Szekely mărturiseşte că atunci când a luat cunoştinţă de inestimabilul conţinut al Evangheliei Păcii şi şi-a dat seama de urgenta necesitate de a-l pune la dispoziţia semenilor în suferinţă de pe întreaga planetă, a hotărât să înceapă traducerea cu partea din manuscris care răspunde cel mai bine acestui deziderat.

După publicarea primei părţi a traducerii manuscrisului în limba franceză în 1928, Edmond Bordeaux Szekely începe să colinde lumea pe toate meleagurile pe care le-a considerat purtătoare ale izvoarelor de cunoaştere umană şi de spiritualitate.

Deşi înfiinţase I.B.S. în Statele Unite, el a locuit cu soţia sa, Norma Nilsson Bordeaux Szekely, în Orosi, Costa Rica (unde a funcţionat şi cea mai importantă ramură a I.B.S. – Centro International de Salubridad Biogenica, E.I.R.L.).

După moartea regretatului erudit, soţia sa s-a stabilit în Canada, la Nelson, Columbia Britanică, (B.C.), unde locuieşte şi în prezent: I.B.S. International Box 849, Nelson B. C. Canada V116A5.

Cele patru cărţi care compun ciclul complet al Evangheliei eseniene, nu au un caracter unitar; cartea întâi şi cartea a patra fac parte integrantă din inestimabilul manuscris aramaic discutat mai înainte, în timp ce cartea a doua doar parţial, textul fiind completat cu traduceri ale manuscriselor eseniene descoperite la Qumran (Marea Moartă), cu care Edmond Bordeaux Szekely a avut contact direct la faţa locului în 1947. Cartea a treia este alcătuită numai din astfel de texte.

Trebuie menţionat aici că, în toate textele în care vorbeşte Domnul Iisus Hristos, numele Său apare spus în clar, cu doar două excepţii: în fragmentul de text intitulat „Din cartea eseniană a Învăţătorului Virtuţii” din cartea a doua, unde apare denumirea de „Domnul” şi fragmentul de text intitulat „Cele şapte căi ale păcii” din cartea a patra, unde apare sub denumirea misterioasă de „Maivârstnicul”.

Faptul că aceste fragmente au neîndoielnic continuitate cu acelea în care numele Domnului Iisus apare în clar, precum şi un mod de exprimare asemănător, identifică şi în aceste fragmente de text pe Domnul Iisus.

Mai trebuie precizat aici că, Cartea a patra a apărut pentru prima oară la Orosi, Costa Rica, în 1981, adică la doi ani după moartea lui Edmond Bordeaux Szekely, conform instrucţiunilor sale testamentare.

Având în vedere importanţa textului Evangheliei eseniene, nu mi-am permis nici un fel de licenţe poetice, ci am tradus lucrarea cu rigoarea necesară unei traduceri tehnice, preferând chiar să fac concesii topicii englezeşti, pentru a păstra exprimarea cât mai exactă, cât mai apropiată de aceea a traducătorului din aramaică şi ebraică. De altfel, în prefaţa la cartea a doua, Edmond Bordeaux Szekely arătase că el a refăcut textul rigid al traducerii iniţiale la critica prietenului său, scriitorul Aldous Huxley, într-o formă mai „atractivă”.

Am mers atât de departe cu exigenţa în această direcţie, încât am păstrat atât grafica textului utilizată de autorul traducerii, cât şi forma veche a limbajului folosit de el, prin aceasta dovedind că a căutat la rândul său să fie cât mai apropiat de aura textului tradus.

Cuvintele scrise de Edmond Bordeaux Szekely cu majuscule, le-am scris şi eu cu majuscule.

Trebuie să recunosc aici că, totuşi, mi-am permis o licenţă faţă de autorul traducerii din aramaică şi ebraică şi anume faptul că, ori de câte ori a fost vorba de Mântuitorul Iisus, eu L-am scris cu „Domnul Iisus” şi nu simplu, „Iisus”. De asemenea, termenul „Master”, l-am tradus prin „Domnul” şi nu prin „Maestru”.

Să trecem acum la partea cea mai dificilă a acestui „Cuvânt înainte” şi anume la analiza sumară a ceea ce reprezintă textul de faţă sau, cu alte cuvinte, referitor la veridicitatea lui. Sau, încă mai clar formulată întrebarea: Sunt într-adevăr cuvintele rostite de Domnul Iisus Hristos, în textele din această carte, rostite în limba aramaică şi conţinute în manuscrisul de care vorbeşte Edmond Bordeaux Szekely, găsit de Sfântul Ieronim în secolul al IV-lea la supravieţuitorii esenieni sau urmaşii lor, în zona în care a vieţuit Fraternitatea Eseniană?

În ceea ce mă priveşte răspunsul este în modul cel mai categoric afirmativ. Să vedem care ar fi argumentele care pledează pentru o astfel de categorică susţinere.

În 1986, când am intrat în posesia lucrării La Vie Biogenique, care mi-a prilejuit primul contact cu Evanghelia eseniană a păcii, eu terminasem atât conturarea modelului „energiei-sursă de viaţă”(bioenergia), cât şi sinteza argumentelor fundamentale pentru modelul nutriţional uman corect şi anume cel frugivor - crudivor 100%; aceste texte, care constituiau conceptele fundamentale pe care am elaborat cărţile mele, Bioenergia darul Divinităţii[1] şi Nutriţia omului act sacru[2], primeau o extraordinară confirmare prin spusele Domnului Iisus Hristos din Evanghelia eseniană a păcii!

Pentru confirmarea afirmaţiilor mele, mă voi referi în cele ce urmează la două din aspectele nutriţionale fundamentale, din spusele Domnului Iisus:

La cererea expresă a mulţimii de bolnavi, de infirmi şi suferinzi de tot felul pe care El îi vindecase, nu în mod miraculos (deşi evident ar fi putut s-o facă printr-un simplu gest), ci prin explicarea Legii Sfinte a Tatălui Ceresc, Domnul Iisus le arată faptul, că de atunci înainte, ei nu mai trebuiau să mănânce carne şi mâncarea ce a cunoscut focul morţii, ci numai mâncarea „vie”, care a fost produsă de focul „vieţii”. Cu privire la carne, Domnul Iisus arată că interdicţia de a o consuma aparţine Tatălui Ceresc şi I-a dat-o lui Moise, odată cu permisiunea de a mânca „vegetale şi seminţele lor, fructele pomilor şi seminţele lor, precum şi laptele animalelor din grija lor, cărora El le-a dat iarba verde a pământului”.

Trebuie constatat din aceste spuse că, în mod foarte misterios, în „Facerea” sau „Geneza” (I, 29) lipseşte permisiunea de a consuma lapte, dar şi aceea cu privire ia interdicţia de a mânca carne!

Cu privire la mâncarea gătită, Domnul Iisus o consideră moartă şi provenind de la Satana, care este domnul suferinţei, al bolilor şi al morţii. Mâncarea „vie” este de la Tatăl Ceresc, Domnul cel Viu, care o dă pentru viaţă.

Marele chimist american, Linus Pauling, arăta în cartea sa Chimie generală, că toate organismele vii ce există pe planetă, de la virus la om, sunt alcătuite din proteine