a Cunoaşterii

Unde înţelesul Legii

Este făcut cunoscut

Copiilor Luminii.

Aici, în centrul pădurii sale,

Se înalţă Arborele Vieţii,

Mister al misterelor.

Acela care a găsit pacea

Cu învăţăturile Patriarhilor,

Prin lumina minţii,

Prin lumina naturii

Şi prin studiul Cuvântului Sfânt,

A străbătut locul mascat de nori

Al Patriarhilor,

Unde sălăşluieşte Sfânta Fraternitate,

Despre care nici un om nu poate vorbi.

Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră,

S-o doriţi cu inima voastră

Şi s-o îndepliniţi cu corpul vostru.

Binecuvântat este Copilul Luminii

Care a cunoscut-o pe Maica sa Pământească,

Pentru că Ea este Aceea care i-a dat viaţa.

Să ştiţi că Maica voastră este în voi

Şi voi sunteţi în Ea.

Ea v-a născut

Ea v-a dat viaţa.

Ea este aceea care v-a dat corpul vostru,

Şi Ei Îi veţi reda, într-o zi,

Acest corp.

Să ştiţi că sângele care curge în voi

Este născut din sângele Maicii voastre Pământeşti.

Sângele Ei cade din nori

Ţâşneşte din pântecul pământului,

Susură în pârâurile munţilor

Se scurge în abundenţă în râurile câmpiilor,

Dormitează în lacuri,

Vuieşte cu putere în mările furtunoase.

Să ştiţi că aerul pe care îl respiraţi

Este născut din respiraţia

Maicii voastre Pământeşti.

Respiraţia Ei este de azur

În înălţimile cerurilor,

Suspină pe vârfurile munţilor,

Freamătă printre frunzele pădurii,

Unduie câmpurile de cereale,

Se linişteşte în văile adânci,

Se încălzeşte în deşert.

Să ştiţi că tăria oaselor voastre

Este născută din oasele

Maicii voastre Pământeşti

Ea, a cărei carne se colorează în galben şi roşu

În fructele pomilor.

Lumina ochilor voştri

Şi auzul urechilor voastre

Sunt născute din Culorile şi sunetele

Maicii voastre Pământeşti,

Care vă scaldă în întregime

Ca valurile mării, peştii

Şi ca vârtejul de aer, păsările.

Adevăr zic vouă,

Omul este Fiul Maicii Pământeşti,

Şi de la Ea îşi primeşte Fiul Omului

Întregul său corp,

Chiar dacă corpul nou-născutului

Este născut de pântecul mamei sale.

Adevăr zic vouă,

Voi sunteţi una cu Maica Pământească;

Ea este în voi şi voi sunteţi în Ea.

Din Ea v-aţi născut,

În Ea trăiţi,

Şi în Ea vă veţi întoarce.

Păstraţi, de aceea, Legile Ei,

Pentru că nimeni nu poate trăi îndelungat,

Şi nu poate fi fericit

Decât acela care respectă pe Maica sa

Pământească,

Şi urmează Legile Ei.

Sângele vostru este sângele Ei,

Respiraţia voastră este respiraţia Ei,

Oasele voastre – oasele Ei,

Carnea voastră – carnea Ei,

Ochii şi urechile voastre – ochii şi urechile Ei.

Acela care a găsit pacea

Cu Maica sa Pământească,

Nu va cunoaşte niciodată moartea.

Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră,

Să doriţi această pace cu inima voastră

Şi să îndepliniţi această pace cu corpul vostru.

Binecuvântat fie Copilul Luminii

Care Îl caută pe Tatăl său Ceresc

Pentru că el va avea viaţă eternă.

El va sălăşlui în locul secret Al Celui Preaînalt

Va avea adăpost la umbra Celui Atotputernic

Pentru că El a dat ca sarcină îngerilor Săi

De a veghea asupra voastră în toate modurile.

