..."

Înainte să încheiem această scurtă încercare de a radiografia sistemele totalitare, se cuvine să răspundem la două întrebări.

Care este, de fapt, sursa intimă a ideologiilor totalitare?

O asemenea întrebare implică, poate, cea mai profundă şi mai complexă problemă legată de esenţa fiinţei umane. Dincolo de fundamentele oricărei ideologii totalitare s-ar putea să fie eterna dorinţă

1 ... 25 26 27 ... 70
Mergi la pagina: