care milioane de americani le aruncau la gunoi. Obiceiul de a cheltui este unul maniacal pentru cei mai mulți oameni, iar acest obicei îi obligă să muncească pe brânci toată viața lor.

Au fost elaborate teste care au arătat, în mod concluziv, că majoritatea oamenilor de afaceri nu-și vor plasa resursele și nici măcar nu vor da posturi care implică responsabilitate în alte sensuri unora care nu și-au format obiceiul de a economisi bani. Obiceiul de a economisi este cea mai bună recomandare pentru oricine, indiferent de situația sa.

Regretatul James J. Hill (care era o autoritate în acest domeniu) spunea că există o regulă în funcție de care oricine poate să-și dea seama dacă va avea succes în viață. El spunea că regula vine sub forma unui obicei obligatoriu: cel de a economisi sistematic bani.

Lecția 5

Inițiativă și leadership

Toți oamenii pot fi încadrați, în general, în două mari categorii. Una este cea a liderilor, cealaltă a celor care îi urmează pe lideri. Nu se întâmplă des ca aceia care sunt simpli executanți să aibă un succes notabil și ei nu cunosc niciodată succesul până nu ies din rândurile executanților și nu devin lideri.

Există o noțiune greșită răspândită în lume în rândul unei anumite categorii de oameni, anume că oamenii sunt plătiți pentru ceea ce știu. Acest lucru este doar parțial adevărat și, așa cum se întâmplă și cu celelalte jumătăți de adevăr, face mult mai mult rău decât o minciună completă.

Adevărul este că oamenii sunt plătiți nu doar pentru ceea ce știu, ci mai ales pentru ceea ce fac cu ceea ce știu sau pentru ce îi ajută pe alții să facă. Fără inițiativă, nimeni nu va atinge succesul, indiferent ce ar considera persoana respectivă că este succesul, pentru că nu va face nimic ieșit din comun, ci doar muncă mediocră, necesară pentru a avea un acoperiș deasupra capului, ceva de pus pe masă și haine de îmbrăcat. Aceste trei necesități pot fi acoperite fără ajutorul inițiativei și al leadershipului, dar, în momentul în care oamenii se hotărăsc să aibă mai mult decât strictul necesar, trebuie fie să cultive obiceiurile inițiativei și ale leadershipului, fie să se pomenească îngrădiți de un zid de piatră.

Primul pas esențial în dezvoltarea spiritului de inițiativă și al leadershipului constă din formarea aptitudinii de a lua decizii prompte și ferme. Toți oamenii de succes au o anumită putere de luare a deciziilor. Cei care șovăie între două sau mai multe idei pe jumătate conturate, mai mult sau mai puțin vagi, privitoare la ce vor să facă în general sfârșesc prin a nu face nimic.

Se discuta despre Canalul Panama de multe generații, dar munca propriu-zisă de construire a canalului nu a avansat niciodată dincolo de stadiul de discuție până când regretatul Theodore Roosevelt nu a devenit președintele Statelor Unite. Cu fermitatea de decizie care era însuși fundamentul realizărilor lui și baza reală a reputației sale de lider, Roosevelt a preluat inițiativa. A întocmit o lege pe care urma să o voteze Congresul și a furnizat banii necesari. S-a apucat de treabă cu încredere în sine, plus un scop clar și un plan bine definit pentru atingerea acestuia. Și iată că mult discutatul Canal Panama a devenit o splendidă realitate.

Nu e suficient să ai un scop principal clar și un plan bine definit pentru atingerea lui, chiar dacă planul ar putea fi perfect pragmatic și s-ar putea să ai toate abilitățile necesare pentru a-l duce cu succes la bun sfârșit. Dar ai nevoie de ceva mai mult decât atât. Trebuie să preiei efectiv inițiativa și să pui rotițele planului tău în mișcare și să le menții în funcțiune până când îți atingi scopul.

Studiază-i pe cei despre care știi că au eșuat (îi vei găsi peste tot în jur) și observă că, fără cea mai mică excepție, le lipsește fermitatea în luarea de decizii, chiar și în chestiunile de mică importanță. Asemenea oameni de obicei vorbesc foarte mult, dar, când vine vorba să-și pună în practică ideile, nu se mai înghesuie prea mult. „Fapte, nu vorbe“ ar trebui să fie mottoul celor care au intenția să reușească în viață, indiferent care le-ar fi vocația sau ce anume au selectat ca scop principal clar.

Lipsa capacității de decizie a avut deseori drept rezultat dezechilibrul mental. Nimic nu este foarte rău sau cumplit, odată ce omul a luat decizia de a înfrunta consecințele. Acest adevăr a fost demonstrat cât se poate de bine de un bărbat condamnat la moarte. Când a fost întrebat cum se simte știind că avea să moară într-o jumătate de oră, a răspuns: „Ei bine, nu mă deranjează câtuși de puțin. Mi-am dat seama că oricum trebuia să mor la un moment dat și poate să se întâmple foarte bine acum, în loc să se întâmple peste câțiva ani, pentru că viața mea n-a fost oricum decât un trist eșec și o sursă constantă de necazuri. Mai bine că totul se va termina în curând“. Omul era chiar ușurat să știe că responsabilitățile vieții care îl subjugaseră și care îl aduseseră la un asemenea sfârșit nedemn erau pe cale să se încheie.

Liderii proeminenți și de succes sunt întotdeauna oameni care iau decizii rapid, cu toate acestea nu trebuie să credem că deciziile rapide sunt întotdeauna recomandabile. Există situații în care este nevoie de cântărirea faptelor, de studierea datelor pe care le avem în legătură cu deciziile pe care intenționăm să le luăm etc. Oricum, după ce toate faptele disponibile au fost adunate și organizate, nu există scuză pentru întârzierea deciziei, iar persoana care are obiceiul unei asemenea întârzieri nu poate deveni un lider eficient până când nu corectează acest defect.

Iulius Cezar dorea de multă vreme să învingă armatele altui ținut, dar șovăia, pentru că nu era sigur de loialitatea propriilor armate. În cele din urmă, s-a decis asupra unui plan care avea