Să ştiţi că Domnul a fost

Sălaşul nostru

În toate generaţiile.

Înaintea formării munţilor

Sau chiar înainte ca El să fi făcut

Pământul şi lumea,

Chiar din veci de veci

A existat iubirea

Între Tatăl Ceresc

Şi copiii Săi.

Cum s-ar fi putut desface această iubire?

De la început

Şi până la sfârşitul timpului

Flacăra sfântă a iubirii

Va înconjura capetele Tatălui Ceresc

Şi a Copiilor Luminii.

Cum ar putea atunci această iubire să se stingă?

Pentru că ea nu arde ca o lumânare,

Nici ca un foc care distruge pădurea,

Ci ea arde cu flacăra Luminii Eterne,

Iar această flacără nu poate fi consumată.

Voi, aceia care iubiţi pe Tatăl vostru Ceresc

Conformaţi-vă poruncii Sale,

Mergeţi cu îngerii Săi sfinţi

Şi găsiţi-vă pacea voastră cu Legea Sa Sfântă.

Pentru că Legea Sa este Legea în întregime

Ba mai mult, este Legea Legilor.

Prin Legea Sa, El a făcut

Pământul şi cerurile să fie una,

Munţii şi marea Sunt lumea Sa.

El ne-a făcut cu mâinile Sale

Ne-a plămădit

Şi ne-a dat înţelegerea

Ca noi să putem învăţa Legea Sa.

El este învăluit cu Lumină

Ca într-o îmbrăcăminte,

El a desfăşurat cerurile

Ca pe o cortină,

El a făcut norii – carul Său;

El merge pe aripile vântului.

El a făcut să ţâşnească izvoarele în văi,

Iar respiraţia Sa este în arborii puternici.

El ţine în mâinile Sale locurile adânci ale Pământului.

A Sa este puterea colinelor

Şi cea a mării,

Iar mâinile Sale au făcut uscatul.

Toate cerurile declară Gloria lui Dumnezeu,

Iar bolta înstelată arată Legea Sa,

Iar Copiilor Săi

Le-a lăsat moştenire Împărăţia Sa,

Acelora care au mers cu îngerii

Şi au găsit pacea lor cu Legea Sa Sfântă.

Vreţi să ştiţi mai mult, copiii Mei?

Cum să spunem cu buzele noastre

Ceea ce nu poate fi exprimat?

Este întocmai ca o rodie mâncată de un mut:

Cum ar putea el descrie gustul ei?

Dacă noi spunem că Tatăl Ceresc

Sălăşluieşte în noi,

Atunci ofensăm cerurile;

Dacă noi spunem că El nu sălăşluieşte în noi,

Este un neadevăr.

Ochiul care scrutează orizontul îndepărtat

Şi al Aceluia care vede inimile oamenilor,

Nu fac decât una.

El nici nu se manifestă,

Nici nu se ascunde.

El nu este revelat,

Nici nerevelat.

Copiii Mei, nu există cuvinte

De a exprima ceea ce este El!

Noi ştim numai că

Noi suntem copiii Săi

Şi El este Tatăl nostru.

El este Dumnezeul nostru

Şi noi suntem copiii turmei Sale,

Oile din grija Sa.

Acela care a găsit pacea

Cu Tatăl său Ceresc

A intrat în Sanctuarul Legii Sfinte,

Şi a făcut un legământ cu Dumnezeu

Care va ţine de-a pururi.

Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră

Să doriţi această pace cu inimile voastre,

Şi să îndepliniţi această pace cu corpul vostru.

Chiar dacă cerul şi pământul ar dispare

Nici o literă a Legii Sfinte

Nu se va schimba sau nu se va şterge.

Pentru că la început a fost Legea,

Şi Legea era cu Dumnezeu

Şi Legea era Dumnezeu.

Fie ca Pacea Înşeptită

A Tatălui Ceresc

Să fie cu voi totdeauna.”